Who is Moo?

Indragostit de HR

2011-07-26T01:00:00.013+03:00

De aproape un an sunt indragostit. Indragostit de Resurse Umane.
Am ajuns printr-o conjunctura mai mult sau mai putin ciudata in situatia asta, al carei apogeu a fost scoala de vara HR Club Next Generation, despre care o sa scriu putin mai jos pentru a pastra firul cronologic al povestii mele de dragoste cu HR-ul.

E o conjunctura mai putin ciudata pentru ca inca din liceu, una dintre facultatile pe care le vizam era Psihologia. Ma pregatisem destul de mult. Am invatat de pe 3 manuale. M-am consultat cu 2 psihologi, care mi-au fost si profesori si colaboratori in cadrul ONG-urilor in care am activat. Unul dintre ei mi-a facut cadou un manual foarte vechi de Mielu Zlate, care mi-a folosit foarte mult. Am participat la diferite evenimente legate de psihologie. Am fost de 3 ori la facultatea de Psihologie din Bucuresti pentru a ma interesa in legatura cu admiterea si programa de invatamant. Chiar ma inscrisesem la facultatea de Psihologie din Cuj, dintr-o alta nastrusnicie de-a mea despre care am scris si aici mai demult. Luasem admiterea, dar nu am ramas acolo, alegand Bucurestiul pentru ca imi oferea mai multe oportunitati. Nu stiu daca ar trebui sa imi para rau sau nu. Imi place unde sunt acum. Imi place sa ajut oamenii, sa discut cu ei, sa ii inteleg. De aceea as fi vrut sa fac psihologie. Nu m-as fi vazut niciodata in postura unui psihoterapeut. Inca de cand s-a nascut in mintea mea ideea de a da la Psihologie si a trebuit sa ma gandesc si la perspectivele de viitor pe care mi le oferea acest domeniu, m-am gandit la resurse umane. Acum, cu toate ca sunt la ASE si la Comunicare, ma gandesc de doua ori mai mult la resurse umane si am avantajul de a privi totul si dintr-o perspectiva de business.

Spuneam mai sus ca e si putin ciudata conjunctura prin care am revenit la vechea mea dragoste pentru Resursele Umane, pentru ca toamna trecuta eram pasionat de Project Management si lasasem Resursele Umane undeva intr-un coltisor mai indepartat din mintea mea. Tocmai coordonasem impreuna cu Adina, proiectul Akademics, in ASER si imi placea sentimentul de implinire pe care il ai atunci cand finalizezi ceva la care ai lucrat inca de la inceput si care practic e creatia echipei tale. De aceea, am vrut sa ma perfectionez in domeniu. Am cautat un curs de perfectionare acreditat CNFPA, ca sa fiu Manager Proiect cu diploma. Am gasit o scoala acreditata CNFPA, m-am inscris la cursul de Manager Proiect si intamplarea a facut sa nu se formeze o grupa completa pentru acest curs si au trebuit sa amane inceperea lui cu o luna. Mi-au trimis un mail in care si-au cerut scuze respectuos si mi-au prezentat si oferta de cursuri pentru care deja exista un minim de participanti, dar se mai puteau inscrie si cateva persoane in plus. Mi-a atras atentia cursul de Manager Resurse Umane, acreditat CNFPA. Si asa a inceput totul. Am redescoperit dragostea pentru oameni si pentru lucrul cu oamenii, pentru a perfectiona anumite procese care sa vina in ajutorul lor si dorinta de a-i ajuta sa se dezvolte.

Intre timp am obtinut si un certificatul de Manager Resurse Umane, acreditat TUV Thuringen.

Din luna mai, urmez un curs de Inspector Resurse Umane, acreditat CNFPA. Urmeaza sa dau examenul pentru certificat pe 6 August. M-a ajutat destul de mult acest curs. Cu toate ca maniera in care a fost predat, pe alocuri a fost destul de plictisitoare, informatiile cred ca sunt de real interes pentru orice angajat. Din acest motiv cred ca m-a ajutat nu doar din perspectiva unui viitor job in domeniul resurselor umane ci si ca simplu viitor angajat. Am decis sa fac si acest curs in primul rand pentru ca eu consider ca e esential pentru un om din resurse umane sa cunoasca legislatia muncii, macar la un nivel mediu. Nu doar in ceea ce priveste administrarea personalului si relatiile de munca, dar si in recrutare si selectie, training, compensatii si beneficii, evaluare, sanatate si securitate in munca, peste tot te lovesti de anumite aspecte legale ale activitatilor de resurse umane. Cu toate ca aveam diploma de Manager Resurse Umane, care in lipsa experientei in domeniu nu are o valoare foarte mare, m-am gandit ca inainte de a deveni generalist pe probleme de resurse umane, ar trebui sa devin specialist pe un sub-domeniu. Mi-am dat seama ca partea de administrare personal si relatii de munca este cea mai accesibila pentru mine, pentru ca desi implica un volum de munca foarte mare si cere foarte multe cunostinte teoretice de ordin legal, este foarte bine delimitata de lege ca si activitati si standarde. M-am gandiot si ca in masura in care am anumite competente administrative si multe cunostinte de legislatie, pentru a ocupa un post in administrare de personal si relatii de munca, nu am nevoie de o experienta foarte mare in domeniu si nici de multe competente soft pe care un om si le dezvolta in timp.

Si uite asa am ajuns la HR Club Next Generation. E o scoala de vara organizata anual pentru 20 de studenti pasionati de Resurse Umane, de catre HR Club, asociatia profesionistilor de Resurse Umane din Romania. Mi-am dorit mult sa ajung aici, in primul rand pentru a-mi confirma mie ca HR este ceea ce vreau sa fac o perioada lunga de acum inainte, ca stiu si ca pot sa fac lucrurile care tin de HR la un nivel de profesionalism bun pentru nivelul de cariera la care sunt acum. O sa ii raman recunoscator toata viata Roxanei Simion pentru ca a avut incredere in mine si m-a selectat sa fac parte din cei 20 de participanti la aceasta scoala de vara. Acum doua saptamani, la inceputul scolii de vara, cineva scria pe site-ul lor (cred ca tot Roxana), ca isi doreste ca aceasta scoala de vara sa reprezinte pentru noi cea mai frumoasa experienta legata de Resurse Umane pe care am trait-o pana acum. Dorinta indeplinita. Pentru mine, a fost una dintre cele mai frumoase experiente pe care le-am trait pana acum, nu doar legate de Resurse Umane ci din totalitatea lor.

Am avut ocazia sa cunosc oameni minunati, de la care am avut o multime de lucruri de invatat, oameni care te inspira prin ceea ce fac, prin felul in care gandesc si prin valorile pe care le au. Acesti oameni au fost in primul rand cei 19 colegi, care au fost extraordinari. Ne-am atasat mult unii de ceilalti si chiar am fost un grup unit. Sper sa ne vedem destul de des si de acum inainte. Deja imi lipseste atmosfera din timpul acestor doua saptamani. Deja imi lipsesc oamenii si entuziasmul lor.

Ceilalti oameni de la care am avut de invatat la aceasta scoala de vara au fost tutorii, oameni din companii, cu diferite functii de conducere in departamentul de Resurse Umane si traineri de la firme de consultanta, care si-au rupt din timpul lor si si-au indreptat atentia catre noi, noua generatie, pentru a ne ajuta sa ne dezvoltam in acest domeniu. Acestor oameni li se alatura si profesionistii de la HR Club care au facut posibila desfarurarea acestei scoli de vara si care merita toate felicitarile din lume pentru organizarea impecabila.

Le multumesc tuturor din suflet pentru tot ce mi-au oferit!

A trebuit sa facem si un mic studiu de caz. Si faptul ca strategiile si metodologiile elaborate de mine impreuna cu echipa din care am facut parte, au fost apreciate de juriul format din oamenii din companii care ne-au fost tutori, mi-a dat si mai multa incredere in mine si mi-a confirmat ca toti suntem destul de bine pregatiti pentru a face fata cu profesionalism pe un post de executie intr-un departament de Resurse Umane.

Ce am realizat in urma acestei scoli de vara? Mi-am intarit si mai mult convingerea ca HR-ul e undeva la mijloc intre business si oameni si ca trebuie sa le acorde atentie in aceeasi masura ambelor aspecte. Mi-am dat seama ca pentru a fi un HR-ist bun trebuie sa fii orientat in egala masura si spre rezultat dar si spre oameni, pentru ca daca insisti mai mult pe un aspect si mai putin pe celalalt, pe termen scurt poate este totul ok, dar pe termen lung se va duce totul de rapa.

Am aflat tot felul de concepte noi in materie de Resurse Umane, care cresc extrem de mult nivelul de profesionalism al activitatilor din acest departament. Insa mi-am dat seama ca in unele locuri se preteaza mai mult si in altele mai putin. Exista anumite concepte inovatoare care sunt asimilate mai bine de o companie din sectorul serviciilor si mai greu de catre o companie de productie. Eu am ajuns la parerea ca atat timp cat lucrurile functioneaza foarte bine in ambele segmente, nu trebuie sa fortezi mai mult intr-o parte cu aceleasi solutii ca in partea cealalta pentru a le aduce la acelasi nivel, doar pentru ca procedurile si standardele de resurse umane sunt mai complexe intr-o parte si mai rudimentare in cealalta parte, ci trebuie sa gasesti solutii separate, adaptate pentru fiecare in parte. Difera in primul rand tipul muncii, tipul si nivelul studiilor majoritatii angajatilor, personalitatile lor, conditiile de munca. Noi, studentii, am fost obisnuiti cu activitatea de resurse umane din multinationalele din sectorul serviciilor, pentru ca la conferintele si workshopurile la care participam vin oameni din aceste companii si descriu ceea ce se intampla in companiile lor, intr-un mod cat de cat apropiat de ceea ce invatam noi teoretic. Desi totul este mult mai complicat in practica decat in teorie, baza este aceeasi. Ei bine, am observat ca in productie, activitatea de resurse umane, pune mai mult acccent pe cunoasterea procesului de productie, pe cumpetentele hard ale angajatilor si mai putin pe complexitatea proceselor de Resurse Umane. E adevarat ca din punctul acesta de vedere au un minus si ca productia trebuie sa recupereze putin pe anumite planuri, dar trebuie sa o faca in felul lor. Am vazut companii de productie care au profit si care au si angajati fericiti, asa la nivelul de acum, mai slabut, al proceselor de resurselor umane. Si practic ma face sa cred ca HR-ul si-a indeplinit bine rolurile de bun business partner si de suport pentru angajati. De ce ar avea nevoie sa faca mai mult? Pentru o crestere si o imbunatatire continua. Pentru ca oamenii cu cat sunt mai bine pregatiti cu cu cat le oferi mai multa atentie, cu atat vor avea un randament mai mare si profitul va creste.

Asa cum sunt toate povestile de dragoste din viata mea, fara sfarsit, cu final deschis, asa ramane si povestea cu HR-ul. Sper sa dureze toata viata. Iubesc oamenii si imi place sa ii ajut sa se dezvolte. De aceea ma ghidez in tot ceea ce fac dupa un citat din Seneca. El spune urmatorul lucru: “Atașează-te de cei care te pot face mai bun; primește pe cei pe care la rândul tău îi poți face mai buni !”. Cam despre asta este vorba si in Resurse Umane: sa ii poti face pe altii sa fie mai buni.

Multumesc!

Ce anume iubim mai mult? Oamenii sau povestile lor?

2011-02-10T00:20:00.010+02:00

Pentru ca Februarie se spune ca e luna iubirii, (ceea ce mi se pare destul de ciudat pentru ca nu e normal sa existe doar o luna a iubirii ci fiecare luna ar trebui sa fie la fel), m-am decis sa vorbim despre iubire si despre povesti, cu toata sinceritatea.

Mereu mi-am pus intrebarea “Ce anume iubim mai mult?”. Oamenii sau povestile lor?

Eu personal nu am reusit sa ajung la o concluzie.

Fiecare am trait povesti de dragoste frumoase, dar si povesti ciudate, pline de coincidente.

N-o sa va vorbesc aici despre iubiri perfecte pentru ca nici eu nu cred ca am trait asa ceva pana acum, iar cele care au fost cat de cat normale, isi imagineaza fiecare cum au fost si nu are rost sa vorbim despre ele pentru ca sunt la fel de normale ca ale tuturor. Dar vreau sa va vorbesc despre niste povesti pe care, datorita dramatismului lor, eu le consider perfecte. Sunt povesti care pleaca de la un sambure de adevar, dar care sunt mixate si partial modificate asa ca nu are rost sa faceti conexiuni cu realitatea. In cele mai multe cazuri personajele din povesti sunt fictive si total diferite de persoanele reale care ar putea sa se regaseasca partial in aceste povesti, deoarece am pornit de la o situatie reala care a reprezentat pentru mine o intriga si am integrat-o intr-un alt context astfel incat sa iasa o poveste frumoasa.

Acum ca am lamurit toate acestea, sa incepem sa povestim!

11 Aprilie 2007, ora 16:42, Galati

Cu cateva zile inainte de sarbatoarea Pastelui. Eram in clasa a 10-a pe atunci. Pe o retea sociala primesc un mesaj: “yo am zis odata..k nu mai poate fi un mihai gherghe..da..yoti k poate fi.:D..bv tzie..ai scris nijte cuvinte sooper frumoase la ``despre tine`` cum rrar mai auzi in ziua d azi..pt asta jos palaria..:))[zau].ai talent..:*:*:*tzine-o tot aja!” (celalalt Mihai Gherghe pe care il cunostea e un parinte care slujeste la o biserica din Galati si pe care am avut placerea s ail cunosc mai apoi). Cu mesajul acesta incepe povestea. Era o persoana necunoscuta mie pana atunci. Curand aveam sa descopar ca era o colega de liceu, cu un an mai mica, extrem de energica, vesela, « nebuna », copilaroasa, cu un suflet extraordinar de bun…un om deosebit. Toate lucrurile astea m-au apropiat mult de ea. Devenisem cel mai bun prieten al ei. In ora de matematica ma ofeream sa sterg tabla doar ca sa pot sa ies pana la baie sa ud buretele si mergeam in clasa la ea, la ora de desen, ma asezam in banca si stateam cu ea, apoi dupa o jumatate de ora ma intorceam la matematica mea. Profa’ de desen cred ca mai crede si acum ca suntem verisori. Apoi intr-o zi s-a intamplat un lucru ciudat pe care multa vreme l-am regretat. A trebuit sa mergem impreuna cu o alta colega sa luam ceva de la o moara din zona veche a orasului, de langa gara. La intoarcere, intr-un joc copilaresc, in fata garii, acel copil deosebit ne-a pupat pe amandoi(pe obraz), ca sa isi manifeste afectiunea fata de noi si ne-a rugat atat pe cealalta colega cat si pe mine sa o pupam si noi. Intamplarea a facut ca in momentul in care eu m-am apropiat sa o pup ea a intors capul si am sarutat-o. Din acel moment am devenit din ce in ce mai apropiati. Obisnuiam sa mergem in gara. Imi placea ca era nebuna si facea tot felul de lucruri copilaresti si era foarte spontana. Intr-o zi cand eram in gara ne plimbam de la un capat la celalalt al peronului. In difuzoarele de pe peron se auzea melodia « Drumurile noastre » a lui Dan Spataru. La un capat erau niste banci pe care stateau 3 oameni care pareau destul de ciudati, imbracati in costume negre si care se uitau insistent la noi. In gluma eu am spus ca astia sigur sunt ingerii nostri pazitori. Dupa un timp ne-am departat. Intr-o zi am ajuns intamplator la gara, de aceasta data singur. Trebuia sa iau un maxi taxi de Parc CFR si din neatentie am luat Gara CFR, asa ca fara sa vreau m-a dus in acel loc. Ajuns acolo am observat ca bancile pe care stateau cei trei oameni nu mai erau acolo. Gara intrase in reconstructie. Celelalte banci erau la locul lor. O demontasera doar pe cea din capat. Si noi ne-am departat tot mai mult… Dupa 2 ani, gara a fost reconstruita. Au pus si banca la loc : ) . Iar noi …

……………………………………………………………………………………………………..

24.07.2007, ora 00:34, Galati

Stau singur in fata calculatorului. Ma gandesc ca seara trebuie sa ajung la Munteni, o comuna de langa Tecuci, ca sa ma intalnesc cu verisorii mei si celelalte rude, la casa bunicului meu. Simt ca am nevoie sa merg intr-un loc nou, sa schim atmosfera, sa ma relaxez. Ma gandesc initial sa plec de dimineata si sa hoinaresc cateva ore prin Tecuci. In acelasi timp vorbeam pe Yahoo cu o colega mai mare de liceu care imi spune ca o sa mearga in zilele urmatoare la Iasi sa se inscrie la facultatea de stomatologie. Atunci mi s-a aprins un beculet si mi-am dat seama ca trenul cu care mergeam eu la Tecuci ajunge la Iasi. Asa ca mi-am propus sa merg eu la Iasi pentru ca nu mai fusesem niciodata si imi doream sa vad orasul. Zis si facut. La 6 dimineata eram in tren spre Iasi. La dus, drumul a fost destul de plictisitor pentru ca am mers cu acceleratul, sau cu rapidul si toata lumea parea plictisita. Eu ascultam muzica in casti, admiram colinele Moldovei si scriam poezii. Ajuns in Iasi, fara harta si fara sa stiu incotro sa merg…am mers si eu de la Gara , fara sa intreb pe nimeni, pe bulevardul cel mai larg pentru ca m-am gandit ca trebuie sa fie unul principal care sa ma duca in centru. Asa am ajuns fara sa imi dau seama cum in Piata Unirii, apoi la Mitropolie, apoi la Palatul Culturii, Biserica Trei Ierarhi, Casa Dosoftei. Dupa ce le-am vizitat pe toate, am luat un maxi-taxi spre Copou. Era o caldura infernala asa ca ajuns acolo m-am asezat la umbra sub teiul lui Eminescu, apoi am vizitat Muzeul Eminescu, Casa Pogor, am trecut pe langa Universitate, Biblioteca si Piata aceea cu scari multe care am uitat cum se numeste. Si din fericire, am ajuns inapoi la gara. La intoarcere mers cu personalul si asta cred ca a fost cea mai frumoasa experienta din viata mea. Personalul e plin de viata. Am avut noroc ca am nimerit si intr-un vagon cu compartimente de 6 persoane care se transformau in adevrate camere de chat. E incredibil de interesant cat de sociabili sunt moldovenii, navetistii, acei oameni plini de simplitate pe care i-am cunoscut atunci. Urcau unii la o statie, se asezau pe locurile din fata mea si coborau la statia urmatoare, dar intre acele 2 statii, reuseau sa imi povesteasca toata viata lor, cu atata emotie incat zici ca stateam de vorba cu Creanga. Si aici incepe adevarata poveste. Am facut o introducere cam lunga ce e drept, dar sper sa va fi placut. Cand am urcat in tren, m-am asezat pe locul meu, mi-am pus castile in urechi, mi-am scos foile cu poezii si am inceput sa ma gandesc la una noua. Intre timp pe hol, niste conationali de care sunt mai putin mandru, au inceput sa asculte acel gen de muzica despre bani, valoare si dusmani, la un nivel de sonor destul de ridicat. Langa mine statea o fetita de 14 ani (eu atunci aveam 17) care se plangea mamei si matusii ei care stateau pe locurile din fata, de faptul ca o deranja acea muzica si nivelul la care era ascultata. Mama ei spune « Ia uite ! Baiatul are casti. Puteau sa-si bage si ei castile » Ascultand discutia lor m-am oferit sa ii dau castile si telefonul pe care aveam melodiile fetitei sa asculte si ea melodiile pe care le ascultam si eu, ca sa nu mai auda manelele. Fetita a fost incantata. Dupa ce a ascultat 2 melodii m-a intrebat ce scriu pe foile pe care le aveam in brate. I-an spus ca sunt poezii si s-a aratat interesata sa le citeasca si ea. Dupa ce le-a citit mi-a spus ca i se par foarte frumoase si ca si ea scrie poezii. Din vorba in vorba am descoperit ca era nascuta pe 17 Decebrie, la fel ca mine, 3 ani mai tarziu. Mi s-a parut cea mai ciudata coincidenta pe care o traisem, ca 2 persoane nascute in aceeasi zi, sa ia acelasi tren, la aceeasi ora, si sa aiba loc in acelasi vagon, acelasi compartiment, unul langa celalalt. Mai erau 5 minute pana ajungea trenul in gara in care trebuiau sa coboare. Mama ii spune fetitei sa imi dea inapoi telefonul si sa se pregateasca sa coboare. Fetita imi da telefonul si imi spune «Ti-am scris si numarul meu de telefon ca sa il ai. In caz ca vrei sa vorbesti vreodata cu mine…Mi-au placut mult poeziile tale. Pa pa ! Sper sa mai vorbim »

