Who is Moo?

Află singur! Ia loc şi hai să stăm de vorbă...

Hey! Ultima data cand am scris eram in tren. Si nu eram nici student. Eram un pic confuz, poate un pic mai mult decat acum sau poate era o altfel de confuzie. A trecut o luna de atunci si s-au schimbat multe lucruri intre timp. Am descoperit ca viata de student poate sa fie super, dar super aiurea daca plutesti in deriva fara curaj, fara initiativa, fara perspective si mai ales fara prieteni. Viata de student e a naibii de urata daca tot programul tau se transforma intr-o rutina dezorganizata iar tu te transformi intr-un robotel. Asta am patit eu in primele saptamani de studentie in Bucuresti. Nu conosteam pe nimeni, nu stiam de ce oameni ma pot apropia si fata de cine imi pot deschide sufletul. Existau multe tentatii. Imi pierdeam noptile aiurea, fara un scop anume citind bloguri, incercand sa termin cateva scenarii incepute in liceu, visand la stelele mele pe care le vedeam in fiecare noapte de pe balconul din Galati si care aici nu se mai vad, privind diabeticii din saloanele spitalului de vis a vis de camin si lasandu-ma privit de ei, petrecand cu ceilalti oameni din camin ... Apoi a doua zi plecam dimineata devreme la cursuri, alergam de colo colo, prin toate colturile Bucurestiului si ma intorceam abia seara cand trebuia sa incep sa scriu proiectul pentru seminarul de a 2-a zi care imi ocupa si a doua noapte de nesomn, apoi dimineata iar eram prezent la cursuri cu ochii impaienjeniti de somn, iar nu intelegeam nimic si dupa iar trebuia sa alerg intre secretariat - Belvedere - Moxa - banca - OCS . Cand ajungeam in sfarsit la camin, dormeam o noapte si-o zi si o luam de la capat. Chiar ca am devenit un robotel. Si toate astea doar din dorinta de a face totul sa fie perfect, de a le face bine celorlalti, de a primi macar o urma de multumire sau de apreciere. Rau am mai ajuns. Am cedat de multe ori, dar am tinut-o numai pentru mine. Simteam nevoia sa vorbesc cu cineva, sa plang pe umarul cuiva si nu aveam pe umarul cui. Am vrut de nenumarate ori sa scriu chestii triste despre ce simteam in momentele in care eram suparat, dar ramasita de otimism de pe fundul sufletului meu ma facea mereu sa ma razgandesc. Parca era o voce interioara care imi spunea " Haide ma' omule, chestiile astea vor ramane aici poate pe vecie. Chiar vrei sa ti le amintesti de fiecare data cand le revezi? Chiar vrei sa citeasca si altii cat de trist esti tu? Aici ar trebui sa vorbesti doar despre lucrurile frumoase care ti se intampla si de care vrei sa iti amintesti." Asa ca m-am gandit sa spun stop. Trebuie sa fac un pic de ordine in viata mea. Si lucrurie au inceput sa se schimbe; in bine. Pentru inceput o sa scriu lucrurile frumoase care mi s-au intamplat in ultimul timp.

Din fericire incep sa invat ca viata de student poate fi si altfel. Poate fi extrem de frumoasa, de palpitanta, de emotionanta, de educativa, de activa , de prietenoasa ... de ASERista. Asa cum imi propusesem cu muuuult timp inainte de a incepe studentia, m-am inscris in ASER, asociatia mea de suflet care m-a cucerit de la primele cuvinte ale membrilor pe care le-am citit pe site. Toti povesteau atat de frumos ce inseamna pentru ei ASER si ce experiente au trait in ASER.
Ce este ASER? Asociatia Studentilor Economisti din Romania (http://www.aser.ro/). Ce face ASER? Lucruri bune (vedeti pe site). Ce reprezinta pentru mine ASER? Un grup maaare de prieteni care fac lucruri bune impreuna.
Am trecut de 2 selectii (interviul de grup si interviul individual) si acum sunt in perioada de proba. Ma bucur ca au avut incredere in mine si ca m-au sprijinit. Cred ca m-au ajutat sa imi demonstrez mie ca asa robotel ametit si adormit cum eram, era ceva de capul meu, totusi. Eram tentat sa spun ca imi doresc pe cat posibil sa nu gresesc, dar m-am razgandit. Imi doresc sa nu ii dezamagesc. Greselile cu siguranta ca vor exista, dar sigur imi vor fi iertate pentru ca nu sunt decat un boboken mic si nestiutor care abia invata mersul pe ASERicleta, mai cade, dar cu ajutorul celorlalti reuseste sa se ridice.
Ceilalti bobokeni sunt cel putin la fel de entuziasti ca mine. Am incercat sa ii cunosc pe cativa dintre ei si abia astept ca in urmatoarele saptamani sa ne cunoastem cu totii, din ce in ce mai bine, sa ne imprietenim si sa devenim acel grup maaare de prieteni care fac lucruri bune impreuna.
Multumesc ASER!