……………………………………………………………………………………………………………

10.01.2010, Bucuresti

Era un fel de « prima intalnire » cu o colega de grupa pe care o simpatizam foarte mult. Dupa ce ne-am plimbat cateva ore prin Cismigiu si ne-am impartasit fiecare visurile si planurile de viitor, unul cu filmele si cu societatea civila, celalalt cu benzinariile si companiile petroliere, ne indreptam spre Piata Romana. In acest timp ii povesteam ca as vrea sa plec cu Erasmus in Franta si amandoi aveam dubii cu privire la nivelul la care stapanesc eu limba franceza. Cand ne aflam in Piata Revolutiei, ne abordeaza (nu acosteaza si nici aposteaza cu o bata : ) ) o batranica, foarte bolnava care ne cere sa o ajutam cu orice suma de bani putem ca sa isi cumpere medicamente. Avea 70-80 de ani si parea destul de bolnava, ceea ce m-a facut sa imi dau seama ca nu era o cacealma. M-am hotarat sa o ajut sa isi cumpere medicamentele, cu o singura conditie : sa mergem impreuna si sa i le cumpar eu. Nu am facut asta din suspiciunea ca ar fi putut sa isi cumpere altceva din banii pe care i-as fi dat ci doar din dorinta de a o cunoaste mai bine. Am luat autobuzul si am mers la farmacia din Piata Romana de unde i-am cumparat medicamentele. In timpul petrecut in autobus batranica mi-a povestit ca este vaduva, ca toate rudele ei au murit, ca atat ea cat si sotul ei lucrasere ca diplomati pentru ministerul de externe si apoi pentru ambasada Frantei la Bucuresti. Nu stiu daca m-a mintit doar ca sa ma impresioneze sau nu. Cert e ca avea un nivel de franceza extraodrinar. Si din momentul in care i-am spus ca stiu franceza si ca vreau sa plec in Franta cu ERASMUS nu a mai vorbit cu mine decat in franceza. Dupa ce i-am cumparat medicamentele mi-a multumit si m-a rugat sa notez numarul ei de telefon ca sa o mai sun, din cand in cand, sa ii fac o bucurie. Am tot amanat sa o sun. Nu am mai sunat-o niciodata. Acum o luna s-a implinit fix un an de atunci. O sa o sun sa vad ce s-a intamplat cu ea. Cat despre colega de grupa…nu stiu ce a gandit despre mine in acele momente. Fata de mine s-a aratat incantata de ceea ce facusem si nu era deranjata ca a mers cu mine sa ii cumpar medicamente batranei, insa eu m-am simtit prost ca intalnirea noastra a fost intrerupta pe nesteptat de gestul meu caritabil. La a doua intalnire mi-a oferit un biscuit (mancare tipica pentru un papagal : )) . Iar la a treia…

………………………………………………………………………………………………………

Iunie 2010, Bucuresti-Timisoara

Tot in tren…Mergeam intr-un fel de « delegatie » la Timisoara pentru a face parte din comisia de evaluare a unui ONG din Politehnica, in vederea aderarii la ANOSR. In tren am cunoscut o fata, am intrat in vorba, pana cand a ajuns trenul in Timisoara am discutat tot felul de aiureli, dar nu nu s-a parut o discutie plictisitoare. Cand a ajuns trenul in Timisoara, am ajuns la punctul culminant al discutiei:

EA : Nu vrei sa faci tu greul pentru mine ?

EU : Greul asta ar insemna sa iti spun ca mi-ar face placere sa tinem legatura?

EA : Da. ai vorbit serios? sau doar intrebai?

EU : Tu ce crezi?

EA : Eu cred in destin...

EU : Ai vazut Serendipity? (Unul din filmele mele preferate…despre destin)

EA : Du-te maaa! Nu te cred! Fix la Serendipity ma gandeam si eu!

(trenul ajunsese de 5 minute in gara. Noroc ca era capat de linie.)

EU: Cred ca acum ar trebui sa iti cer numarul de telefon...

EA: Crezi ca ar fi bine sa ti-l dau?

EU: Vodafone sau Orange?

EA: Mai bine iti dau id-ul de Yahoo. (si mi-l scrie pe un servetel)

EU: E bine si asa. Yahoo cel putin e mai sigur decat destinul...

Si cam asta a fost discutia. Am stat 3 zile in Timisoara. Mi s-au parut foarte faini oamenii de acolo si foarte frumos orasul. ONG-ul respectiv a intrat in ANOSR. Robu, rectorul de la Poli Timisoara e unul din cei mai tari profi pe care i-am intalnit in viata mea. E foarte tare omul. Se intalneste saptamanal cu studentii la cantina si la asculta problemele, le canta la chitara, joaca fotbal cu ei. Cand am fost eu la el, avea piciorul in gips. Merita toate aprecierile.

Si ce s-a intamplat cu fata din tren? Ei bine, cand am ajuns la Galati, mama mi-a spalat blugii in care aveam servetelul pe care fata scrisese id-ul de Yahoo si toata pasta a iesit si pe alocuri a ramas in mici pete de culoare. Probabil va imaginati ca povestea se incheie aici. Tot ce stiam despre acea fata este prenumele ei, si faptul ca ea anul 2 la o anumita facultate din vestul tarii. Asa ca am cautat pagina web a facultatii si am gasit lista cu studentii din anul 2. Norocul meu a fost ca ea era singura studenta cu acel prenume din toata lista. Asa ca dupa cateva zile cand am ajusn in Bucuresti am fost la Carturesti, am cumparat „Love in time of cholera” (daca ati vazut Serendipity sau daca o sa il vedeti, o sa observati ca este cartea pe care tipa din film, care credea in destin, isi scrie numarul de telefon si apoi o vinde unui anticariat sub privirea tipului cu care tocmai petrecuse cea mai frumoasa seara din viata ei, in speranta ca el va gasi intr-o zi cartea si o va suna inapoi.) Asa ca am facut si eu acelasi lucru. Am scris numarul meu de telefon pe coperta a doua a cartii si am expediat-o pe adresa facultatii la care studiaza ea, mentionand numele ei si faptul ca ii este adresata ei.

....................................................................................................................................................................

11.12.2010, Bucuresti, Sala Dalles

La Sala Dalles avea loc un targ de cadouri cu ocazia Craciunului. Cu cateva zile inainte fusesem cu verisoara mea sa vedem ce e pe acolo, iar pe 11 am mers cu unul din colegii mei de camera sa ii cumpar eu un cadou mamei mele si el un cadou unei persoane pe care el o considera foarte deosebita (sa nu intram in amanunte ca e povestea mea, nu a lui : ) ). Ajunsi acolo dupa ce ne uitam la toate prostiile de pe la standuri ne oprim la un stand cu bomboane de craciun (acele bastonase-acadea din zahar cu alb si cu rosu...care inainte se chemau ciubuc) Ma gandesc sa iau 30 ca sa le servesc pe colegele mele de grupa cu ocazia Craciunului. Vanzatoarea era o fata de vreo 20 si ceva de ani foarte prietenoasa. Si prietenoasa la modul sincer...nu cum sunt fetele de la Mc Donald’s cu zambet artificial. Discutia a fost urmatoarea:

EU: Vreau si eu 30 de bomboane din acestea, asa.

EA: Ok.

(le numara ea, se incurca, o ia de la capat)

EU: Scuze ca te-am pus la treaba.

EA: Nu e nimic. Si asa ma plictiseam aici. De azi dimineata de cand stau n-am avut ce sa fac, n-am vorbit cu nimeni. Bine ca ai venit tu.

(in gandul meu...”Ce strategie de vanzari pe capul ei. Dar daca tot ii cumpar bomboanele, de ce mai insista?” :) )

EU: Ma bucur ca am putut sa fac si eu ceva pentru tine.

(ea termina de numarat bomboanele)

EA: Am doar 29. Mai lipseste una. Imi pare rau. Mai treci maine pe aici sa ti-o dau si pe a 30-a.

EU: (zambind) O sa vin.

EA: Te astept!

(apoi le pune intr-o punga timp in care le numara din nou)

EA: Acum imi dau 30. Numara-le si tu daca vrei.

EU: Nu conteaza. Am incredere in tine. Oricum, daca ti-am promis ca mai vin maine sa imi mai dai una, vin.

EA: Te astept!

(Si in momentul asta eu ii intind banii, ea vrea sa rupa bonul din casa de marcat, dar se intoarce brusc catre un client si scapa casa de marcat pe jos, se dezechilibreaza si este gata-gata sa cada si ea, dar o prind eu si o readuc pe picioare)

(Fiind luat prin surprindere de situatia asta, ii dau banii, imi da bonul si uit sa mai iau bomboanele. Cine ma cunoaste stie ca atunci cand merg, merg mai repede decat alearga atletii la maraton. Asa ca am ajuns in cateva secunde aproape de iesirea din sala. Cand sa ies pe usa, vine catre mine, alergand, fata de la stand)

EA: Ti-ai uitat bomboanele.

(apoi fuge inapoi catre stand)

(Vazand onestitatea ei, m-am gandit sa fac si eu un gest frumos pentru ea. Asa ca am fost la un alt stand, i-am cumparat un mic cadou si apoi am mers si i l-am oferit)

EU: Pentru eu am fost ametit si am uitat bomboanele aici, iar tu ai fost atat de draguta si ai fugit dupa mine sa mi le dai inapoi, vreau sa iti ofer si eu un mic cadou.

EA: WAAAAAW! Ce dragut ea! Iti multumesc frumos! Esti tare dragut!

EU: Macar atat sa pot face si eu pentru tine.

EA: Iti multumesc! Si te astept maine!

(Si am plecat)

A doua zi cand am fost, nu am mai gasit-o. Era sefa ei. Mi-a parut rau.

Peste cateva zile, pentru ca se apropia Craciunul, m-am gandit sa ma uit la...ia ghiciti la ce film!...la Serendipity (care are si el o poveste speciala pentru mine. Il vazusem pe TVR cand aveam 14 ani, insa nu ii stiam numele. Stiu doar ca atunci mi-a placut foarte mult. Si nu am cautat in program sa vad cum se cheama. Mi-am spus ca intr-o zi poate se va intampla sa il vad din nou, absolut intamplator. Si l-am gadit din intamplare, dupa 5 ani, in 2009. Si am fost tare bucuros.). In fine. Sa revenim la bomboane. In timp ce ma uitam la film, am observat ca pe sacosa in care se aflau manusile care reprezinta practic elementul care creeaza intriga filmului, pe aceasta sacosa, era desenata o bomboana, intocmai cu cele cumparate de la fata despre care v-am vorbit. M-am gandit ca e un semn. Asa de dragul povestii, am mers si a doua zi la Sala Dalles in speranta ca o voi gasi acolo pe fata respectiva.

....................................................................................................................................................................

Intr-o zi cu soare, Bucuresti, Piata Romana

Ma intorceam de la facultate impreuna cu cea mai de treaba dintre colegele mele. Coboram amandoi la metrou. Ea lua metroul spre Unirii, eu spre Victoriei. Asa ca fiecare am coborat peroane diferite. Cand am ajuns pe peron, ne-am trezit fata in fata. Ea imi zambeste. Ii zambesc si eu. Imi face cu mana. Ii fac si eu. Apoi imi vine o idee. Scot repede din mapa o foaie, scriu ceva pe ea, o fac avion si il trimit catre celalalt peron. Intre timp se apropie metroul, se face curent, iar avionul aterizeaza undeva intre sine...

....................................................................................................................................................................

Cum s-au terminat povestile...? Va las pe voi sa va imaginati.

Si-am incalecat pe-o sa....si-asta fu povestea mea...

(si mai era partea aia cu "Au trait fericiti pana la adanci batraneti", dar in conditiile actuale, raman rezervat)

Si o melodie: Laura Pausini - Strani Amori

O calatorie printre amintiri

2010-12-17T01:56:00.009+02:00

Voi aveti amintiri?

Eu, de exemplu, imi amintesc ca acum cativa ani am vazut "Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii" ( http://www.sfarsitullumii.ro/) , un film despre revolutie, fara revolutie. Spre deosebire de celelalte zeci de filme despre revolutie care s-au facut si care probabil se vor mai face (sper ca nu foarte multe), acest film aduce o noua abordare asupra revolutiei din '89; o abordare din punct de vedere sociologic, o abordare cu mult umor si dramatism, dar fara violenta si cruzime, elemente des intalnite in alte filme despre revolutie. Acest film prezinta ceea ce era cu adevarat important pentru niste copii, pentru o adolescenta, pentru o familie. Ce era cu adevarat important pentru ei? Bucuria de a trai si dragostea care unea oamenii, in mod paradoxal pentru o societate care traia mereu cu frica abuzurilor si a insecuritatii asigurata de securitate. Cristian Tudor Popescu afirma dupa ce a vizionat acest film ca "Sub rafalele de nostalgie ale acestui film emotionant mi-am amintit ce mult l-am urat si ce mult ne-am iubit."

Si pentru ca acum fix 21 de ani incepea revolutia, tin sa aduc un omagiu celor care au murit in timp ce eu ma nasteam, pentru ca eu sa ma nasc liber. Sper ca melodia aceasta sa va aminteasca cine suntem, ce suntem si cat de mult conteaza sa ne iubim tara si sa ne iubim intre noi.

Dar nu despre film as vrea sa discutam ci despre amintiri.
V-am amintit despre film dintr-un motiv foarte simplu. Au pe site o rubrica foarte draguta "O calatorie printre amintiri", pe care mi-am permis sa o folosesc si eu drept titlu pentru acest articol (sper sa nu le fie cu suparare). In aceasta rubrica au publicat o serie de fotografii cu "amintiri" din perioada comunista, selectate de pe site-ul http://www.latrecut.ro.
Si m-au intrigat aceste poze.

M-a intrigat si mai mult faptul ca mergand zilele trecute la Carturesti si rasfoind cateva albume de genul "Istoria......a ceva romanesc", am constatat ca, in raport cu perioada comunista, perioadei de dupa '89 i-au fost alocate doar cateva pagini. Si a trecut aproape un sfert de secol de atunci. Chiar poti sa pui toate lucrurile importante care s-au intamplat in 21 de ani, in 2-3 pagini?

Dar ceea ce m-a determinat sa scriu un articol despre amintiri este mentalitatea unor oameni mai in varsta care sunt de parere ca generatia 89' nu are amintiri, ca viata inainte de revolutie era extrem de activa, iar acum a devenit monotona, formalizata si plina de rutina. Le dau dreptate intr-o oarecare masura. Dar nu numai datorita faptului ca am constientizat si eu schimbarea clara a societatii si toate aspectele negative de acum cu care ei ne dau peste nas. Cred fiecare om isi aminteste cu nostalgie de tinerete, de copilarie si fiecare ar gandi la fel despre generatiile urmatoare.
Recunosc ca si eu sunt un pic rautacios cand ma gandesc ca generatiile nascute dupa anul 2000 nu au foarte multe amintiri pentru ca intreaga lor copilarie se invarte in jurul computerului personal si a mariei sale internetul. Nu cred ca am cititori nascuti dupa anul 2000, dar poate peste cativa ani cand vor face sapaturi arheologice in internet, copiii de azi ma vor contrazice cu amintirile lor din mileniul 3.
Pana atunci, eu revin la "rafuiala" mea cu generatia comunista. Spre deosebire de generatia 2000, eu cred ca noi, cei nascuti in 89 si la inceputul anilor 90 avem o multime de amintiri extraordinare. Am trait o perioada unica. O perioada de tranzitie care nu seamana cu nicio alta perioada din istoria Romaniei. O perioada despre care se pot scrie mai mult de 2 pagini.

De aceea va lansez o intrebare. Voi ce amintiri aveti?

Dupa 21 de ani de existenta + cateva ore, eu imi amintesc urmatoarele:

• Cand stateam de dimineata pana seara afara, in fata blocului, in curtea scolii, pe scara blocului cu cilalti copii si jucam tot felul de jocuri. Cel mai drag tuturor era de-a v-ati ascuns (sau "ascunselea") pe care l-as mai juca si acum cu placere. Mai erau jocuri ca Flori, Fete sau Baieti...si nu mai stiu cum mai era, sau Tara tara vrem ostasi, Sotron, "Prinselea" pe tot felul de criterii, De-a...(scoala, doctorul, mama si tata) etc.

• Nu existau decat foarte putine telefoane mobile in Romania si in special in business. Nici nu putea fi vorba ca un copil sa aiba telefon mobil. De aceea fiecare aveam telefoane mobile de jucarie, cu o voce enervanta de operatoare, cu care ne stresam parintii.

• La inceput existau doar jocurile electronice acelea de mari dimensiuni, care mergeau cu fise.
• Primul joc electronic "personal" pe care l-am avut a fost Tetris.
• Apoi au aparut jocurile "pe televizor" Nitendo si Terminator...si implicit memorabilul Mario si ratele enervante pe care trebuia sa le impusti. Acea versiune de Nitendo mi se pare ca era mult mai draguta decat noul Wii.

• Tot cam prin aceeasi perioada mi-am cumparat primul Walkman cu caseta. Era pentru prima data cand oamenii puteau sa isi ia muzica preferata oriunde cu ei, fara sa care casetofonul pe umar :) Pana atunci imi placea sa ascult povesti la pick-up, povesti imprimate pe discuri de vinil.

• Tin minte ca toti baietii ne cumparam de la Bubico (brand care a devenit sinonim cu notiunea de librarie) jocuri Lego si masinute mici de tabla.

• Imi mai amintesc ca aveam un proiector cu diapozitive si ca imi proiectam pe peretele din sufragerie povesti cu Scufita rosie, Capra cu 3 iezi, Cuore inima de copil etc.

• Imi amintesc primul Happy Meal la Mc Donald's, cand abia aparuse in Romania.

• Tot atunci erau diferite albume cu imagini autocolante cu fotbalisti, personaje din desene animate sau din filmele Disney pe care ori le cumparam de la librarie, ori faceau parte din promovarea unor produse pentru copii. Tin minte ca fiecare aveam cateva zeci de dubluri si faceam schimb intre noi.

• La scoala era foarte interesant... Pana in clasa a V-a am am avut uniforma bleumarin si camasa in patratele, iar fetele aveau sarafan si pampoane. La orele de lucru manual, fetele faceau croitorie, iar baietii si croitorie si traforaj. Trebuia sa impletim, sa crosatam, sa facem tot felul de modele... Si...invatatori dadeau cu linia la palma :)

• Pe strazi erau numai Dacii si Aro si razlet cate un Cielo.

• Exista o porcarie de suc concentrat la pliculet care se combina cu sifon si care era preferatul copiilor.

• Balerinele de portelan si pestele de sticla de pe televizor, neaparat cu un mileu crosetat sub el.

• Nu existau retele sociale. In schimb, toate fetele aveau oracole, un fel de Facebook in format fizic, pe care le personalizau intr-un mod cat mai frumos si original, in care isi lasau comentarii una alteia si pe care din cand in cand le mai completau si baietii. Era mare tragedie cand te prindea un profesor cu oracolul la scoala. Sa mai interzica cineva Facebook-ul acum...Ar fi de neconceput.

• Generatia de aur din fotbal si cea din gimnastica: Lavinia Milosovici, Simona Amanar, Maria Olaru se bateau cu Svetlana Khorkina pentru aur la olimpiade. Eram indragostit de Lavinia.

• Iernile erau mai friguroase, mai lungi, ningea mai mult, se formau troiene de peste 2 metrii si ne dedeam cu sania

• Povestile din diminetile de weekend de la Radio Romania Actualitati.

• Desene animate:
1. Sailor Moon
2. Testoasele ninja
3. Dragon Ball
4. Viata cu Louie
5. 101 dalmatieni
6. Desenele de la Walt Disney care se dadeau duminica dimineata pe TVR 1

• Emisiuni:
1. Tip Top Minitop
2. Abracadabra, cand era Dana Rogoz Abramburica
3. Pretul corect
4. Stii si castigi cu Mihai Calin
5. Tele euro bingo cu Brenciu
6. Kiki Riki Miki, cand era Jojo mica
7. Scoala vedetelor, cu Calin Goia, Geambasu, Nadine si ceilalti...
8. Teleenciclopedia prezentata de Florian Pitis

• Trupe care au fost in topuri atunci si nu mai exista deloc:
1. Vama
2. Gaz pe foc
3. Genius
4. Non Stop
5. AXXA
6. Body & Soul
7. Andre
8. Angels
9. Valahia
10. Blondy
11. N&D
12. 3 Sud Est
13. Animal X

VOI CE AMINTIRI AVETI?

POT SA IMPRUMUT 25$?

2010-12-01T00:51:00.003+02:00

Un om a venit de la munca tarziu, obosit si nervos, gasindu-si baiatul de 5 ani asteptand la usa.

--Tati, pot sa te intreb ceva?

--Da sigur, despre ce e vorba? a raspuns omul

--Tati, cati bani castigi pe ora?

--Asta nu e treaba ta. De ce ma intrebi astfel de lucruri. Spuse omul nervos.

--Doar vreau sa stiu...Te rog spune-mi, cat castigi pe ora?

--Daca trebuie sa stii, castig 50$ pe ora.

--Ah, a raspuns micutul, cu capul plecat.

--Tati, imi imprumuti te rog 25$?

Tatal s-a infuriat:

--Daca singurul motiv pentru care m-ai intrebat asta este ca sa imi ceri niste bani sa iti cumperi o jucarie prosteasca sau alte porcarii, atunci du-te direct in camera ta la culcare. Gandeste-te de ce esti asa egoist. Nu lucrez din greu in fiecare zi pentru asa copilarii!

Micutul a mers in liniste in camera si a inchis usa.

Omul s-a enervat si mai tare pe intrebarile baiatului. Cum a putut sa puna asa intrebari doar pentru a cere niste bani.

Dupa o ora, omul s-a calmat si a inceput sa gandeasca:

^^ Poate chiar era ceva de care chiar avea nevoie sa cumpere cu 25$ si chiar nu mi-a cerut bani des. ^^

Omul a mers la usa baiatului si a deschis-o

--Dormi? a intrebat...

--Nu tati, sunt treaz, a raspuns baiatul.

--M-am gandit, poate am fost prea dur mai devreme, spuse tatal. A fost o zi lunga si m-am descarcat pe tine. Uite aici ai 25$

--Micutul a sarit, zambind. Multumesc tati, a zbierat. Dupa aceea a scos un pumn de bani.

Omul a vazut ca baiatul avea deja bani si s-a enervat din nou.

Micutul si-a numarat incet banii si s-a uitat catre tatal sau.

--De ce vrei mai multi bani daca deja ai? a spus tatal.

--Pentru ca nu am avut destul, dar acum am, a replicat baiatul

--Tati, am 50$. Pot sa cumpar o ora cu tine???? Te rog sa vii mai repede acasa maine. Vreau sa mananc cu tine.

Cine sunt?

2010-10-29T03:31:00.004+03:00

Adu-ti aminte cine-ai fost

Ca sa-ti aduci aminte cine esti

Si sa-ti dai seama in sfarsit

Daca traiesti sau ai murit,

Daca-ai scazut sau daca cresti

Si daca-n lume ai vreun rost.

As vrea sa zbor,

Dar nu am inca aripi.

As vrea sa numar zambete la infinit.

As vrea sa-nvat cum sa respir in vid.

De vei privi adanc, de dupa zid

In mine, vei constata ca de fapt nu am

Decat un suflet mare,

Pe care sa il dau celui ce n-are

Sau celui ce are suflet, dar il doare.

Despre oamenii speciali si stele

2010-09-22T11:31:00.007+03:00

Anul trecut scriam tot aici ca esti mai bun atunci cand ai oameni buni langa tine. Exista multi oameni speciali in viata mea. Nu le-am spus niciodata cat de mult tin la ei. Probabil ca stiu. Sau poate nu. Sper sa stie.

Timpul, faptul ca pe masura ce crestem devenim tot mai ocupati si tot felul de alte motive care acum mi se par stupide m-au facut sa ma indepartez de multi dintre ei. Si imi pare rau.

Am facut multe lucruri anul asta, de care sunt mandru. Dar nu sunt mandru ca uitasem sa mai fiu copil. Incepusem sa fiu ca un robot care incerca sa faca totul perfect, care aparent nu avea nevoie de prea mult somn si mancare si care nu gresea niciodata. Ei bine robotul a gresit. Si, din fericire, au fost destui oameni in viata mea care sa ma invete sa fiu copil din nou. Sa zambesc. Sa ma joc. Sa glumesc. Sa-mi dau voie sa gresesc. Sa fiu optimist. Sa iubesc din nou oamenii si lucrurile simple. Sa visez.

De la un timp devenisem atat de ocupat cu tot felul de lucruri, importante ce e drept, in felul lor, incat tot ceea ce postam pe blog erau simple reclame la ceea ce faceam. Uitasem sa mai scriu despre viata, despre mine, despre lucrurile frumoase care mi se intampla. Desi toate aceste lucruri “corporatiste” (cum le placea colegilor mei de camera sa le spuna ca sa ma enerveze) cu care ma ocupam, au fost unele din cele mai frumoase lucruri care mi s-au intamplat vreodata. Dar practic era un lucru mare si frumos caruia ii eram dedicat total si care ma facea sa uit sa iubesc lucrurile simple cum sunt plimbarile prin parc, rasaritul dimineata, filmele, copiii. Singura vina o am eu.

Cu ceva timp in urma scrisesem poezia asta.

Cand o sa fii prea ocupat
Cu nimicurile tale
Sa stii ca nevisarea e pacat,
Sa-ti amintesti cum
Stralucea azi Soarele
Si tot nimicul se va face scrum
Si tu vei fi un nor de fum
Si vei pluti usor spre casa
Acolo unde Soarele straluce si iarba verde-i deasa,
Acolo unde oameni simpli isi pasc oile,
Acolo unde nimeni nu-ti opreste voile,
Sa stai cu muntii in campie,
Sa te sarute Dumnezeu,
Sa uiti de tine si de tot ce-i rau,
Sa scoti un pix si o hartie,
S-asterni pe ea o poezie
Si sa-ti dai seama ca-asta-i raiul tau.

Se pare ca intr-un tarziu mi-am amintit si eu toate astea. A fost nevoie sa vin acasa. Si mi-a prins bine Aici “e un loc in care pot, sa visez oricat ar fi de greu”. In noptile senine, de la balconul meu se vad doua stele, de o parte si de alta a Lunii. De stelele astea se leaga toate amintirile mele. Imi place sa le privesc de fiecare data cand vin acasa. E liniste si locul asta functioneaza ca o masina a timpului. De fiecare data cand le privesc e ca si cum m-as intoarce in timp. Am fost exact in acelasi loc sute de nopti in trecut, iar stelele au fost tot acolo si practic nu e nimic schimbat, decat eu, nu e nimic care sa imi aminteasca de prezent decat gandurile mele. Cand sunt acolo uit cati ani am, cate mailuri necitite ma asteapta si in cate locuri trebuie sa merg maine. Stand asa acolo, as putea sa am la fel de bine 5 ani, 16, 75. Sunt tot eu, pierdut intr-un spatiu atemporal.

Am cam deviat de la scopul acestei postari. Ma gandisem sa fie un fel de multumire pentru toti oamenii speciali din viata mea care ma inspira si un fel de sorry letter pentru cei fata de care m-am indepartat fara sa vreau.

Le multumesc colegilor mei de liceu alaturi de care am petrecut cea mai frumoasa perioada din viata mea. Chiar imi e dor si imi amintesc cu nostalgie de liceu. Ma bucur ca macar pe unii dintre ei i-am pastrat aproape si ca de fiecare data cand ne intalnim imi fac ziua mai frumoasa.

Le multumesc aseristilor mei dragi, alaturi de care am crescut si m-am maturizat intr-un singur an cat altii in 10 si de la care am invatat numai lucruri frumoase.

Multumesc mama si tata pentru ca sunteti cei mai buni parinti din lume! Chiar daca nu petrec prea mult timp cu voi, asta nu inseamna ca nu va iubesc.

Multumesc celei mai dragute fete din lume, pentru faptul ca este cea mai draguta fata din lume : ) .

Multumesc bunicii mele pentru ca ma iubeste neconditionat, chiar mai mult decat pe tata, ca doar asa fac toate bunicile. : )

Le multumesc verisorilor mei care practic au crescut impreuna cu mine. Avem sute de amintiri frumoase de cand eram mici. Imi amintesc cum ma jucam cu Marius de-a Spidermanii. Sau cum alergam prin balti cu Vali pana cand ne faceam numai noroi din cap pana in picioare. Chiar si de Andrei cel mic imi amintesc cu placere cum imi zambea cand se trezea dimineata cand stateam cu el si imi stia numele, desi uneori nu ma mai vedea luni intregi si imi spunea “Tu esti Misuuuu. Eu sunt Adei.” .

Multumesc prietenilor! Chiar daca, poate cu unii dintre voi se intampla sa vorbesc si o singura data la cateva luni. Sunteti acolo. Nu am uitat pe nimeni. : )

Incepe sa sune a discurs de Oscar...asa ca ma opresc aici.

Numai bine!

Voltaj - Etajul 3

Voltaj- Crede

Voltaj - Si ce

FORCE

2010-06-15T02:29:00.004+03:00

Scoala de Vara FORCE,
drumul liceenilor catre un infinit de oportunitati!

FORCE este proiectul organizat de ASER care a castigat marele premiu la concursul Citizen Act organizat de Societe Generale la Paris si premiul III la Gala Societatii Civile, editia 2010, sectiunea Dezvoltare economica si sociala.

FORCE - Foundation for Opportunity, Responsibility and Chance for Education, invita liceenii din toata tara sa aplice acum la Scoala de Vara FORCE! Aceasta se va desfasura in perioada 5 - 15 August 2010, in statiunea montana Paltinis din judetul Sibiu.

Pe parcursul a 10 zile, 20 de tineri din toate colturile tarii vor beneficia de un program interactiv si variat de educatie non-formala si informala de calitate, ce imbina activitati educative si creative cu excursii, activitati sportive, distractive si de team-building.

Programul FORCE este sustinut de catre profesionisti in domeniu, inarmati cu experienta, entuziasm si pasiune, pregatiti sa inspire si sa impartaseasca multe lucruri utile. Experienta nu se opreste aici, participantii beneficiind si de programe de consiliere personala si orientare in cariera, menite sa continue procesul de invatare si sa ghideze tinerii pas cu pas pe drumul lor de formare personala si profesionala.

Ulterior, participantii la Scoala de Vara vor deveni membrii ai Comunitatii FORCE, o retea de tineri cu potential ce au in comun performanta, continuand astfel procesul de invatare prin programe de mentorship si implementare de proiecte sociale.

Aplicatiile pentru Scoala de Vara FORCE se fac pe baza de formular, pe site-ul oficial al programului http://www.force.ro/ , pana pe data de 4 Iulie 2010.

Perioada de desfasurare: 5 - 15 August 2010
Loc de desfasurare: Paltinis, judetul Sibiu
Deadline pentru inscriere: 4 Iulie 2010
Web Site: http://www.force.ro/

A fost odata Akademics

2010-05-12T03:16:00.012+03:00

Punct.

Acum mai bine de o saptamana am pus punct conferintelor si workshopurilor din cadrul proiectului Akademics (http://www.akademics.ro/ ). Punctul asta anunta inceputul. Sunt sigur ca vor urma lucruri frumoase. Desi lumea are impresia ca toate lucrurile se sfarsesc atunci cand apare punctul, el de fapt anunta inceputul.

"Dar deodat-un punct se mișcă…cel întâi și singur. Iată-l /
Cum din chaos face muma, iară el devine Tatăl... /
Punctu-acela de mișcare, mult mai slab ca boaba spumii, /
E stapânul fară margini peste marginile lumii"
(Scrisoarea I, Mihai Eminescu)

Am invatat multe in acest proiect.

As incepe prin doua citate ale lui Seneca: "Homines dum docent discunt” (Inveti, invatand pe altii) si “Atasaza-te de cei care te pot face mai bun; primeste pe cei pe care la randul tau ii poti face mai buni !”

In primul rand, in Akademics am invatat sa fiu mai bun, am incercat sa invat de la altii sa fiu mai bun si am incercat sa ii ajut pe altii sa fie mai buni.
Am invatat sa fiu consecvent. Am invatat sa merg pana la capat, chiar daca uneori am trecut prin momente mai tensionate.
Am ajuns prin toate imprejurimile Bucurestiului (fara masina); din Pipera in Popesti Leordeni.
Am mers pe jos prin camp 4 km, ca sa iau un bon pentru sucuri.
Am strabatut tot Bucurestiul in doua ore.
Am invatat datorita lui Vladi de la Fabryo (http://vladimartinus.wordpress.com/), toate codurile de culori din nomenclatorul NCS (http://www.ncscolour.com/webbizz/mainPage/main.asp ).
Am invatat sa vopsesc pe OSB si acum stiu ca inainte sa dai cu lavabila pe OSB trebuie sa folosesti vopsea alchidica mata ca altfel e prea lucios si nu prinde lavabila.
Am invatat ca vopseaua se poate usca in 5 minute cand aplici metoda "evantai" folosita la gratar.
Am invatat ca mai exista si taximetristi de treaba. Este un anume Victor la Taxi Pelicanul care din proprie initiativa a venit si ne-a ajutat sa transportam placile de OSB pe porbagaj, deasupra, pentru ca un alt coleg de al lui care venise si constatase ca placile nu incap in masina, l-a anuntat prin statie.
Am invatat ca poate dura 3 ore sa insurubezi 24 de suruburi si ca e nevoie de forta lui Bogdan Stoian pentru asta.
Am invatat sa umflu baloanele cu pompa (personal record 40/pauza).
Am invatat Flash, Photoshop si Corel (notiuni de baza) ca sa pot sa fac logo-ul, bannerele, machetele si sa modific flyerele si afisele.
Am cunoscut aproape toti angajatii de la Diverta de pe Magheru. Au fost toti foarte foarte de treaba si chiar ne-am simtit ca acasa la Diverta Acasa. Ionut si Andreea au fost deschisi si ne-au ajutat cu tot ce aveam nevoie. Alex si Adriana ne-au tinut companie si ne-au ajutat si ei cu indrumari. Cu Alex inca mai pastrez legatura. Tot la Diverta am conoscut o tipa draguta la cafenea, care mi-a facut un sandvis si care din pacate tocmai isi daduse demisia inainte sa o cunosc eu (Asta da noroc...sa fiu ultimul ei client).
Am invatat sa joc tenis pe Wii.
Am invatat cum se pot monta si demonta 10 roll-up bannere in 3 minute.
Am invatat cum se deschide un microfon mobil si cum functioneaza mixerul de sunet din Orange Concept Store. Nu am reusit sa invat cum se seteaza frecventa la o lavaliera mobila, dar pana anul viitor promit ca invat :D.
Am invatat ca in spatele imaginii unor oameni foarte cunoscuti se ascunde o alta imagine (uneori mai buna, alteori mult mai rea).
Am invatat ca nu e bine sa intri intr-o camera din camin de baieti, dar mai ales de fete, chiar daca dupa ce bati la usa cineva striga "Intra". E posibil sa dai peste oameni dezbracati sau "in mijlocul actiunii".
Am invatat cum e treaba cu teflonu' si ca peretele respira.
Am aflat ca statia Berceni e construita suprateran.
Mi-am imbunatatit recordul la lipit afise.
Am ajuns si eu prin campus pe la Politehnica si a fost o ocazie buna sa o revad pe Geanina cu care nu mai vorbisem de foarte mult timp.

.....

Cu ce am ramas?

Cu bucuria enorma de a lucra cu alti 17 oameni plini de entuziasm +ceilalti oameni din afara echipei care ne-au sustinut si ne-au ajutat de nenumarate ori.
Cu satisfactia incredibila pe care am avut-o atunci cand am intrat de unul singur in Aula Magna, cu cererea semnata de Domnul Rosca in mana si in linistea aia solemna, am ridicat banner-ul cu ASER. In momentul ala m-am simtit ca Neil Amstrong pe Luna.
Cu bucuria de influenta vietile a aproape 1000 de oameni in mod pozitiv, oricat de putin am fi facut-o.

Akademics in cifre:
5 zile
30 de ore de activitate
5 domenii diferite
11 conferinte
33 de invitati de renume
38 de parteneri
peste 30 de aparitii in media
4 locuri de desfasurare
peste 900 de participanti la conferinte
5 workshopuri
peste 400 de aplicatii pentru workshopuri
75 participanti selectati pentru workshopuri
5 comunitati create in urma workshopurilor
1 sesiune de campanii publicitare
peste 200 de participanti la sesiunea de campanii publicitare
UN NOU CONCEPT: "BUSINESS IN COLOURS"

Puteti gasi poze de la eveniment pe Facebook (daca derulati aceasta pagina, veti gasi mai jos, in dreapta un Fanbox Facebook unde apar si pozele)

As vrea sa le multumesc si sa ii felicit pe toti fei care au reprezentat lumea mea in ultimele luni.