Chiar daca mai e o luna si o sa imi inceapa varsta cu 2 in loc de 1, chiar daca nu mai am 18 ani, imi amintesc de versurile celor de la Vama:
"Visele mele se implinesc cat bat din palme sau cat clipesc..."
Unde?
In ASER, desigur!

Cu toate ca scopul acestui cantec este cu totul altul, cred ca mesajul se potriveste cel mai bine cu spiritul ASER, mai ales cand vine vorba de Changemakers.

13 comentarii:

Dina spunea...

Articolul ăsta mi se pare nemaipomenit de trist și nu-mi place că ți-ai găsit refugiul în aser. Pare comandat și ușor ipocrit, îmi cer scuze dacă văd ceva ce nu este. Dar mie asociațiile astea de studenți care fac lucruri bune împreună nu mi se par decât o pregătire pentru viața de corporatist de după, cu teambuildinguri și "hai să sărim împreună peste cărbuni aprinși", viață pe care eu o refuz cu îndârjire. Asta nu e o pritenie, e surogat. Și-s zâmbete false. Cel puțin așa e în opinia mea.
De ce ca să ne simțim bine trebuie să intrăm într-o astfel de asociație? Voluntariatele de acest gen nu sunt bune decât pentru noi, ne crește stima de sine. Nu salvăm lumea.
Dar n-ai fi mai frumos să-ți faci niște prieteni adevărați, pe care să nu-i găsești într-un loc unde se adună ca să fugă de ceva? N-ar fi frumos să-i găsești cu greu și să-i apreciezi pentru asta?
Sper să n-am dreptate.

Dina spunea...

Nu vreau ca tu, care visezi și exiști, să devii cineva care vorbește despre slujbă la persoana I plural. Și din articolul ăsta, așa îmi sugerezi că vei crește. Și NU VREAU! Vreau să rămâi un om frumos, nu spălat pe creier de anulatorii ăștia de individualități.
"Greselile cu siguranta ca vor exista, dar sigur imi vor fi iertate pentru ca nu sunt decat un boboken mic si nestiutor care abia invata mersul pe ASERicleta, mai cade, dar cu ajutorul celorlalti reuseste sa se ridice." Haaaai mă Mihai mă.... Compania care ne salvează..de la viață.

Moo spunea...

@Dina Draga Dina, fiecare facem alegert la un moment dat, alegeri care unora li se par bune, altora mai putin bune. Eu cred ca am facut o alegere buna. A fost alegerea mea sa intru in ASER si eu unul ma simt mult mai bine acum ca am o motivatie, ca am cunoscut oameni noi, oameni buni, oameni pe care TU nu ar trebui sa ii judeci fara sa ii cunosti. :) Multumesc!

andreeaburciu spunea...

@Moo, as vrea sa te felicit pentru post si pentru alegere:) ASER/voluntariatul in organizatii studentesti te va schimba in bine, ai sa vezi.
@Dina Cum zice si Moo, din afara e usor sa judeci. Ceea ce am invatat in ASER este ca pana cand nu te aflii tu intr-o situatie,nu ai dreptul sa judeci pe altul. Stii cum se zice, vulpea care nu ajunge la struguri...