Adina Dumitru pentru ca m-a suportat. Numai ea stie de cate ori spunea ea da si eu nu sau eu da si ea nu.
Andrei Anghel pentru ca am invatat impreuna cum e sa cari in fiecare zi bannerele din ASE in Diverta.
Raluca Caraiman pentru zambet.
Ioana Cepoi pentru ca are frane bune.
Georgiana Chicheanu devotament fata de proiect.
Andreea Cristache pentru spiritul artistic si pentru ca a contribuit la realizarea unui site apreciat de toata lumea (http://www.akademics.ro/ )
Corina Delea pentru ca a incercat sa faca o multime de lucruri si pentru Akademics si pentru Cupa si chiar a reusit. Si pentru ca a intrat in locul meu in camerele de fete unde nu venea nimeni sa deschida usa :D .
Adriana Gheara pentru faptul ca ne motiva de fiecare data cand avea ocazia.
Corina Gheonea pentru toate ideile ei ce tin de HR si joculetele care au contribuit mult la inchegarea echipei.
Simona Iagar pentru disponibilitate, pentru perii albi (vopsiti la propriu cu vopsea alchidica) si pentru voia buna pe care o aducea in cadrul echipei.
Teodora Lungoci pentru implicare.
Cristina Mitroi pentru ca a avut grija sa avem cei mai tari parteneri media.
Laura Neferu pentru perseverenta.
Emilia Raduca pentru veselia pe care o aducea mereu in cadrul echipei.
Bogdan Sirbu pentru ca ne-a lasat sa lipim afisul cu Akademics pe usa.
Vlad Troncea pentru ca venea mereu cu idei noi.
Anca Tudor pentru ca am reusit sa impartim impreuna 200 de flyere intr-o Politehnica aproape pustie.

Si mai sunt cateva persoane din afara echipei carora trebuie sa le multumesc si pe care trebuie sa le felicit.

Bogdan Rapan pentru ca a realizat cel mai tare site http://www.akademics.ro/ .
Roxana Aron pentru vorbele bune si puterea de a motiva oamenii in momente dificile si pentru toate lucrurile bune pe care le-a facut atat pentru Changemakers cat si pentru Akademics.
Bogdan Stoian pentru tot ajutorul acordat si pentru cele 24 de suruburi care pun pariu ca lui i s-au parut 100.
Ruxandra Dumitru pentru ca atunci cand simteam nevoia sa vorbesc cu cineva, o sunam, stateam un sfert de ora si incercam sa ne "optimizam" reciproc (a "optimiza" = actiunea de a-l face pe celalalt mai optimist).
Octavian Bolocan pentru toata sustinerea si energia pozitiva pe care mi-o transmitea de fiecare data cand ne intalneam.
Larisa Draganescu pentru ca s-a obisnuit cu ideea ca nu o intreb "Ce faci?" doar atunci cand am ceva de decontat.
Silvia Radu pentru toata sustinerea, increderea si ajutorul acordat; pentru toate eforturile depuse pentru a obtine Aula Magna si pentru faptul ca ne-a suportat de fiecare data cand o bateam la cap cu salile sau cu alte probleme.
Clara Nuta pentru ca m-a impins mereu de la spate sa fac vanzari si datorita perseverentei (si a mea si a ei) am avut si rezultate; si pentru ca a mers de doua ori cu mine pana in Popesti Leordeni.
Victoria Dinu (Tori) pentru ca a avut grija ca mereu sa existe o buna comunicare intre toti aseristii.

Ar mai fi cativa oameni din afara ASER care ne-au ajutat mult si carora as vrea sa le multumesc:

Vladimir Martinus, Junior Brand Manager Fabryo
Stefan Teodorescu, Marketing Manager Fabryo
Elena Paslaru, Marketing Coordinator Diverta + tot personalul de la magazinul Diverta de pe Magheru
Corina Cilianu, Prodecan Facultatea de Relatii Economice Internationale
Radu Petrariu, Presedinte Senatul Studentesc
Ion Gheorghe Rosca, Rectorul Academiei de Studii Economice
Victor, baiatul cu taxiul
inginerul de sunet din ASE

Si lista poate continua la nesfarsit...

O sa sune foarte cliseic (a premiile Oscar), dar nu in ultimul rand le multumesc si parintilor mei pentru sustinere si tot sprijinul acordat. (Tu domnu' Project Manager Stefan Gherghe, cu diagrama cu 2 colturi pe margine, stiu ca acum citesti ce am scris. Inchide internetul si treci la treaba! Pana la anul sa atingi marginea cu toate cele 12 colturi. Si tu Doamna Formator, Lector si etc. Luminita Gherghe, stiu ca imediat cum a vazut postarea, Domnul PM ti-a trimis-o si tie in FW pe mail. Ai grija de elevii tai!) Va multumesc si voua!

In final as vrea sa le multumesc tuturor participantilor, tuturor invitatilor, tuturor partenerilor si tuturor celor care au contribuit la realizarea proiectului si au adus un plus de valoare.

Multumesc!

Punct. Si un nou inceput.

Viitorul suna bine!

Akademics 2010

Mai mult decat CSR...C.ine.S.a.R.e?

2010-01-17T23:44:00.027+02:00

De cand eram eu mic, Romania tot sare! Si sare, sare, sare. Peste tot Romania sare. Cel putin asa se pare.

Asa ca m-am decis sa scriu un articol despre oamenii care sar. Cine sare si cine nu sare in Romania?

Poate credeti ca acesta este un articul despre sarituri, dar va inselati.

Acesta este un articul despre cat de saritori sunt romanii cand vine vorba de problemele celorlalti.

De cateva luni bune, am ocazia sa sar alaturi de ASER pentru studenti si sa cunosc conceptul de CSR in profunzime, de la proiecte de responsabilitate sociala, pana la persoanele din companii care se ocupa de ele.

Ce inseamna CSR pana la urma? In termeni generali este vorba despre Responsabilitatea Sociala a Corporatiilor (Corporate Social Responsibility). Este o modalitate prin care companiile responsabile incearca sa ajute comunitatile in care isi desfasoara activitatea, asa cum pot si cum considera ele ca este mai bine. Unele construiesc parcuri, altele case, altele planteaza copaci, o mare parte din ele ajuta persoanele defavorizate, dar cele mai multe investesc in educatie, domeniu pe care se axeaza in cea mai mare parte a sa activitatea ASER. Am folosit termenul de investitie pentru ca intradevar, chiar daca sunt niste actiuni pro-bono, care nu aduc beneficii decat companiei, sub forma capitalului de imagine castigat si oamenilor care beneficiaza in mod direct de ele, aceste actiuni isi vor face simtite efectele la nivel macro in viitor, cand, sa speram, oamenii vor fi mai responsabili, tinerii mai bine informati si mai educati, aerul mai curat, saracia mai putina si lumea in general mai buna. Gasiti mai multe informatii despre ce inseamna CSR, care sunt companiile care au facut proiecte de CSR in romania si ce proiecte au facut ele pe site-ul http://www.responsabilitatesociala.ro/.

Dar dincolo de toate speculatiile legate de interesele companiilor de a-si imbunatati imaginea prin astfel de actiuni, stau oamenii. Oamenii din companii care au inteles ce inseamna responsabilitatea si care incearca sa ajute alti oameni. In spatele tuturor lucrurilor frumoase care se intampla cu sprijinul companiilor si in spatele tuturor afiselor pe care sta la loc de cinste, la rubrica "parteneri", sigla companiilor, se afla oamenii din acele companii care merita tot respectul, pentru interesul acordat acestor proiecte si pentru responsabilitatea si implicarea de care dau dovada.

Pentru ca tot am inceput cu sariturile, o sa sar si eu un pic la alta idee. Multa lume ma intreaba ce rank am la acest blog, cate accesari am pe zi, cati cititori am; ar mai lipsi sa ma intrebe daca am un fan club. O sa sune putin egoist, dar scopul pentru care scriu pe acest blog este ca in viitor sa imi amintesc cu placere de toate experientele si lucrurile frumoase sau mai putin frumoase pe care le traiesc in prezent si din care am ceva de invatat. Daca de lucrurile frumoase despre care scriu eu se mai bucura si alti oameni, acest fapt nu face decat sa ma bucure si mai mult pe mine.

O sa va povestesc si voua cateva lucruri pe care le-am trait zilele trecute ca sa va bucurati sau sa va ingriorati si voi alaturi de mine. Bucurestiul este un loc mirific, pe care il iubesc la nebunie, cu toate partile lui rele si bune. De ce? Pentru ca mereu se intampla cate ceva si pentru ca intalnesti tot felul de oameni.

Piata Romana este un fel de Triunghi al Bermudelor din Bucuresti. De ce? Pentru ca Piata Romana este zona in care foarte multi oameni cad din picioare. Cred ca nu este saptamana in care sa nu vad un om cazut la pamant in aceasta zona. Scriam intr-o postare anterioara despre un om care murise sub un panou electoral cu un nene "zambaret" si foarte "saritor" sau mai degraba "saltaret" si el. Ei bine, atunci foarte multi oameni care treceau pe langa el nu s-au deranjat sa sune la salvare sau sa incerce sa afle ce s-a intamplat cu el. Asa suntem noi romanii, punem etichete si ne temem de responsabilitate ca de bau bau. Voua va este frica sa vedeti daca un om cazut la pamant mai traieste, chiar si daca are o sticla de alcool langa el? Oricat de iresponsabil ar fi un om in legatura cu viata lui, noi, ceilalti ar trebui sa fim responsabili, sa nu punem etichete si sa ne preocupam si de soarta celorlalti, pentru ca astfel putem salva o viata, lucru care mi se pare cel mai frumos pe lumea asta. Un singur om a sunat la salvare si a ramas langa el pana cand a venit salvarea. Nu il cunosc, dar ii ofer toata aprecierea mea. Zilele trecute in statia de autobuz din rond, de la Romana, a mai cazut un om si la fel o singura persoana s-a gandit sa sune la salvare. La o zi dupa aceasta intamplare, tot in Piata Romana, a mai cazut un om, la coloane, fix in fata farmaciei a carui nume nu o sa il mentionez, pentru ca nu merita, din moment ce farmacie fiind nu s-a deranjat nimeni sa vada ce a patit acel om si nici nu a sunat nimeni la salvare. Stiti si voi ce trafic intens este pe la coloane. Ei bine toti oamenii il ocoleau si treceau indiferenti mai departe, evitand mai degraba sa il atinga, altfel, foarte posibil, l-ar fi calcat in picioare. Am scos telefonul si am format 112, l-am pus la ureche si asteptam sa imi raspunda operatoarea. Fac cativa pasi si aud cum un batranel care se tinea de brat cu a lui sotie, ii spunea foarte impacientat cuiva la telefon ca este un om cazut la piata romana, la coloane si ca nu stie ce este cu el si ca sa vina mai repede un echipaj. Mi s-a umplut inima de bucurie cand am vazut ca cineva s-a gandit totusi sa sune, dar m-am intristat in acelasi timp pentru ca era un batranel, care peste cativa ani nu o sa mai fie si odata cu el vor disparea multi oameni responsabili din aceeaasi generatie. De aceea generatia tanara este datoare sa invete sa fie responsabila si cum poate invata mai bine decat de la ceilalti.

Puterea exemplului personal poate schimba atitudini. De aceea cred cu tarie ca responsabilitatea sociala poate fi invatata si companiile, prin proiectele lor de CSR, alaturi de voluntarii organizatiilor nonguvernamentale care au inteles deja ce inseamna responsabilitatea, ii invata si pe ceilalti oameni sa fie responsabili. Facand bine primesti bine si determini oamenii sa faca si mai mult bine. Binele este transmisibil si multiplicativ. Este parerea mea sincera. Uneori printr-un gest minor, printr-o atitudine, prin simpla ta prezenta undeva poti schimba viata cuiva sau poti produce chiar o schimbare la nivel macro. Pentru ca daca un om sare si toti oamenii sar impreuna cu el, pot misca Pamantul din loc. Cel mai bun exemplu este reclama care mie mi-a placut cel mai mult din cate am vazut pana acum, ca si concept si care la momentul respectiv chiar m-a determinat sa ma gandesc serios la o cariera in publicitate. Este vorba despre urmatorul spot publicitar (aceasta afisare a spotului nu are scop publicitar ci este strict o apreciere la adresa realizatorilor pentru idea transmisa si pentru concept).

Am invatat ca pentru a schimba lumea nu ai nevoie decat de vointa. Nu toata lumea poate sa sara, dar oricine poate avea voninta de a fi saritor. Cel mai bun exemplu de vointa este Nick Vujicic pe care il veti vedea in filmuletul urmator pe care l-am primit si eu pe mail acum cateva saptamani de la Valentina Toi. Ce m-a impresionat cel mai tare este ca am vazut un tip exact la fel ca el (cu ambele picioarele amputate mai sus de solduri), tot in Piata Romana (cum altfel?) care a coborat de unul singur din autobuz (133) si care fara niciun ajutor se deplasa pe un skateboard si o facea chiar foarte bine. Am avut un moment de slabiciune atunci. Mi-as fi dorit tare mult sa il cunosc, dar nu as fi stiut ce sa ii spun daca as fi intrat in vorba cu el pentru ca nu voiam sa isi faca o impresie gresita despre mine si trebuie sa recunosc, spre rusinea mea, ca m-am gandit si la ce vor spune oamenii despre mine daca intru in vorba cu el ("ma iau de viata lui"), din postura unui necunoscut. Daca voi avea ocazia sa il mai reintalnesc, cu siguranta voi vorbi cu el, pentru ca la fel ca Nick este un simbol de vointa. Si acum iata si filmuletul cu Nick:

Ca o concluzie a acestui articol as vrea sa va reamintesc ca sta in puterea noastra, a fiecaruia dintre noi sa schimbam cate putin lumea, ca voluntarii si companiile responsabile deja o fac si ca este timpul ca toata lumea sa invete sa fie mai responsabila. Marile corporatii au deja departamente si programe de CSR. Haideti ca fiecare, "pe persoana fizica" (registered quote, se stie de catre cine) sa ne facem, intr-un coltisor al inimii noastre, cate un departament de CSR care in loc de Corporate Social Responsability sa se numeasca Community Social Responsability si care sa ne faca sa fim mai buni si mai responsabili unii fata de ceilalti!

C.ine.S.a.R.e acum cu mine?

Eu si restul de 1%

2010-01-14T22:36:00.005+02:00

Am facut ieri un test de personalitate online. Rezultatul este destul de aproape de adevar din moment ce am raspuns forte sincer la toate intrebarile. Doar 60.000.000 de oameni, adica 1% din populatia globului, mai sunt la fel ca mine. Care va sa zica, nu sunt eu singurul visator.

Report for: Mihai Gherghe
According to the Personality Type Questionnaire you completed, the 'Type' that best describes your preferred style is:
Introvert
Intuitive
Feeler
Judicious

INFJ http://www.spectrumx.co.uk/newlife/type/Reports/INFJ.asp

The nickname for this Type is "Developer" or "Author" and it is shared by approximately 1% of the population. Thus, 99% of those you meet perceive the world around them differently from the way you do.

Your Personality Type
If someone were to describe you well, they could easily use the following adjectives: imaginative, motivated, persistent, purposeful and creative.
You are a person who’s energy is drawn inward into a rich inner life of thoughts and feelings. You are also periodically stubborn, is easily bored by routine work and pays little attention to obstacles. If this sounds like you, you must be an INFJ. As a Judicious type, you make decisions easily and your friends and associates tend to perceive you as a self-confident and individualistic thinker. You draw your thoughts and inspiration about from within, from your "inner eye" - in other words, from your Intuition.
More than any other Type, you live in a world of ideas, an array of concepts and associations so unique to you that most people around you will not fully comprehend your vision. But remember, a number of the greatest inventors and thinkers in history have had the same kind of trust in their own ideas as you do and have persevered against all odds.
If your Introversion is strong, communicating with others may not be easy and you may also struggle occasionally with how to explain that vision to others, becoming frustrated at difficulties you may have articulating the significance of your thoughts. Your tendency is to continually seek the privacy, solitude and peace you need to form your thoughts and work out solutions to knotty problems. But even the best ideas are become lost in the fray unless they are promoted, advocated and marketed. Continually improving your verbal communication skills will be important if you are going to make your mark on the world. On the other hand, persuasive writing could come quite naturally to you and be an important asset for reaching people and clearly communicating your vision. You, better than any other personality style, can eloquently express emotion and thoughts with a pen, moving people with your words.
You focus on what is possible and the opportunities that lie ahead. But you also have the knack of being able to develop the plans that will bring your ideas into reality. Once the plan is in place, you then pour all of your energies into achieving your vision, remaining undaunted about the obstacles. In other words, obstacles and other’s expectations mean less to you than the intense personal standards you set for yourself. As others who have written about your Type have said, your motto is: "The difficult I do immediately; the impossible takes me a little longer." The challenge you and other INFJs have is to keep those visions coming while remaining grounded and dedicated to your goals. As mundane as it is, an occasional reality check into the solid facts of the present day is a good idea.
Your well-developed sense of Judiciousness helps you to eye your own work objectively, see problems before they arise and decide in advance what to do in case of difficulties. Governing your creative inner world of thoughts, ideas and insights is Intuition - your strongest preference. Taken together, Intuition and Feeling mould the idealist and truth-seeker, one whose main quest in life lies within and is directed toward achieving acceptance, personal peace and integration. Living a life without pretence or facade and being accepted for who you really are is important to you. Genuineness and sincerity are what matter to you.
For Intuiting-Feeling types such as yourself, having solid, dependable and meaningful relationships are vital. To have a deep and abiding connection with another person, combined with a profound mutual understanding of each other’s true self, is what you seek in relationships. You choose your relationships carefully and do not take a cavalier attitude toward them. Once you open up, however, it is easy for your to pour yourself into relationships, practising patience, understanding, devotion and sensitivity. If these sentiments are not returned, however, you may feel vulnerable and less trusting.
Since the depth and longevity of relationships is more important to you than having a vast number of friends and acquaintances, you will tend to invest your time and energy into only a small number of people. Contact over the years may ebb and flow, but when a friend is in need, you are a friend indeed and will be there to help no matter what the day or year. Your friendships tend to be quiet, yet intense, which your Extraverting friends may find incomprehensible. This pattern is typical among Introverts, and particularly those Introverts like yourself who value Feeling over cold objective logical Thinking.
If there is one word that captures your view of life it is meaningful: having meaningful relationships, meaningful work, a meaningful you, and having a meaningful impact on the rest of the world. With this emphasis on deeply understanding yourself and others, you can easily ascertain the unconscious motivations of people. This talent can be quite valuable if you select a career in counselling, mentoring or any occupation that involves developing people's potential.
Everything you undertake is done with an all-embracing perception of time and history. You respect the past and tradition, experience the moment and look toward the future - at times, all three at once. Yours is the personality of the visionary.
You trust your Intuition and are not afraid to act on gut level instincts. Somehow, you are able to perceive the good and evil in life, and your ability to make value judgements on the basis of intangible data baffles other Personality Types. Tracing your inspirations and thoughts about people and situations through a well-define sequence of events is nearly impossible for you. But you have learned through experience to trust your insights and judgements. Others without your talent would be wise to give credence to your observations and conclusions.
In addition to your other abilities, being creative is also a talent you possess. But sometimes your creativity can turn into perfectionism instead of excellence. You tend to see yourself as an extension of what you do. As a result, you are driven to do your best in all situations. But your satisfaction with outcomes can be elusive at times when you do not want to release results until they are flawless and perfect. While perhaps attainable in your mind, this level of perfectionism could be hindering you more than helping you.
Although you cherish the companionship of people, they can sometimes be exhausting and draining when you are engrossed in a task at hand. When focused and deeply concentrating, the ringing of the phone is startling and disruptive while people interruptions mean you could completely lose your train of thought. For you to work at your highest levels of productivity, a quite working environment is preferred and you may find that working alone is optimal.
To perform at your peak, you require a harmonious working environment. You endeavour to promote peace and co-operation around you. Despite being rather independent yourself, you value being appreciated and believe acknowledgement and appreciation of others can go a long way. As a result, you are liberal, and always sincere, in your compliments and recognition of others. Any environment that lacks this attention to appreciation eventually takes its toll on you. When continual criticism and hostility are present, you become truly miserable. If the environment does not change, you may find yourself depressed, lacking confidence and enthusiasm, and physically suffering from stress.
During those times when a project requires long working hours without a break, you can often outlast even your most tenacious co-workers, mustering the patience and tenacity needed to finish the job. To keep you going, you are able to provide an intense level of self-satisfaction and respect for your work because you never lose sight of the ideas and big picture behind the tasks.
No matter which type of career you choose, it is vital to remember to stop for a moment and pay close attention to your personal needs. More than other Personality Types, it is easy for you to get so caught up in your thoughts and your work that you forget to take care of yourself. So nurture and nourish yourself. Protect yourself from avoidable stress so that the source of your creativity can flourish.

Contributions to an Organisation
Each of the sixteen personality types has their own styles, strengths and blind spots. The following items are the more obvious skills and talents you bring to an organisation, group or relationship. These are your strengths. Strengths often can turn into weaknesses if over-used and over-relied upon. But used well, these strengths and talents can contribute to your success in career and relationships.
Is quietly forceful, personable and genuinely concerned for others.
Likes tackling complex issues involving people and material.
Enjoys working, talking and sharing with individuals and small groups.
Maintains very precise internal organisation, where every thought, idea and project fits into place before acting.
Focuses on building harmony and works toward the common good of all.
Can easily make decisions with logic and impersonal analysis.
Sees possibilities and relationships missed by most.
Generates innovative solutions to complex problems.
Brings quiet resolve, creativity and a future orientation to an organisation.
Is soft spoken yet persistent in the manifestation of his/her insights.
Works diligently and easily becomes totally absorbed in projects.
Trusts and pursues his/her own unique and creative inner visions, even if it means taking risks.
Has single-minded concentration and, once committed, follows through.
May have external organisation that is haphazard and some areas of his/her life may look jumbled.
Is highly intuitive, delivering accurate insights about future opportunities.
Operates with and seeks integrity and harmony.
Creates time for reflection and introspection.
Finds change to be disturbing without a lot of advance warning.
Can be fiercely loyal to individuals and an organisation.

Your Leadership Style
Each personality type has its own leadership style, strengths and blind spots. The following highlights your approach to leadership, provides clues as to how you will act in a leader role, and pinpoints some of your leadership qualities.
Becomes an advocate for others and their talents when leading.
Inspires others to follow through his/her enthusiasm and faith.
Can become a champion for ideas and causes.
Is quietly persistent and resolute on a long-range course of action.
Focuses on being caring and ethical.
Places intense attention on bringing his/her inspirations into reality.
Prefers planning in advance and covering all contingencies to avoid crises.
Is willing to be a pioneer, venturing forth into uncharted territories.
Expects and counts on people to carry out their part of the plan.
Courageously challenges confirmed experts or popularly accepted beliefs.
Values participation, co-operation and determination.
Facilitates actions and activities between people even if not directly leading.
Respects authority that is granted through time and dedication, not title.
Expects loyalty and support.

Your Communication Style
Effective communication is composed of two elements: how well you listen, and how you express yourself. Good communication skills are at the heart of success. Being aware of how we communicate, how others communicate and how we prefer others to communicate with us, is a significant step in achieving this objective. Your personality style has its own communication strategies that are more effective for you than other’s communication styles.
Contains energy and excitement inside self.
Prefers to think before replying and needs to be drawn out.
Prefers written reports over talking in person.
Prefers language that is global and metaphoric, instead of precise and plain.
Contributes a wealth of knowledge.
Likes insights and unusual approaches.
Begins communicating by stating areas of accord.
Offers presentations that progress in a roundabout fashion.
Likes addressing schedules and deadlines.
Is persuaded by emotionally presented, personal material.
Communicates personal experiences to make points.
Sees the big picture and presents that first.
Speaks of missions and objectives, focusing on results and accomplishments.
Likes to discuss future challenges.

Problem Solving Style
Different people solve problems in different ways. Based on your personality type, you will probably use the following methods and skills in problem solving:
Is comfortable with complicated situations.
Perceives the abstract relationships between subjects first, then fits all the pieces together.
Maps out the solution and its implementation step-by-step.
Asks if the current problem is similar to a previous event.
Looks to achieve significant and provocative results.
Determines what the current and future implications of the problem are.
Wants to know what all the possibilities and alternative solutions are to a problem.
Wants to know if a solution is good for people and how they will react.
Gathers the people who are committed to the follow-through.
Looks first at the big picture, then contemplates people. Next applies logic and finally turns to the facts.

Stress Profile
Stress plays a significant factor in our abilities to be effective at work and have healthy sustainable relationships. The greater the stress, the harder it becomes to maintain quality work and quality relationships. Each personality type has strengths and blind spots. Under stress, blind spots emerge and people rely on their least favourite functions to operate. Below are a few clues as to how stress affects your particular personality type (Note: you and one other type have matching patterns in manifesting and managing stress, so you may find someone with an almost identical profile).
Triggers
Having to work with many unfamiliar details where they may feel incompetent.
Feeling overcome by volumes of new data and being unable to understand or process it all.
The sudden and unanticipated interruption of planned activities.
Excessive interactions with others over an extended period without enough time to recharge.
Characteristics
Starts to lose their global perspective and ability to see the big picture, becoming short-sighted and locked in tunnel vision.
Becomes obsessed and overwhelmed by facts, data, details and minutia, making factual errors and mistakes.
May experience mental fatigue and an inability to think clearly.
Tries to control everything in the immediate environment, becoming intense and driven.
Grows restless, frustrated and self-critical.
Desires to be left alone, becoming intolerant of other’s intrusions.
Finds it difficult to communicate with people, having little energy to do so.
Turns worried and alarmed about the present.
Constantly expects obstacles and problems to plague them.
Overindulges in sensual pleasures, often overeating, exercising or sleeping, binge shopping, and marathon sessions with the TV or pulp fiction.
May also obsessively clean the house, rearrange furniture, or organise records, cabinets or closets.

Gaining Equilibrium
Being listened to without advice, insights or judgement being offered.
Realising they are hurting or distressing others.
Exercising, reading, walking in nature, seeing a movie, or low-pressure gardening, hobby or craft.
Being in peaceful, quiet natural surroundings, and getting a good night’s sleep.
Cancelling activities and paring down their schedule, carving out time for solitude.
Lightening up and appreciating their less serious side.
Gentle humour.
Lessons
Adapting better to change.
Retooling ambitious visions into manageable and do-able chunks.
Creating more satisfying sensual experiences.

Motivators
People are usually most effective when their environment matches their preferences and work style. When a good match is not present, it will be more difficult to achieve results. Below are some of your work preferences and key characteristics that you look for in work, or that you try to avoid. These key characteristics also indicate how you would typically like to be managed or related to. If you find these comments of value, it might be very worthwhile to share and discuss this section with your manager.
Prefers one-to-one or small group relationships; wants to like who he/she works with and be liked.
Prefers the freedom to express and carry out his/her ideas, preferably one at a time.
Requires lots of opportunities to be creative and innovative.
Functions best with predictable work and quiet environments where he/she can complete tasks.
Appreciates positive feedback, praise and approval for his/her unique contributions.
Prefers meaningful work and significant goals; rejects mundane tasks and artificial interpersonal relationships.
Is comfortable with change.
Seeks opportunities to learn and grow.
Looks for opportunities to solve people or organisational problems.
Wants caring and harmonious surroundings.

On a Team
Some people work well on teams, others work best on their own. Understanding the personality types of team members provides information about how individuals are likely to carry out their work and interact with each other. Given your personality preferences, the following are the strengths and possible blind spots you will most likely bring to a team:
Encourages harmony and gets everyone to contribute.
Brings enthusiasm and forward thinking to a project.
Provides big picture overviews and in-depth synopsis.
Inspires others by being positive and maintaining a "can-do" attitude.
Masterfully synthesises people, resources, goals and visions.
Brings creative and clear-sighted perceptions and visions to the table.
Brings a global perspective to the team.
Is irritated by team members who show little caring for others.
Irritates others by stubbornly clinging to an idea.
Is irritated by those who fail to contribute.
Is annoyed by pessimistic members.
Frustrates team members by hesitating to give uncomfortable feedback.
Is frustrated by team members who give irrelevant information, advice or who cannot stick to the issues.

Learning Style
For many years it has been known that different personality types have different ways of learning. Knowing how a person learns is a big advantage for structuring on-the-job training or classroom instruction. Once again, you may find this section valuable to share with your manager. Your learning style is as follows:
Values life-long learning.
Likes learning by interacting with others or through reading and writing.
Prefers tools and materials that are organised.
Enjoys future-oriented concepts, theories, abstractions and ideas.
Likes broad challenges and problem solving, but not the finer details.
Does best learning from instructors he/she admires and who take a personal interest in him/her.
Avoids dictatorial educational settings, as well as black and white thinking.

Opportunities for Growth
As we have said before, each person has his or her strengths and blind spots. Sometimes strengths are over-used and become blind spots. We tend to simply ignore other modes of being as we rely on our favourite preferences. When our strengths are over used, they can become our only tools, possibly becoming irritants to others, or blocking out other possibilities and choices that we may have when responding to situations. As we grow and mature, it is important to pull back from our favourite ways of doing things and build skills in the areas of our least favourite preferences. We thereby become a more balanced and versatile individual. The following suggestions address some of your more obvious blind spots and are areas to pay attention to if they have been ignored up to this point:
Practice being more objective, realistic and open to current facts - you get so caught up in your ideas and visions that you have a tendency to get lost.
Learn when to cut your losses if your visions do not pan out.
Practice speaking up about your ideas; be more assertive.
Try not to take criticism or conflict too personally.
Learn to become more politically savvy and to handle conflict more openly.
Focus on communicating more and giving constructive feedback.
Practice not becoming obsessive with details or tasks that are not relevant to the situation - learn which details are important and which are not.
Remember to pay attention to your own needs; try not to focus so much on others' needs or devote your total being to a cause or you may eventually resent it.
Practice oral communication and public speaking skills so that you can express your ideas more clearly in meetings and during presentations.

Ce mi-a adus Mos Craciun?

2009-12-28T20:38:00.005+02:00

Ce mi-a adus Mos Craciun? Raspunsul e simplu! MULTI PRIETENI si un glob argintiu pe care scrie ASER.

18+2

2009-12-17T20:16:00.004+02:00

Acum fix 20 de ani incepea revolutia. Nu, nu! Nu va ganditi la Ceausescu, mortii de la Timisoara si multimea din Piata Revolutiei. Acum fix 20 de ani incepea revolutia mea. Eu sunt Mihai si incerc sa fac lucruri frumoase. M-am nascut pe 17 Decembrie 1989 si de atunci tot ceea ce fac eu se numeste revolutie. De 20 de ani ma lupt cu mine pentru a fi mai bun. De 20 de ani ma lupt cu raul pentru a face bine. De 20 de ani amenint rutina cu schimbarea. De 20 de ani incerc sa vand cat mai bine conceptul de bine. In 20 de ani am facut multe...Stop! In 20 de ani nu am facut nimic. In 20 de ani nu am facut nimic de care oamenii sa isi aduca aminte. Am primit ieri pe mail niste poze cu gestul frumos facut de galeria Politehnicii Timisoara in memoria eroilor omorati
la revolutie. Scria mare pe un banner: "Eroii nu mor niciodata!". Chestia asta m-a pus pe ganduri Sunt un luptator si am propria mea revolutie. Foarte tare! Da? Nu chiar... Intr-o revolutie fara sfarsit orice luptator isi va gasi sfarsitul. Si totusi "Eroii nu mor niciodata!" Intrebarea care ma chinuie cel mai tare este: "Voi fi eu un erou in aceasta revolutie?" Habar nu am! Ce este un erou? Eroii nu sunt victime. Conform DEX "ERÓU = 1.Denumire dată de greci unor oameni deosebit de viteji, autori ai unor fapte mărețe. 2. Persoană vestită prin forța, vitejia și biruințele sale în războaie, în lupte; personalitate distinsă prin faptele sale mărețe. 3. Persoană deosebită prin calitățile sale morale și prin acțiunile sale mărețe; om care se distinge în mod special într-un anumit domeniu." Erou este cineva care a facut ceva pentru tine si de care iti amintesti cu admiratie. Voi fi eu asa ceva? Daca da, pentru cine? Cert este ca voi incerca sa fiu un erou in felul meu. Voi incerca sa fiu EnergicResponsabilOptimUmanist. Voi continua sa fac ce am facut si pana acum: sa fiu bun si sa fac bine. Voi continua sa fiu Mihai, tipul care face lucruri frumoase. Voi incerca sa fiu Mihai, cel care face oamenii sa planga de fericire. Nu stiu daca asta ma va face erou, dar cu siguranta va face erou in povestea mea pe oricine imi va zambi. Vrei sa fii eroul meu? Zambeste!

Presimt ca v-am ametit de tot cu povestea asta despre revolutie. Imi place sa vorbesc mult. Asa este. Asta sunt eu: Mihai, Mihaita, Moo, Misu, "hei tu!", "fratica"...adaptabil si totusi acelasi pentru toti. Desi am 20 de ani, "am schimbat prefixul", "ar trebui sa fiu mai serios si mai calculat", eu am ramas acelasi copil entuziast, visator si increzator ca la 18 ani. Astazi inainte de un curs stateam cu castile in urechi si cu telefonul in mana si ma uitam in playlist. Nu stiam ce sa aleg. Aveam in minte 2 melodii si nu stiam la care sa ma opresc. Prima este aceasta:

Voltaj - 20

A doua este aceasta:

Trupa Veche - Deci 20

Voi ce ati alege?

Eu pana la urma am ales-o urmatoarea:

Vama Veche - 18 ani

Sunt 2 intrebari pe care ti le adreseaza toata lumea cand este ziua ta. Prima este: "Cum te simti la x ani?". M-au intrebat si pe mine multi cum ma simt la 20 de ani? Contrar melodiei celor de la trupa veche, eu ma simt foarte bine. Dar nu pentru ca am 20 de ani ci pentru ca am cei mai de treaba oameni in jurul meu si imi fac din fiecare zi cea mai frumoasa zi. Acestia sunt prietenii si rudele mele. Sunt oamenii pe care ii vad in fiecare zi si in aceeasi masura cei pe care ii vad o data la cateva luni. O mare parte dintre acesti oameni am descoperit-o in ASER. Anul acesta mi-am petrecut si ziua de nume si ziua de nastere impreuna cu acesti oameni si am simtit ca sunt cel mai fericit om din lume. Si acum vine si a doua intrebare: "Ce iti doresti de ziua ta?". Mi-as dori sa am o masina mare, mare in care sa incapa toti oamenii buni din viata mea si sa ii iau pe toti cu mine intr-o calatorie fara sfarsit. Dar stai, masina asta chiar exista...Este sufletul meu.

Multumesc!

ASER Umanitar

2009-12-07T02:20:00.005+02:00

ASER organizeaza un concert umanitar pentru a le face o bucurie de Craciun unor copii bolnavi de cancer si leucemie. Toti banii stransi din vanzarea biletelor si din donatii vor fi donati copiilor din sectia de oncologie Marie Curie, Bucuresti.

Concertul ASER Umanitar are loc pe 15 decembrie, incepand cu ora 19:00, in club Fabrica (str. 11 Iunie, nr. 50)! In deschidere atmosfera vesela va fi intretinuta de Tibi Neuronu` de la Showtime, care ne-a pregatit un super spectacol de Stand up Comedy!! Apoi vor canta PISTOL CU CAPSE si VITA DE VIE !!! Biletele costa 22 RON se pot procura de la standul nostru din ASE, Facultatea de Comert, etajul 1, de la echipele mobile ce vor veni prin mai multe facultati din Bucuresti (Poli, Arhitectura, Medicina s.a.) si bineinteles se vor gasi si la intrare in club Fabrica in ziua evenimentului.

Pentru mai multe detalii intrati pe http://www.aser.ro/aserumanitar/ si vizitati-ne la standul de la etajul 1 din Comert unde va asteptam cu mult entuziasm si cu o provocare pentru voi! Avem doua butoiase sigilate pline ochi cu bomboane al caror numar asteapta sa fie ghicit de voi. Cel care va ghici numarul exact al bomboanelor sau va fi cel mai aproape de adevar va castiga toate bomboanele si in plus va avea parte de un premiu surpriza din partea ASER. Curajosii care vor sa isi testeze intuitia vor trebui sa doneze cate un leu pentru fiecare incercare, bani care vor fi donati copiilor. Aveti dreptul la un numar nelimitat de incercari. Solutia se afla in cele doua butoiase care vor fi desigilate in mod public pe 14 decembrie. Castigatorul va fi anuntat telefonic sau prin e-mail!

Te asteptam la stand pana pe 14!
Pe 15 hai cu ASER in Fabrica sa ne distram si sa ii ajutam pe copii!

ASER: Start joc!

2009-11-23T23:37:00.010+02:00

22.11.2009 e o zi memorabila pentru mine. Nu pentru ca nu am reusit sa votez, am stat in frig si mi-am facut 1000 de nervi...

22.11.2009 e ziua in care am intrat oficial in ASER. Aseara, dupa ce am ajuns inghetat si dezamagit la camin am verificat un mail, alt mail...si nimic nou. Apoi m-am gandit sa verific si pe http://www.aser.ro/ si surprizaaaaa, erau afisate rezultatele finale. Cand am vazut ca eram si eu pe lista am uitat de toate supararile, frustrarile si dezamagirile legate de alegeri si seara mea a fost mult mai frumoasa.

Poate o sa para cea mai ipocrita chestie pe care am spus-o vreodata, dar este extrem de adevarata. Lucrul pe care mi l-am dorit cel mai mult, in toata viata mea, a fost sa intru in ASER. Chiar sunt foarte serios cand spun ca este singurul lucru care a reusit sa ma motiveze atat de mult incat as fi facut orice pentru el. Si chiar imi era foarte greu sa gasesc ceva care sa ma motiveze...pana acum cateva saptameni.

Cred ca dorinta de a intra in ASER intrece toate masinutele pe care mi le-am dorit cand eram mic, toate dorintele mele de a lua bacul la matematica macar cu 5 ( la care pana la urma am luat mai mult de 5), toate dorintele mele de a intra la regie de film (la care intr-un final nu am mai dat), iar despre ASE nu se pune problema... Sa fiu sincer nu mi-am dorit atat de mult sa intru la ASE. Mi s-a parut interesant si nu am gasit alta varianta mai buna. :) Dar acum ma bucur ca am intrat la ASE, pentru ca daca nu as fi intrat aici, probabil ca nu as fi avut ocazia sa intru in ASER si as fi avut foarte multe de pierdut.