Pe de alta parte, iti inteleg punctul de vedere.Inainte de a intra in ASER si mie mi se pareau ciudate buna dispozitie si prietenia lor. Dar asta pentru ca nu eram obisnuita sa vad asta zi de zi. Si am zis "hai sa incerc, sa vad care e treaba".
Vreau sa iti spun ca, prin multe conjuncturi, am fost, de exemplu, in Pipera, dimineata. Acolo sunt multe sedii de corporatii. Nu mi plac oamenii aia. Eu ii numesc "sclavi moderni". Vad ca nici tie. ASER nu te pregateste pentru asa ceva! ASER te face sa iti dai seama ce vrei sa faci. Inainte sa intru in ASER visul meu era sa lucrez intr-o multinationala. Era magic pt mine sa ajung acolo. I-am cunoscut pe cei din multinationale, am vazut cum lucreaza, cum gandesc, cum sunt. Nu vreau sa fiu acolo. Cum mi-am dat seama? Prin ASER.
In ASER inveti multe chestii de viata. Si ceea ce am ajuns acum se datoreaza si acestei asociatii. Nu spalam creiere, pentru ca nu asta ne dorim. Stii ce mi-au zis membrii activi cand i-am intrebat de ce ASER? Au zis ca au simtit ca e un loc unde sunt ascultati si unde isi pot exprima ideile, parerile si unde nu sunt taxati pentru asta. Ba chiar sunt incurajati sa le spuna, indiferent daca ei cred ca sunt bune sau mai putin bune.
Stii cum e sa simti ca formezi un om? Ca il ajuti sa se descopere? Ca il ajuti sa si puna in valoare calitatile? Stii cum e sa investesti intr-un om? Dar in 10? Eu asta fac acum. Sunt mentor ASER. Si nu le spal creierele acestor oameni. Cred ca fiecare e unic. Si vreau sa il descifrez, sa il descopar impreuna cu el, sa il ajut, sa il "cresc" asa cum si-ar dori el sa creasca, dar nu isi da seama. Nu asa cum si-ar dori ASER sa creasca. Ci cum si-ar dori el. Si fac asta cu pasiune, cu daruire, cu placere, cu drag.
Pentru ca ASER inseamna OMUL. Si OMUL e cel ce conteaza. Pentru tine ce conteaza?

Adina Constantin spunea...

@Dina Draga Dina, daca tie proiectele umanitare, antreprenoriatul social, conferintele si workshopurile(facute pentru a dezvolta anumite abilitati ale tinerilor sau pentru ca ei sa interactioneze cu oamenii cu multa experienta - de viata si profesionala), scolile de vara pentru liceeni supradotati, revistele care au drept editori studenti, competitiile sportive, samd - daca toate astea ti se par rezultatele muncii unor "anulatori de individualități" atunci as vrea sa stiu ce mai fac cei care sustin individualitatea? A judeca fara a avea la baza argumente solide si exemple graitoare nu este demn de un om care "exista si viseaza". Si culmea e ca oamenii din asociatiile studentesti exista si viseaza si ei...si intre timp incep sa isi implineasca visele, sa se cunoasca mai bine, sa castige cativa prieteni pe viata, sa experimenteze, sa greseasca, sa isi imbogateasca bagajul cu amintiri, sa rada cu pofta si uneori sa planga cu la fel de multa pofta. Nu ma deranjeaza perspectiva ta ci faptul ca judeci fara sa cunosti, condamni o lume care nu iti apartine si niste oameni care, poate, sunt cel putin la fel de buni ca tine. Si pentru ca din mesajul tau se vede subiectivismul...ar trebui sa stii ca este o diferenta intre particular si general.
@Moo Voluntariatul intr-un ONG studentesc este poate un test pentru viata: are bune, are mai putin bune, cunosti oameni frumosi si oameni care te dezamagesc dar una peste alta, la sfarsit, vei fi cu siguranta un om mult mai bogat afectiv, mai sigur pe sine si care...nu va vrea sa lucreze intr-o multinationale:D Enjoy!

Alexandru Fuicu spunea...

Mi-a placut foarte mult ceea ce ai scris aici Moo. Si cel mai tare ma bucur ca ai iesit din starea aceea de deprimare si de rutina studenteasca infecta pe care toti am avut "placerea" sa o experimentam la un moment dat. In privinta ASER-ului acum un an si eu eram extrem de sceptic in privinta organizatiilor studentesti de aceea am ales sa ma angajez in loc sa trimit o aplicatie. Si vai ce greseala am facut. Am avut posibilitatea sa vad ce inseamna ASER prin intermediul prietenei mele care este acolo deja de un an de zile. Am fost cu ea la proiecte ale ASER-ului am avut placerea sa cunosc destul de multi membri si cel mai important am aflat pe propria mea piele ce este ASER participand la activitatile lor. Asa ca de anul acesta Moo am intrat si eu in ASER si sunt un boboken ca tine, la fel de entuziat si nerabdator. Pot sa spun ca pana acum ASER a reusit sa imi schimbe viata de student si cel mai important lucru: mi-am facut cam 80 de prieteni in cca 30 de minute. Cat despre tine Dina chiar daca nu sunt de acord cu parerea ta eu iti respect opinia si te inteleg de ce crezi asta. Pentru ca nu stii ce inseamna cu adevarat o asociatie studenteasca. Asa ca te invit (desi acum e cam tarziu pentru ca a trecut perioada de recrutare) sa aplici si tu pentru o asociatie ca sa vezi cam cu ce se mananca. Bineinteles ca asta nu te obliga la nimic, poti oricand sa pleci daca nu iti place. Nu am sa incerc sa te conving prin cuvinte pentru ca am impresia ca esti genul de persoana care trebuie sa se convinga singura (cam ca mine :P).
Moo keep'em going si felicitari pentru ca ai intrat in ASER. Ne vedem diseara la party :P