Cea mai mare reusita a mea de pana acum este ca am intrat in ASER. De ce? Pentru ca dincolo de toate testele standardizate, premiile, diplomele sau aprecierile pe care le-am luat sau as fi putut sa le iau in alte imprejurari, in ASER am reusit in cateva saptamani sa castig ceva extrem de important pentru mine. Mai important decat orice altceva. Am reusit sa castig increderea a cateva zeci de oameni, aratandu-le partea mea umana, cu toate chestiile bune pe care stiu sa le fac si cu toate slabiciunile si partile mele proaste, deopotriva. Increderea si prietenia lor ma motiveaza mult mai mult, imi transmit mult mai mult opimism si imi dau mult mai multa satisfactie decat orice alta reusita pe plan educational sau profesional.

Sa intri la ASE=un fleac. Sa ai un job intr-o multinationala(ceea ce eu nu vreau)=un pic mai dificil, dar daca termini ASE-ul, esti istet si ai relatii se rezolva. Sa castigi increderea a 40 de aseristi = de nepretuit.

In mod sigur unora o sa li se para foarte tras de par ce am spus eu aici. Dar nu-mi pasa...Eu am spus adevarul... Asta simt si asta spun. Pentru prima oara in viata mea sunt si eu fericit si multumit ca s-a intamplat ceva ce pentru mine era mai important decat orice altceva. Si e un sentiment unic....

Ma bucur ca acesti oameni cred in mine si cred ca impreuna putem face lucruri bune si le multumesc pentru asta! O sa urmeze o perioada foarte frumoasa pentru mine si sper sa fiu capabil sa le rasplatesc increderea prin ceea ce voi face alaturi de ei.

Si ca sa fac o legatura cu ceea ce am postat aseara stand la coada la vot si visand la o schimbare, va spun ca eu unul chiar cred ca societatea civila din Romania si in special ONG-urile studentesti au puterea de a schimba ceva, pentru ca dincolo de toate lucrurile murdare din politica, dincolo de toate parerile intelectualilor care raman doar la stadiul de simple comentarii (demne de apreciat, dar tot comentarii raman), dincolo de toate nemultumirile romanilor (demne de luat in seama, dar tot vorbe in vant raman), dincolo de toate acestea, ONGS-urile chiar actioneaza, se implica activ, incearca sa schimbe ceva si sa aduca o imbunatatire si conform rezultatelor, chiar reusesc.

Ma bucur ca pot pune si eu umarul la aceasta schimbare.

Multumesc!

Alegerile, privite din strada

2009-11-22T19:40:00.005+02:00

Buna seara dragii mei. Va scriu de pe telefon, stand la o coada de cateva sute de persoane sub reflectoarele celor de la realitatea. Cu totii asteptam de cateva ore sa votam si presimt ca intr-o ora cat mai este pana se inchid sectiile nu vom ajunge nici jumatate din noi la urne. Si ma intreb daca merita sa mai stau si eu. Nici nu sunt convins ca daca votez cu cineva anume si o sa iasa el, o sa se ridice la inaltimea asteptarilor mele.
Iar au dat realistii drumul la camera. E aiurea sa se planga toti ca sunt prezente mici de sub 40% cand lumea vrea sa voteze si din cauza organizarii nu mai ajunge la urne.
Chiar merita baietii astia atat deranj si efort din partea oamenilor care in loc sa faca altceva stau in frig duminica seara la o coada interminabila?
Nu-mi place deloc situatia asta. Imi aduc aminte de un eveniment de zilele trecute care ma face sa fiu si mai convins ca nu merita sa stau aici. Joi dimineata mergand spre facultate,in fata institutului francez vad un om care zacea mort, pe trotuar fix sub un panou din care zambea ironic un nene sub care scria „x” presedinte. Cand a venit SMURD-ul si a constatat ca nu mai rasufla m-a trecut un fior, ma simteam revoltat, imi venea sa plang. Imagine dezolanta. Asta e tara in care traiesc. Nu imi place, dar e a mea si o iubesc. Schimbarea ar trebui sa vina din partea cuiva, dar a cui? Decat sa ne punem sperantele in ei, mai bine incepem cu noi.
Aproape ca a inceput o mica revolta in jurul meu. Oamenii tipa. Si-au pierdut rabdarea. Politistii care sunt in numar de 40 spre deosebire de cei doar 4 membrii ai comisiei si cele doar 2 stampile de vot, tipa si ei si incearca sa ne convinga foarte subtil sa plecam ca nu are rost sa mai asteptam. Un tanar cu alura de intelectual tipa sa plecam acasa ca e imposibil sa ajungem sa votam intr-o ora. Altul striga„ incompetentilor!”. Toata lumea incepe sa huiduie. Politia ne spune sa ne calmam si incearca sa se detaseze de situatie spunand ca nu e vina lor.
Mi-au inghetat degetele. Si ma dor ochii de la reflectoare. Dar nu plec. Nu pleaca nimeni. E mai mult un protest. Chiar sunt curios ce o sa se intample la ora 21. Cineva din spate striga ca vrea o schimbare in Romania. Ok! Hai s-o schimbam!
E interesant sa stai la coada si sa asculti parerile oamenilor. Toata lumea e nemultumita dar toti sunt pasivi. Daca vreti schimbare, fiti activi! Implicati-va!
Cativa tineri incearca sa forteze barierele umane de la usa. Imediat sar jandarmii. Cineva striga „Lasati-i sa intre! E dreptul lor la vot.” Tipa de la realitatea s-a inghesuit si ea pe scari incercand sa ia pulsul nemultumitilor chiar din mijlocul lor. Camerele sunt toate atintite pe noi de parca am fi cine stie ce specimene.
E frig. Cred ca sunt vreo 5 grade. Toata lumea tremura. Cativa tineri se tin in brate? De ce nu vine nenea care ne zambea ironic din panou sa ne tina in brate? De ce nu l-a tinut si pe mort in brate? Ei au nevoie de votul tau, dar cand tu ai nevoie de ei se fac ca ploua. Cel care te ajuta e tot omul simplu, aproapele tau.
O situatie comica este ca 2 tineri in spatele meu joaca friptelea. Cred ca deja ne-am fript cu totii destul.
Incepe sa ma deranjeze din ce in ce mai tare reflectorul celor de la realitatea. Nu e luminita de la capatul tunelului. Nici flacara reinvierii. E lumanarea care arde pentru democratia care se stinge. In fata mea e un grup de tineri format din doua fete si mai multi baieti. Baietii s-au plictisit si incearca sa le convinga pe fete sa plece cu totii. Una din ele este de acord. Cealalta insa este foarte hotarata si le spune ca nu vrea sa plece de aici. Vrea sa voteze, chiar daca nu va schimba foarte mult rezultatele. Spune ca si votul ei conteaza acolo, 0,0000001%, dar conteaza. Schimbarea incepe cu ea, cu mine, cu voi, cu noi...Ma bucur sa vad in jurul meu tineri responsabili care stiu ca scnhimbarea incepe cu ei. Ma bucur sa vad tineri si oameni in varsta deopotriva strigand ca vor sa voteze.
Mai am 10 metrii pana la usa si 0% baterie. Se incing spiritele rau de tot aici.
To be continued...

Rezultat final: NU AM VOTAT! La 9 si 10 a ieist tanti presedinta de comisie si ne-a trimis acasa. Toti au inceput sa strige "Rusine!"; Realitatea a sarit cu camerele pe noi...si asta a fost cronica zileI de azi. Mai multe sperante in turul 2...sau la viitoarele alegeri pentru ca daca nu am fost lasat sa votez din turul 1 si cel pe care voiam sa il votez nu a ajuns in turul 2, nu are rost sa merg sa imi mai pierd timpul ca sa votez un om in care nu cred. Punct.
Si la celelalte sectii de votare speciale Bucuresti si din restul tarii a fost aceeasi situatie. Cred ca au fost cateva sute de mii de studenti (pentru ca in special studentii care invata in alte orase decat cele natale au mers sa voteze la aceste sectii) nu au reusit sa voteze desi au mers la sectiile de votare si au asteptat ore intregi la coada. Acesti studenti cred in schimbare si vor o schimbare. Vocile lor trebuie sa fie auzite. Ascultati-le si voi!

In final nu va urez sa traiti bine ci doar sa nu traiti ce am trait eu!

ASER, living the dream

2009-11-09T04:46:00.021+02:00

Hey! Este a doua oara cand scriu aceasta postare de la zero pentru ca prima data a cazut netul fix in momentul in care voiam sa apas pe butonul "Publicati" si nu stiu de ce nu a ramas nimic salvat. Cum eram deja obisnuit sa fac acelasi lucru de doua ori ( am patit la fel cu aproape toate filmele si proiectele la care am lucrat), am inceput sa scriu totul de la inceput si sa fac o reproducere cat mai fidela a ceea e gandisem prima data. Daca am uitat ceva, imi pare rau; daca am mai adaugat ceva nou, cu atat mai bine. Pana la urma a iesit ceea ce va las pe voi sa vedeti de aici in jos.

O sa il plagiez pe Antoine de Saint Exupery, prin intermediul Cristinei la al carei status am vazut de curand aceste cuvinte care mi se potrivesc foarte bine si mie:

"Nu prea stiu de ce-ti scriu. Simt ca am mare nevoie de o prietenie careia sa-i incredintez nimicurile ce mi se intampla. Poate ca-mi scriu chiar mie..."

A trecut doar o saptamana de cand sunt boboken ASER, dar ma simt de parca ASER-ul ar fi facut parte din viata mea dintotdeauna. Am cunoscut aproximativ 120 de oameni interesanti, zambitori, prietenosi si cu multe idei bune. A fost o saptamana plina de evenimente, prezentari, traininguri, intalniri, distractie. Tot ce s-a intamplat in ultima saptamana mi-a adus un plus de optimism si citind blogul lui Vlad m-am bucurat sa aflu ca si noi recrutii am adus un plus de optimism membrilor vechi. Ma bucura faptul ca au incredere in noi si ca mereu ne incurajeaza. O sa o citez pe Renata care mereu ne ureaza sa fim "optimi"; sper sa fim cu totii "optim de optimisti"!

Ca sa nu credeti ca va mint, o sa va fac un scurt rezumat al saptamanii care tocmai a trecut (+weekend-ul trecut)

Vineri, 30.10.2009, a avut loc prezentarea ASER, in Orange Concept Store. La prezentare stateam intr-un coltisor si priveam fascinat oamenii care urcau pe rand pe scena sa ne impartaseasca o parte din experientele traite de ei in ASER. Si cum stateam eu acolo, in coltisorul meu, inconjurat de atat de multi oameni extraordinari, imi puneam in gand o multime de intreabri: "Oare sunt destul de bun sa fac si eu toate astea? Oare o sa cresc si eu asa, ca eroii din povesti, intr-un an cat altii in zece? Oare o sa ma ridic si eu la inaltimea acestor oameni care imi spun ca in urma cu un an erau la fel ca mine, iar acum imi vorbesc cu atata incredere la microfon, de pe o scena, intr-o locatie unde pana acum am mai avut ocazia sa ascult vorbind doar nume mari precum Cristian Mungiu, Nae Caranfil, Corneliu Porumboiu, Dragos Bucurenci s.a.?" Pana la urma am gasit singur raspunsuri la toate aceste intrebari; de fapt este unul singur, pe care il stiam de la inceput: "ASER te sustine!", pentru ca ASER este o mare familie. Acesta este si motivul pentru care mi-am dorit atat de mult sa intru in ASER. Aveam nevoie de sustinere, de incredere, de prieteni, de un loc unde sa fiu eu, de un loc unde sa imi exprim liber si sa imi fie ascultate ideile. Si am gasit acest loc in ASER.

"Prietenii cei mai buni sunt cei care scot tot ce e mai bun din tine!". Aceste cuvinte au fost scrise fix acum un an, nici macar o zi in plus sau in minus (09.11.2008), de Larisa care la acea data trecea si ea exact prin ce trec eu acum. M-am regasit in cuvintele ei si mi-am dat seama ca se refera cu siguranta la prietenii din ASER, care si anul acesta incearca sa scoata tot ce este mai bun din noi.

Sambata, 31.10.2009, a avut loc un training, tot in OCS, la care nu am putut sa ajung. Mi-a parut foarte rau atunci. Parca pierdusem ceva din mine. Stiam ca aceasta perioada este "unica si irepetabila" si as fi vrut sa nu pierd nimic din ceea ce inseamna ASER. Apoi, la gandul ca vor mai fi si alte sute de evenimente cel putin la fel de intresante la care voi participa, m-am mai linistit.

Duminica, 01.11.2009, ASER a organizat cea mai tare petrecere de halloween in club Fuchsia, o locatie foarte faina cu doua acvarii imense. Pentru ca nu am fost destul de harnic incat sa imi gasesc o masca, Raluca a fost draguta si m-a pictat pe fata. Initial trebuia sa seman cu un panda, dar pana la urma aduceam mai mult cu un "schelet umblator". Partea interesanta a fost ca am plecat asa spre camin si de la Piata Romana, unde m-a lasat Bogdan, pana acasa am speriat cativa oameni. Plus ca portarul nu m-a recunoscut din prima si nu voia sa imi mai deschida.

Marti, 03.11.2009, am inceput sa ne distram muncind sau sa muncim distrandu-ne pentru primul task, care suna cam asa:“Socheaza-ne cu... produsul/serviciul..”Alaturi de echipa ta si cu ajutorul mentorilor, veti prezenta un produs sau un serviciu real, dar caruia ii le veti da alta intrebuintare decat cea traditionala, motivand alegerea facuta si necesitatea lui. Prezentarea poate fi facuta sub ce forma doriti. Va trebui sa va incadrati in 10 minute." Ne-am intalnit la o cafea si am reusit sa ne punem chiar foarte repede de acord in privinta ideii de baza a proiectului. Ma bucur ca ideea mea a fost pe placul colegilor de echipa, ca au decis sa o punem in aplicare, ca au venit si ei cu completari, ca fiecare a contribuit cu ce a putut la realizarea proiectului, ca toti am pus foarte mult suflet si ca am lucrat foarte bine in echipa.

Joi,05.11.2009, seara ne-am intalnit in Comert si am realizat partea logistica a proiectului nostru. Mi s-a parut foarte tare faptul ca am ramas in ASE pana aproape de ora 23, ca era peste tot intuneric, iar noi mergeam prin bezna pe pasarela dintre Comert si Cibernetica, tragand un telefon-valiza dupa noi si ca am speriat paznicul din Cibe care a urcat ingrijorat cu lanterna aprinsa pana la etajul 1 sa vada ce se petrece.

Vineri,06.11.2009, la pranz ne-am intalnit la subsol in Cibe ca sa repetam partea "dramatica" a proiectului nostru. La repetitii ne iesea destul de bine, dar era totul un pic monoton, iar noi eram lipsiti de entuziasm. Dupa amiaza a avut loc prezentarea proiectelor. Aici am reusit sa ne mobilizam, ne-am auto-entuziasmat, am improvizat foarte mult si a iesit super bine. Ma bucur ca ideea noastra li s-a parut amuzanta si celorlalti. Toate ideile au fost amuzante, au avut ceva iesit din comun si majoritatea echipelor au ales ca modalitate de prezentare o sceneta comica, motiv pentru care am luat cu totii o portie buna de ras.

Am pus aici o mica parte din prezentarea noastra, ca sa va amuzati si voi.
Dupa prezentarea proiectelor, ASER-ul a ASE(R)diat KFC-ul. Mai mult de jumatate din cati am fost la prezentare (asta insemnand in jur de 40), am mers la KFC unde am ocupat aproape toate locurile. Dupa ce ne-am luat atat portia de ras cat si portia de pui, o parte din noi am fost la teatru, la Odeon. Am vazut "Moartea lui Danton", o piesa despre revolutia franceza care dupa ce ca era destul de psiho-filosofica (deci destul de greu de inteles), a mai fost si in maghiara si a trebuit sa fiu mai atent la subtitrare decat la jocul actorilor. Eram mandru ca intelegeam si eu ceva: "Szeretlek, Danton!" (Te iubesc, Danton). In orice caz mi-a parut bine ca am vazut piesa. Regia si jocul actorilor au fost la inaltime. Dupa teatru, ne-am imputinat si mai tare si am mers in cateva cluburi prin centrul vechi. In seara aia am invatat ceva de la Mara. M-a invatat ca indiferent daca vorbesti cu primul ministru, cu printul nu stiu care, cu Gabi Firea sau cu directorul unei multinationale, nu trebuie sa te simti deloc inferior lor doar pentru ca tu esti student, iar ei au o pozitie mai inalta decat tine. Trebuie sa ii tratezi cu respect, dar in acelasi timp sa iti impui punctul de vedere si sa obtii ceea ce vrei de la ei. Plecat de vineri de la 9 de la camin, am ajuns inapoi abia sambata dimineata pe la 4. Exact ce mi-am dorit: sa fiu activ, sa am mereu ceva de facut, sa nu stau niciodata degeaba. Stilul asta de viata, mereu pe fuga incepe sa devina chiar placut atunci cand iti place ceea ce faci.

Sambata, 07.11.2009, a avut loc un al doilea training in OCS, sustinut de Paul Olteanu, Fundraising and Marketing Manager la Mai Mult Verde. A fost un training pe teme de comunicare si PR, dar pe langa notiunile de comunicare am invatat si alte lucruri extrem de folositoare. Am invatat cum functioneaza un ONG din punct de vedere al organizarii, care este rolul fiecarui departament, care este rolul board-ului, cum decurge o sedinta intr-un departament, o prezentare de proiect in fata board-ului, o sedinta in cadrul board-ului, cum se iau deciziile, cum decurge o intalnire intre board o persoana importanta de la care trebuie sa obtina finantare etc.

Duminica, 08.11.2009, a fost ziua mea de nume si m-am bucurat ca am putut sa o petrec alaturi de oamenii din ASER, la karaoke in Coyote. A fost un fel de veni,vidi,vici: am cantat, am dansat, ne-am distrat.

Pentru saptamana aceasta avem un nou task: o campanie de CSR pentru BRD. Abia astept sa vad ce o sa iasa.

Concluzia dupa o saptamana de ASER intensiv:
ASER ruleaza!

Multumesc!

"ASER dream" sau stelele verzi care incep sa clipeasca pe un ecran alb-negru

2009-10-31T02:02:00.004+02:00

Hey! Ultima data cand am scris eram in tren. Si nu eram nici student. Eram un pic confuz, poate un pic mai mult decat acum sau poate era o altfel de confuzie. A trecut o luna de atunci si s-au schimbat multe lucruri intre timp. Am descoperit ca viata de student poate sa fie super, dar super aiurea daca plutesti in deriva fara curaj, fara initiativa, fara perspective si mai ales fara prieteni. Viata de student e a naibii de urata daca tot programul tau se transforma intr-o rutina dezorganizata iar tu te transformi intr-un robotel. Asta am patit eu in primele saptamani de studentie in Bucuresti. Nu conosteam pe nimeni, nu stiam de ce oameni ma pot apropia si fata de cine imi pot deschide sufletul. Existau multe tentatii. Imi pierdeam noptile aiurea, fara un scop anume citind bloguri, incercand sa termin cateva scenarii incepute in liceu, visand la stelele mele pe care le vedeam in fiecare noapte de pe balconul din Galati si care aici nu se mai vad, privind diabeticii din saloanele spitalului de vis a vis de camin si lasandu-ma privit de ei, petrecand cu ceilalti oameni din camin ... Apoi a doua zi plecam dimineata devreme la cursuri, alergam de colo colo, prin toate colturile Bucurestiului si ma intorceam abia seara cand trebuia sa incep sa scriu proiectul pentru seminarul de a 2-a zi care imi ocupa si a doua noapte de nesomn, apoi dimineata iar eram prezent la cursuri cu ochii impaienjeniti de somn, iar nu intelegeam nimic si dupa iar trebuia sa alerg intre secretariat - Belvedere - Moxa - banca - OCS . Cand ajungeam in sfarsit la camin, dormeam o noapte si-o zi si o luam de la capat. Chiar ca am devenit un robotel. Si toate astea doar din dorinta de a face totul sa fie perfect, de a le face bine celorlalti, de a primi macar o urma de multumire sau de apreciere. Rau am mai ajuns. Am cedat de multe ori, dar am tinut-o numai pentru mine. Simteam nevoia sa vorbesc cu cineva, sa plang pe umarul cuiva si nu aveam pe umarul cui. Am vrut de nenumarate ori sa scriu chestii triste despre ce simteam in momentele in care eram suparat, dar ramasita de otimism de pe fundul sufletului meu ma facea mereu sa ma razgandesc. Parca era o voce interioara care imi spunea " Haide ma' omule, chestiile astea vor ramane aici poate pe vecie. Chiar vrei sa ti le amintesti de fiecare data cand le revezi? Chiar vrei sa citeasca si altii cat de trist esti tu? Aici ar trebui sa vorbesti doar despre lucrurile frumoase care ti se intampla si de care vrei sa iti amintesti." Asa ca m-am gandit sa spun stop. Trebuie sa fac un pic de ordine in viata mea. Si lucrurie au inceput sa se schimbe; in bine. Pentru inceput o sa scriu lucrurile frumoase care mi s-au intamplat in ultimul timp.

Din fericire incep sa invat ca viata de student poate fi si altfel. Poate fi extrem de frumoasa, de palpitanta, de emotionanta, de educativa, de activa , de prietenoasa ... de ASERista. Asa cum imi propusesem cu muuuult timp inainte de a incepe studentia, m-am inscris in ASER, asociatia mea de suflet care m-a cucerit de la primele cuvinte ale membrilor pe care le-am citit pe site. Toti povesteau atat de frumos ce inseamna pentru ei ASER si ce experiente au trait in ASER.
Ce este ASER? Asociatia Studentilor Economisti din Romania (http://www.aser.ro/). Ce face ASER? Lucruri bune (vedeti pe site). Ce reprezinta pentru mine ASER? Un grup maaare de prieteni care fac lucruri bune impreuna.
Am trecut de 2 selectii (interviul de grup si interviul individual) si acum sunt in perioada de proba. Ma bucur ca au avut incredere in mine si ca m-au sprijinit. Cred ca m-au ajutat sa imi demonstrez mie ca asa robotel ametit si adormit cum eram, era ceva de capul meu, totusi. Eram tentat sa spun ca imi doresc pe cat posibil sa nu gresesc, dar m-am razgandit. Imi doresc sa nu ii dezamagesc. Greselile cu siguranta ca vor exista, dar sigur imi vor fi iertate pentru ca nu sunt decat un boboken mic si nestiutor care abia invata mersul pe ASERicleta, mai cade, dar cu ajutorul celorlalti reuseste sa se ridice.
Ceilalti bobokeni sunt cel putin la fel de entuziasti ca mine. Am incercat sa ii cunosc pe cativa dintre ei si abia astept ca in urmatoarele saptamani sa ne cunoastem cu totii, din ce in ce mai bine, sa ne imprietenim si sa devenim acel grup maaare de prieteni care fac lucruri bune impreuna.
Multumesc ASER!

Chiar daca mai e o luna si o sa imi inceapa varsta cu 2 in loc de 1, chiar daca nu mai am 18 ani, imi amintesc de versurile celor de la Vama:
"Visele mele se implinesc cat bat din palme sau cat clipesc..."
Unde?
In ASER, desigur!

Cu toate ca scopul acestui cantec este cu totul altul, cred ca mesajul se potriveste cel mai bine cu spiritul ASER, mai ales cand vine vorba de Changemakers.

Viata mea...un film care se trage cu 10 000 de fps

2009-09-30T14:34:00.004+03:00

Sunt in tren. In ce fel ciudat ma simt. Sunt doar eu, trenul si 1000 de ganduri. Azi e ziua cea mare. Ziua in care prepelitul cel mic paraseste cuibul. Asa i-a fost dat sa rataceasca de colo colo in cautarea binelui pentru el si pentru ceillalti. Viata l-a luat putin prin surprindere; tot felul de evenimente neasteptate. Parca ieri era copilul care visa la ce va face cand va fi mare. Si iata ca acum e mare. Cum se poate una ca asta? Cand a trecut tot timpul acesta? Eu unde am fost? Viata mea e un film care se trage cu 10 000 de fps. Este oare o viteza mult prea mare pentru mine? O pot duce? Se va rupe oare banda de celuloid sau va rezista? Imi va fi dor de el. De copilul din mine. Imi voi intoarce mereu gahdul catre el atunci cand voi simti ca viata ma depaseste, iar el imi va reda zambetul, speranta, curajul. Asa era pustiul pe care il stiam. Murim in fiecare zi cate putin. Azi nu numai ca va fi ultima zi inaintea studentiei mele, dar va fi ultima a 30-a zi din a 9-a luna din 2009, zi pe care nu voi mai avea ocazia sa o traiesc niciodata. Voi incerca sa fac in asa fel ca inainte sa mor si sa renasc in acelasi timp la fiecare miez de noapte, sa traiesc. Nici in trecut si nici in viitor. In punctul zero.
Acum o saptamana am fost la un workshop unde au vorbit mai multi oameni care si-au implinit visul. Am cunoscut muli oameni buni acolo. Am cunoscut oameni care ma inspira. Si mi-am facut prieteni. Am invatat multe de la George Ivascu. Mi-a dat curaj. Sa traiesc fiecare clipa, sa tratez totul cu umor, sa merg mai departe. Mi-am dat seama de un lucru. Ca esti mai bun atunci cand ai oameni buni langa tine si ca te transformi involuntar intr-un om mai rau atunci cand esti inconjurat de oameni rai. Daca vrei sa ramai un om bun trebuie sa aduni prin ceea ce faci cat mai multi oameni buni in jurul tau. Si cum nu vei putea niciodata sa scapi de cei rai, va trebui ca prin atitudinea ta sa ii schimbi, sa ii faci si pe ei sa fie buni. Ma numar printyre oamenii care cred in puterea exemplului personal. Am invatat sa imi respect deciziile, sa imi asum responsabilitatea pentru ele si sa am curajul sa merg pana la capat. Am invatat ca daca ai inceput sa traversezi strada in fuga printr-un loc nemarcat, sub nicio forma sa nu te mai intorci inapoi pentru ca te va calca cel putin o masina.
De curand m-a intrebat cineva ce-mi doresc de la viata. Am o lista lunga de vise si dorinte. Multe din ele sunt legate de oameni si de fericirea lor. Si mai multe sunt legate de film. Cred ca as putea sa rezum totul intr-o singura idee pentru care probabil ma vor critica multi cineasti. Imi doresc ca la un moment dat sa gasesc pe un site de torente si un film semnat de mine: „Filmul meu—by Moo – DVD RIP”, un film pe care sa doreasca sa il vada toata lumea, un film care sa fie la indemana tuturor, un film care sa le aduca celor care il vizioneaza o emotie, o bucurie, un zambet, o lacrima de fericire. De ce imi doresc ca filmul meu sa fie piratat? De ce nu? Este cea mai buna dovada ca cineva este interesat de el. Un film prost nu va fi piratat niciodata.
Ce repede a trecut timpul. Mai scurt imi pare drumul, acum la dus de-acasa…De maine incepe un nou capitol in viata mea. Voi fi student in ASE. Ma despart de vechii prieteni, de colegii de liceu, de familie, de camera mea, de florile din balcon, de faleza, de Dunare, de cerul violet, de Bubu, de Golf-ul unde chiuleam, de gara unde mancam covrigi, de verdeata de la LMK, de strazile prafuite si slab luminate, de stelutele pe care le priveam de la balcon de fiecare data cand ma prindeau zorile treaz(si ma prindeau destul de des, spre nemultumirea alor mei). Imi va fi dor de tot ce a insemnat si va insemna pentru totdeauna o parte din mine. Nu stiu ce imi va rezerva viitorul, ce colegi voi avea, ce profesori, ce prieteni. Dar stiu ceva sigur. Doamne Doamne are un plan maret cu mine. De asta am avut de atatea ori noroc. De asta am ajuns aici. Altfel m-ar fi lasat in voia sortii. De unde stiu ca exista? Acolo unde exista un decor si personaje, cu siguranta exista si un regizor.(Oana Pelea) Sper sa trec cu bine de primul an, sa obtin o bursa Erasmus la Paris, sa gasesc in sfarsit acea poveste extraordinara care sa merite sa fie pusa in scena de un viitor student la regie, sa fac si sa vad cat mai multe filme, sa fiu inconjurat de cat mai multi oameni buni, sa fiu acceptat in ASER si sa reusesc sa fac cat mai multe lucruri bune impreuna cu cei de acolo. Sper sa fie bine! Cam asta e tot.
O viata frumoasa, implinirea viselor si multa bafta tuturor!

Campanie anti fumat

2009-08-25T18:51:00.002+03:00

A patra mea incercare de a face un film, prin clasa a 11-a pentru un proiect de liceu despre efectele tutunului.

Campanie anti violenta

2009-08-25T18:40:00.004+03:00

A treia mea incercare de a face un film, prin clasa a 11-a pentru un proiect de liceu despre efectele violentei in scoli.

Campanie - Alimentatie sanatoasa

2009-08-25T18:28:00.005+03:00

A doua mea incercare de a face un film, prin clasa a 11-a pentru un proiect de liceu despre alimentatia sanatoasa si nesanatoasa.

Sarbatoarea vietii se tine in fiecare zi in Romania

2009-08-25T18:18:00.004+03:00

Prima mea incercare de a face un film, prin clasa a 10-a pentru un proiect de liceu despre imaginea Romaniei in Europa.

Din amintiri si versuri vechi...(part 2)

2009-08-25T18:16:00.001+03:00

Stau singur pe o banca in gara,
Am asteptat atat de mult sa fie vara.
Vad pe peron cum oameni infloresc.
Eu nu-i cunosc, dar totusi ii iubesc
Pe toti si mi-as dori sa fie ferciti.
Pe-un felinar pe care umbrele l-au stins
Tresar doi porumbei cam adormiti.
E 12 si peronul e pustiu.
Se-aude un zgomot ca de plans.
E trenul de Brasov pe care-l stiu.
Pleaca si el incet, se duce
In brate cu triajul sa se culce.
Acum e bezna, dar totusi e lumina.
Mi-e frig, tremur si mi-e frica
Se-aude un scartait, vagoanele suspina
Si din vazduh apari mirifica
Doar tu, a noptii mandra fiica.

Din amintiri si versuri vechi ...(part 1)

2009-08-24T18:01:00.004+03:00

Cand o sa fii prea ocupat
Cu nimicurile tale
Sa stii ca nevisarea e pacat,
Sa-ti amintesti cum
Stralucea azi Soarele
Si tot nimicul se va face scrum
Si tu vei fi un nor de fum
Si vei pluti usor spre casa
Acolo unde Soarele straluce si iarba verde-i deasa,
Acolo unde oameni simpli isi pasc oile,
Acolo unde nimeni nu-ti opreste voile,
Sa stai cu muntii in campie,
Sa te sarute Dumnezeu,
Sa uiti de tine si de tot ce-i rau,
Sa scoti un pix si o hartie,
S-asterni pe ea o poezie
Si sa-ti dai seama ca-asta-i raiul tau.

Iasi, 24.07.2007

trASEist prin Romania, ASE-ist in Bucuresti

2009-07-27T23:10:00.008+03:00

S-au intamplat multe in ultimul timp.
Acum o saptamana am plecat la Bucuresti sa imi dau examenele.
Duminica am dat la SNSPA la comunicare. Mi-au "picat" enigma, Dacia Literara si Cartarescu. Daca la primele doua am mai miscat eu cate ceva, pe Cartarescu, saracul, l-am facut varza.
Luni am dat la ASE. A fost ok si acolo. Imi rezervasem 5 nopti la Moxa. Din 5 nu am stat decat una. I rest m-am plimbat prin tara.
Miercuri seara m-am intalnit in Gara de Nord cu Valentina, colega mea de liceu. Mergea la Cluj cu sora ei Paula si inca doua fete din LVA, Ioana si Patricia. Trebuiau sa schimbe trenul in Bucuresti si aveau de asteptat 2 ore, timp in care ne-am gandit sa bem un suc. Si cum gandisem deja prea mult pentru o singura zi, asa din senin mi s-a aprins mie beculetul sa merg si eu cu ele la Cluj. Nu mai erau bilete cu loc, asa ca mi-am luat unul fara loc (pentru un drum de 10 ore) si am plecat cu mainile in buzunare la Cluj. A fost fain si fara loc. Am stat de vorba, am stat aproape toata noaptea si m-am uitat la stele....Am cunoscut o basarabeanca draguta care se stabilise in Cluj. Era designer si facea bijuterii din cristale de murano. Am dezbatut cateva ore in sir cu ea problemele oamenilor de peste Prut. Am invatat de la Patricia toate orasele unde au avut Depeche Mode concerte. Ioana este si ea pasionata de regie si am vorbit cu ea despre facultate, despre filme. Mi-a placut noaptea aia. Dimineata am ajuns in Cluj cu ochii carpiti de somn si pana sa se deschida facultatile am hoinarit printr-un parc cu porumbei. Apoi am mers mai intai pe la ASE-ul clujean si dupa aceea la facultatea de Psihologie unde trebuiau sa se inscrie Ioana si Patricia. Cand am vazut ca nu cer actele la inscriere, cu aceeasi spontaneitate cu care m-am hotarat in gara sa merg si eu la Cluj, pe moment m-am hotarat sa dau si la psihologie acolo. Si am dat.
Dupa toate astea am mers in club Insomnia (ca niste insomniaci ce eram), un club cu peretii pictati intr-un mod destul de ciudat si cu mobilier vechi. Din vorba in vorba am descoperit ca Ioana e de fapt fiica unei colege foarte bune de a tatalui meu. Au colaborat la multe nave, a fost chiar si nasa unei nave pe care a avut-o taicamiu in grija. Inca o coincidenta in viata mea...
Pana seara am hoinarit prin Cluj. Am stat pe iarba, am fost la Iulius Mall, care sincer mi se pare mai fain decat mallurile bucurestene, ne-a "batut soarele in cap"...
Fetele au plecat fiecare in directiile lor, Targu Mures si Arieseni, iar eu am ramas seara in gara sa astept trenul de Bucuresti care cu toate ca venea foarte tarziu a mai avut si intarziere de o ora. Pe la 23 a ajuns si el in sfarsit. Intre timp aproape ca mi se inchideau ochii de somn pe bancile din sala de asteptare. Mi-am luat doua cafele, am mancat ceva, am fost la farmacie si mi-am luat un calciu si ma pusesem cat de cat pe picioare. Urcat in tren dau in compartiment peste o familie care mergea la Medias. Una din fete avea lap-top-ul cu ea si pana sa adormim am vazut un film. Dupa film, am inchis si eu ochii putin si brusc pune trenul (de fapt mecanicul) o frana si bagajul familiei (o valiza sau un valizoi de 30 de kg) care era asezat deasupra mea intr-un echilibru extrem de instabil imi cade in cap, imi face un cucui, imi perforeaza putin pielea fruntii si mi se scurge pe nas lasandu-mi un semn destul de urat. In momentul ala pot sa jur ca pentru cateva secunde am fost intr-o inconstienta lucida. Am simtit pe pielea mea exact acele lucruri pe care le simte un om care se afla pe pragul mortii si isi rememoreaza toata viata intr-o fractiune de secunda. Fix, dar fix, fara nici o secunda in plus sau in minus, exact in momentul in care mi-a cazut acel bagaj in cap, simt ca imi vibreaza ceva in buzunar. Primisem un mesaj de la verisoara mea. Ma anunta ca intrasem la facultate, la ASE. Am fugit la toaleta sa ma sterg de sange pentru ca mi se prelingea pe nas, dar cand am vazut mesajul, am ramas secunde bune uitandu-ma fix la el si zambeam. Am uitat de orice durere. Nu eram neaparat fericit pentru ca intrasem. Zambeam pentru ca tocmai ma lovise o valiza si nu patisem aproape nimic. Mi-am dat seama cat de usor poti sa mori...chiar si dintr-o prostie, dintr-un accident. Daca muream in momentul ala nu mai conta nimic, nici ca am intrat la facultate, nici ca am reusit sa iau bacul, nici ca am facut cine stie ce chestie pe plan profesional...Nu conta nimic. Mi-am adus aminte de ce mi-a spus mama in dimineata in care am dat bacul la matematica. I-am spus din start ca exista sanse mari ca sa nu il iau din prima pentru ca nu mi-a placut deloc matematica si nu ma simteam pregatit. Ea mi-a spus ca "nu e nimic, nu incepe si nici nu se termina viata cu bacul la matematica. Pot sa o iau de 1000 de ori de la capat. Momentele cu adevarat importante in viata sunt cand te casatoresti, cand ti se naste un copil, cand esti cu prietenii, cu familia, cand esti fericit si simti ca traiesti, pentru ca sunt momente unice." Mi-am dat seama ca are dreptate. Daca muream in momentul ala eram fericit pentru ca fusesem la Cluj cu prietenele mele, pentru ca ma distrasem, pentru ca vazusem stelele, pentru ca traisem o experienta unica, pentru ca stiam ca ai mei si toti prietenii mei sunt fericiti. Prea putin conta ca intrasem la facultate. Intre timp una din fetele cu care eram in compartiment a venit sa vada ce se intampla cu mine. Adusese si rivanol, pansament, plasture...I-am spus ca sunt bine si ca nu am nevoie de toate astea, o sa ma sterg si o sa las rana sa se usuce; nu imi mai pun plasture.
Cand ne intorceam inapoi in compartiment, fata vede ca in compartimentul de langa noi e un baiat cu mana plina de sange. Isi taiase venele. Mai erau doi tipi cu el, dar dormeau si el fiind foarte calm si senin, nu a tipat deloc si nu i-a trezit. Fata, avand in mana deja pansamentul si rivanolul pregatite pentru mine, s-a repezit sa il ajute. Si el in continuare, foarte senin statea sa il bandajeze. L-a legat strans cu o fasa deasupra ranii ca sa nu mai curga apoi i-a infasurat rana cu o bluza alba. In mai putin de un minut s-a imbibat toata bluza cu sange, din alba devenise rosie. Am fost sa caut controlorul prin tot trenul sa imi spuna care e cea mai apropiata gara ca sa chemam o ambulanta, dar trenul era mare, avea 20 de vagoane si nasul, cand ai mai mare nevoie de el, nu e. Pana la urma l-au luat cu ei cand au coborat la Medias oamenii cu care eram eu in compartiment si l-au dus la spital. Mi s-a parut ciudat. M-am simtit si eu super rau de multe ori, cuprins de disperare si parasit de lume, dar nu mi-am pierdut niciodata optimismul, speranta si dragostea pentru oameni si pentru viata. Mie imi plac mult oamenii si sunt constient ca mort nu as putea sa ii ajut, asa ca ma rog sa traiesc cat mai mult ca sa ajut cat mai multi oameni. Nu intelegeam de ce in momentul ala el a vrut sa moara. Tocmai in momentul ala in care mie mi-a cazut valiza in cap, facusem comotie si ma rugam din tot sufletul sa nu fie ceva grav, sa nu mi se formeze un chiag si sa nu fac un atac cerebral. Eu sunt norocos ca am o tarie de caracter mai mare decat altii. Cu greu m-ar putea dobori ceva. Am facut multe greseli la viata mea si am invatat sa ma ridic de jos de fiecare data. Dupa aceea, pana dimineata am reusit sa atipesc in reprize de 5 minute cu pauze intre ele. Fiecare 5 minute mi se pareau o vesnicie. A fost destul de odihnitor somnul ala. Nici nu mai stiu ce am visat. Tare imi e teama sa nu fi vorbit prin somn. Dimineata am ajuns in Bucuresti si am fugit repede sa imi depun diploma la ASE ca sa scap mai de graba si de treaba cu studentia.
A doua zi, dimineata am plecat cu autocarul la bunica mea la Buzau (Movila Banului de fapt, pe E85 inainte de Buzau) sa ii fac o surpriza. Cand sa cobor din autocar si sa imi iau bagajul din cala, poc, am dat cu capul de usa de la compartimentul pentru bagaje. Inca un cucui :) Deja incep sa ma obisnuiesc. S-a bucurat mult bunica pentru ca am fost si pe la ea.
In momentul de fata ma doare destul de tare capul. Dar sunt fericit.
De ce am facut toate astea?
Pentru ca astfel de lucruri ma fac pe mine fericit.