Dina spunea...

Ce de-a lume ți-a sărit în apărare, Mihai. E bine.

Alexandru Fuicu, zici că ți-ai făcut 80 de prieteni în 30 de minute? Dumnezeule mare. Poate numai noțiunea mea de prietenie este ușor deraiată de la calea dreaptă, dar prietenii nu sunt altceva?

Am încercat voluntariate și asociații, chiar și cu oameni pe care și acum îi consider având păreri foarte apropiate de ale mele. Nu sunt pentru mine, mi se par un produs al culturii moderne, în care înlocuim totul cu surogate. Și avem surogat de prietenie și surogat de fapte bune. Și e atât de ușor de ajuns la ele... Și seara te așezi în pat mândru de tine. Ceea ce e bine, în fond. Doar că nu am eu încredere în comunizările astea și-n toți pentru unul. Lumea e mai complexă de atât.

Nu există obiectivitate. Și eu, și voi suntem subiectivi. Doar că de pe maluri diferite.

Mie doar nu mi-a plăcut articolul tău, Mihai. Fiindcă mi s-a părut prea exaltat și pompos. Și spuneam din experiența mea. Ca și voi.

Și până la urmă, whatever works. Orice te face să te simți mai bine, fiindcă doar despre asta e vorba.
Vezi totuși să nu te muște ceva și să devii roboțel, căci roboțel rămâi.

Anonim spunea...

Buna Dina! Iti respectam cu toti parerea. Imi pare rau ca ai fost dezamagita de voluntariat. Insa nu cred ca nu poti spune ca exp. ta se aplica si altora. E ca si cum ai spune am gustat ciocolata "gigi", nu mi-a placut....deci toate au gust prost! NU este adevarat. Fiecare experienta este diferita si fiecare o percepem altfel. De exemplu, eu si prietena mea ne-am inscris in acelasi timp la doua asociații. Ea a patit ce ai patit si tu. Insa la mn nu a fost asa. So cred ca ar trebui sa acorzi o a doua șansă voluntariatului.
Daca un om/ prieten te dezamăgește asta înseamna ca nu mai vb cu alții? Nu crezi in a doua șansă?

Dina spunea...

Am acordat mai multe șanse voluntariatului. Pur și simplu nu e pentru mine și nu cred că ar trebui promovat cu atâta fervoare. Făcut da, e o țară relativ liberă, puteți să-l faceți? Dar nu spuneți că schimbă lumea și că salvează ceva. Asta încercam să subliniez. Entuziasmul demn de o cauză mai bună.

Anonim spunea...

Dina http://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=167371347633&id=164154129438

Anonim spunea...

Da cine a zis ca vrem sa schimbam lumea? Cred ca nu ai inteles despre ce e vb.

Minxieee spunea...

Mihai, sper ca drumul ales sa ti se potriveasca! Nu o sa incerc sa o conving pe Dina de nimic, fiecare face ceea ce crede de cuviinta. Eu imi doream sa fac parte dintr-o organizatie de studenti si am ales ASER anul trecut, dupa ce am trecut si pe la Advice si Aiesec. Pentru mine alegerea a fost buna. :)

alinaciotirnel spunea...

Foarte frumos ai scris Mihai.Mi-am reamintit acele sentimente frumoase din primul an de ASER!Si sunt mandra ca ele exista si astazi!Si sunt mandra si de oamenii ca tine care fac experienta ASER worth while!!
See you at karaoke:D

Trimiteți un comentariu

Subscribe