Noutati sau doar o postare banala

2009-07-14T23:50:00.005+03:00

A trecut ceva vreme de cand nu i-am mai acordat atentia cuvenita bloguletului meu. Nu s-a intamplat mare lucru in tot acest timp. Multi oameni mi-au spus ca am devenit mai trist, mai tacut, mai pus pe ganduri si vorbele asta chiar m-au pus pe ganduri. Oare chiar au dreptate? Daca da, oare nu eram la fel si pana acum? Daca au dreptate si m-am schimbat, inseamna ca s-a intamplat ceva si eu nu mi-am dat seama. Cred ca sunt obosit, plictisit, satul de atat nimic si am nevoie de o schimbare.
Intre timp am reusit sa iau si bacul, cu o nota destul de buna, oricum mai mare decat ma asteptam. Ieri am fost sa ma inscriu la facultate (facultati de fapt). Am decis pana la urma sa ma inscriu in Bucuresti la Management (ASE) si Comunicare si Relatii Publice (SNSPA). Poate ca asta e schimbarea de care aveam nevoie. Cu toate astea, cand am intrat pe usa Academiei, nu am simtit nicidecum euforia pe care o asteptam, nu am avut sentimentul ala inaltator ca wow, in sfarsit am terminat liceul si o sa fiu ditamai studentul. Bucurestiul mi s-a parut mai gri ca nicodata. Am inceput sa descopar cat de frumos e Galatiul. E linistit si miroase vara a tei si vad luna de la balcon si aici sunt mai toti prietenii mei. A inceput sa imi fie dor de liceu, de colegii mei. E ca atunci cand ti se sparge un bibelou drag in zeci de cioburi...in zadar incerci sa te uiti la cioburi si sa iti amintesti cum era, in zadar incerci sa il lipesti ciob cu ciob si sa il faci la loc, nu va mai fi niciodata la fel. Urasc perioadele astea de tranzitie. Ma enerveaza la culme ca nu stiu ce va fi si cum va fi...si daca va fi mai bine. In mod sigur o sa fie o schimbare, si o sa incerc sa fac tot posibilul astfel incat sa fie una in bine. Sper sa dau peste oameni de treaba in Bucuresti. Sper sa ma descurc la facultate. Sper sa am mai mult timp sa ma implic in proiectele organizatiilor societatii civile. Sper sa pot sa fac ce imi place.
UNATC-ul, l-am cam pus in cui. Nu stiu ce va fi cu el...poate candva, in august, peste un an, peste doi, la pensie...poate voi spune si eu povestea mea in imagini. Poate voi face un film... sau mai multe. Prima dragoste nu se uita niciodata. E un cliseu, si nu imi prea plac cliseele, dar chiar nu vreau sa renunt la film. Cu facultate sau fara o sa fac eu un film pana la urma.
Se spune ca un om a trait degeaba daca nu a lasat ceva in urma. Unii au particularizat si au spus ca a trait degeaba daca nu a scris o carte, nu a plantat un copac si nu a facut un copil. Zilele trecute stand la o cola de vorba cu mai multi prieteni, imi spune Veze:
"Misule, hai sa scriem o carte!"
si la cat de "trist" sunt in ultima vreme, i-am raspuns simplu "OK, hai s-o scriem. Despre ce sa fie?"
"Ceva filosofic, ceva subtil, greu de inteles, care sa trezeasca intrigi."
...Off, ma depasesc chestiile astea; cel putin in momentul de fata. Sunt frumoase. M-am gandit de multe ori la asa ceva. Toata viata oamenii stau sa caute intelesuri. Toti poetii se chinuie sa nascoceasca metafore extraordianre, sa scrie cuvinte potrivite. Si regizorii, saracii, cauta o poveste extraordinara, o metafora, un context, o maniera potrivita de a spune povestea. Am cautat si eu toate lucrurile astea. E greu si m-am plictisit sa ma gandesc. E cel mai greu sa visezi. Ma oboseste visarea asta cu ochii deschisi. Poate de asta sunt mai trist. Refuz sa ma mai gandesc la ceva, refuz sa ma mai gandesc la nimic. Poate am devenit indiferent; ceea ce ar fi destul de rau. Daca ar fi dupa mine, daca nu as lasa nimic in urma, daca nu m-ar judeca nimeni, daca nu ar suferi nimeni, as lua un cort si-o bicicleta si as pleca prin lume, din sat in sat, din loc in loc, sa cunosc oamenii, sa le cunosc nevoile, sa ii ajut. Asta imi place cel mai mult sa fac. De asta nu m-as plictisi niciodata. Mi-e dor de Paris. As vrea sa merg acolo. Sper sa ajung in anul II la Paris XII. E la fel de gri ca Bucurestiul, dar parca e un gri mai prietenos, mai dulce, un loc care te face sa visezi si unde visele pot deveni realitate. M-am saturat sa imi caut inspiratia in trecut. Poate nu caut unde trebuie. Poate ar trebui sa mai astept...poate ca va veni odata cu schimbarea...cine stie ce imi rezerva viitorul? Am folosit prea multi de poate in postarea asta. E cel mai enervant cuvant.
Daca ma ambitionez, poate o sa incep chiar azi sa scriu o carte...una adevarata.
E o perioada critica in viata fiecarui om. Pana la 20 de ani iti faci planuri, iti doresti tot felul de lucruri, iti faci o lista chiar cu lucrurile pe care ai vrea sa le faci sau sa le ai "cand vei fi mare" cu toate ca esti constient ca nu va veni nici Mos Craciun, nici Zana cea Buna sa ti le dea sau sa te ajute si singur va trebui sa le faci pe toate. Si deodata te trezesti la 20 de ani ca esti deja mare, ca trebuie sa tragi linie, ca nu poti realiza decat foarte putin din cat ti-ai propus, ca trebuie sa renunti la visele tale marete si sa te ancorezi bine in realitate. In momentele astea ai nevoie de prieteni care sa mai lungeasca o zi, doua minciuna din copilarie spunandu-ti ca "Totul o sa fie bine.", dar ce te faci cand nu e nimeni care sa faca asta si din contra tu esti cel care trebuie sa faca asta. Desi nu esti prea increzator, iti gasesti pentru ei optimismul si le spui zambind "Viata e frumoasa! Merge inainte..." si daca ma gandesc bine, am dreptate; imi place sa am dreptate si in privinta asta chiar am :). Sunt destule argumente, cat timp traiesti poti sa cazi si sa te ridici de nenumarate ori, important e ca traiesti si poti sa te bucuri de viata.
Concluzii:
Sunt "trist"...
,dar
Ma bucur ca am luat bacul.
Ma bucur ca sunt bine.
Ma bucur ca ai mei sunt bine.
Ma bucur ca prietenii mei sunt bine.
Vreau o schimbare.
O sa fie o schimbare.
O sa fie o schimbare in bine.
O sa scriu o carte, o sa plantez un copac si o sa fac un copil ca sa nu spuna nimeni ca am trait degeaba. O sa fac si un film in caz ca nu vor citi cartea, copacul se va usca si copilul ma va uita :)
Se trage linie _________________(linie)
Peter Pan se maturizeaza...
Viata e frumoasa...

Proza scurta la persoana I

2009-05-19T22:22:00.004+03:00

Poveste scrisa pentru ora de Limba si Literatura Romana pe tema "Povestea unui copac emo", pentru cineva care a crezut ca am mai mult talent decat ea cand vine vorba de copaci emo. Cu toate ca am exagerat putin, cred ca m-am incadrat in cerinta. Totusi cum sa dai unui copil de clasa a opta o asemenea tema de meditatie?

Zece Inele

S-a innorat. In sfarsit s-a innorat. Ah, ce mult as vrea sa vina ploaia acum! Mi-e sufletul secat, ma simt sleit de puteri, radacinile ma dor si mi-e sete. Verdele din acele mele e acum un aramiu. Ce trist…ma decolorez ! Cine a mai vazut brazi aramii ? Nu ma va mai impodobi nimeni de Craciun. Oamenilor nu le plac brazii uscati. A ! Ploua. Dumnezeu mi-a ascultat dorinta. El e singurul care imi deplange suferinta. Picurii imi mangaie acele rumene si ma racoresc transformandu-se in aburi. Simt cum imi curge din nou seva proaspata prin mine de la radacini pana in varful acelor. E mirific ! Sunt intr-o ceata totala si ma trece un usor fior. Parca visez. Uou ! Se inteteste vantul. O rafala napraznica aproape ma doboara. Ma dor radacinile. Nu mai vreau ploaie ! Ploaia e rea! Aduce vantul. Parca o mie de forte malefice trag de mine in toate partile hotarate sa imi scuture si ultimele ace care mi-au mai ramas. S-a oprit. Degeaba. Am ramas fara podoaba. Sub mine zac sfaramate pe un covor de ace o parte din crengile mele. Sunt gol. Am ramas doar un bat. Mi-e rusine.In zare se vede un om. Sper sa nu ma vada. O sa rada de mine. O sa ma taie in bucati si o sa ma faca vreascuri pentru foc. Oh, vine incoace. De ce eu ? Au ! O secunda ; atat a durat. Am simtit cum o lama rece si ascutita imi curma toata suferinta. Pana si brazii mor. As fi vrut sa am dreptul la o ultima dorinta. Sa mai aud odata cantecul ciocarliei si sa mai vad curcubeul. Se spune ca atunci cand mori rememorezi toate clipele traite intr-o fractiune de secunda. E adevarat. Mi-am amintit toate furtunile cumplite prin care am trecut, toate verile secetoase, toate ploile de primavara, toti fulgii care imi tineau iarna de urat. Mai vreau. Amicul meu imi face necropsia. Zece inele. Pe chipul lui citesc o parere de rau. Regreta ca m-a taiat atat de tanar. Nu e vina lui ; oricum m-as fi uscat de tot in cateva zile. Sper doar sa ii fiu de folos. Ma tine de trunchi si ma taraie cu crengile prin baltile formate. Ma simt jalnic! Am ajuns in sat, intr-o curte mare cu o casa frumoasa. Cam multa aglomeratie pe aici. De ce se uita toti oamenii la mine? O femeie se apropie de mine cu o carpa incercand sa ma curate de noroi. O alta imi leaga de crengi mere . Hei ! Nu sunt mar. Ce e cu voi oameni buni ? Un barbat se apropie cu o aratare ciudata. Am mai vazut ceva asemanator prin padure. Are cioc si creasta. Parca ar fi un fazan. Au ! Il leaga si pe el de mine. Ce napasta s-a abatut asupra mea. A aparut o femeie imbracata in alb. Incep toti sa danseze in jurul meu. Ce fel de ritual malefic o mai fi si asta ? Podoaba mea cu creasta imi raspunde : « E nunta, bai teposule !»

Din lipsa de inspiratie am inceput sa caut in trecut...

2009-05-19T20:36:00.005+03:00

Din lipsa de inspiratie am inceput sa caut in trecut...Nu s-a mai intamplat nimic extraordinar in ultima perioada (nu am vrut sa ma laud ca am luat atestatul) si nu prea am avut despre ce sa scriu asa ca am citit si am recitit ce scrisesem pana acum.
Trebuia sa fac pentru miercurea trecuta un discurs despre mine pe care sa il sustin in fata colegilor. Mi-a dat mari batai de cap. Pana la urma am incropit cateva fragmente de pe blog si a iesit un discurs de cateva pagini cam greu de memorat. Citind cele mai inainte scrise de mine pe blog, mi-am dat seama ca le uitasem si ma surprindeau chiar si pe mine. Cred ca asta e adevaratul motiv pentru care mi-am facut un blog: sa ma regasesc in el oricand, asa cum eram eu in diferite etape ale existentei mele. L-am facut pentru a exista ceva care sa imi aminteasca in orice clipa cat de frumoasa e viata. Din pacate nu am tinut discursul in fata colegilor. Mi-ar fi placut sa afle si ei anumite lucruri. Poate o sa le afle singuri odata si odata. Sau poate o sa mai am si alta ocazie sa le vorbesc despre mine si despre viata.
Si daca tot am decis sa ma intorc catre trecut, facand curatenie prin fisiere, am dat peste cateva documente in word cu texte scrise de mine mai demult. Privesti altfel lucrurile dupa ceva timp. Prima intentie, cand le-am citit, a fost sa le modific, sa le adaptez, dar m-am oprit la timp. Nu asa se face. Ele spun ceva despre mine asa cum eram eu atunci. Ar fi pacat sa le stric. E ca si cum ai incerca sa transformi un costum de epoca intr-un frac. Fracul poate ca e mai frumos, dar nu vei putea niciodata sa transformi un costum de epoca in asa ceva si in cele din urma nu vei reusi decat sa strici o bucatica de trecut. Un frac veritabil se croieste de la 0.
Am gasit poezioare, scurte povestioare, sinopsisuri, eseuri, scenarii scrise prin clasele a 8-a si a -9-a, chiar si prima mea piesa de teatru. Unele dintre ele m-au impresionat. Au ramas in mine, dar le uitasem. Altele m-au si dezamagit. Poate pentru ca atunci dispuneam de o doza de inocenta mai mare decat cea care mi-a mai ramas acum si citindu-le ma gandeam in sinea mea ca pustiul care le-a scris trebuie sa fi fost foarte naiv la momentul respectiv si lipsit de profesionalitate. Dar erau scrise de mine si asta conta cel mai mult. Imi spuneam: "Ia uite, bai Misule, ce ne-a clocit noua mintea candva!".

O sa postez aici cateva texte care imi plac mie mai mult ca sa aflu si parerile voastre.

Inca ceva...Am reascultat de curand o inregistrare audio de cand eram eu mic. Doi ani din viata mea (4-5) i-am petrecut la bunici, in comuna Movila Banului, judetul Buzau. Bunicul (tataia Stanel) avea un casetofon destul de performant pentru perioada aceea si o colectie impresionanta de casete cu muzica populara la care tinea foarte mult. Pentru ca ai mei erau la Galati si mi se facea des dor de ei, bunicul a sacrificat una din casetele lui si a nascocit un fel de "joc radio-telefonic". Imi punea caseta aceea la casetofon si inregistra vocea mea peste ce era scris inainte. Am inceput prin a simula o convorbire telefonica in care "dia-monologam" cu parintii mei, am continuat prin a spune poezii, a nascoci povesti din imaginatie si chiar prin a le lua interviuri bunicilor, parintilor cand veneau sa ma vada si rudelor care veneau in vizita. Mi-am petrecut destul de mult timp facand inregistrari. O mare parte din copilaria mea se afla pe acea caseta. Acolo sunt si vocile celor dragi mie si care nu mai sunt printre noi. Acolo e si inocenta mea...Acolo sunt povestile si interviurile nefortate, cuvintele pe care le spuneam nu pentru ca asa trebuia, pentru ca asa eram obligat sau din alte motive ci pur si simplu pentru ca asta simteam si era tot ce stiam. Ascultand acum ce spuneam m-am mirat. Nu imi venea sa cred ca eu eram pustiul ala care vorbea cu atata usurinta, care isi gasea cuvintele fara sa le caute. Uitasem aproape tot din ce era pe acea caseta.
Weekendul trecut am fost la Movita Banului sa imi vad bunica(mamaia Sofica, singura pe care o mai am). Am stat noaptea afara, am ascultat greierii si cintezoiul, latratul cainilor din departare si linistea... si am privit stelele. Ce fain era. Era o puzderie de stele. Nu am vazut niciunde atat de multe stele. Si cerul... cerul parea atat de aproape. As fi inregistrat pe cativa metri pelicula tot cerul de acolo, toata zarva linistitoare a noptii ca sa le port mereu cu mine, sa imi pun rola cu banda in loc de creier si sa imi proiectez amintirile frumoase prin lumina ochilor de copil.

Viata mea e praf...dar in mare parte e praf de stele...

CINE MOARE?

2009-05-08T01:17:00.010+03:00

CINE MOARE?

de Pablo Neruda , cu multumiri pentru Mirela

Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei,

urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii;

cine nu-si schimba existenta;

cine nu risca sa construiasca ceva nou;

cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.
Moare cate putin cine evita pasiunea,

cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui vartej de emotii,

acele emotii care invata ochii sa staluceasca,
oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau;

cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis;

cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile "responsabile".

Moare cate putin cine nu calatoreste;

cine nu citeste;

cine nu asculta muzica;

cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea;

cine nu se lasa ajutat.
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila

si detestand ploaia care nu mai inceteaza...

Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput;

cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras

si cine nu raspunde chiar daca stie raspunsul.

Evitam moartea cate putin,

amintindu-ne intotdeauna ca "a fi viu"

cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira.

Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida.

Totul depinde de cum o traim...

Daca va fi sa te infierbanti,

infierbanta-te la Soare!

Daca va fi sa inseli,

inseala-ti stomacul!

Daca va fi sa plangi,

plangi de bucurie!

Daca va fi sa minti,

minte in privinta varstei tale!

Daca va fi sa furi,

fura o sarutare!

Daca va fi sa pierzi,

pierde-ti frica!

Daca va fi sa simti foame,

simte foame de iubire!

Daca va fi sa doresti sa fii fericit,
doreste-ti in fiecare zi...

Scrisoare de motivare...Domnilor profesori din UNATC

2009-04-21T23:45:00.003+03:00

.....................................................................................
.....................................................................................
Punctele de suspensie pun mereu oamenii pe ganduri. Si cand sunt prea multe puncte, ne coplesesc gandurile pana ne inecam in ele. Pe mine ma bate vantul, pardon, ma bate gandul de ceva vreme sa fac film. Daca voi reusi, habar nu am. Sunt prea multe puncte, ca intr-un cec in alb care asteapta sa fie completat, dar nu sunt eu cel care il completeaza. In ultimul an m-am indoit de multe ori de mine si mi-am pus de mii de ori intrebarea daca am puterea sa razbesc in lumea filmului, daca merita sa ma chinui, daca vreau sa fac parte dintr-o astfel de "comunitate de artisti"; mereu au existat indoieli; multi prieteni si cunoscuti ma incurajau, poate pentru ca sunt prieteni si cunoscuti, pentru ca e frumos sa iti sprijini prietenul in demersul lui, dar poate si pentru ca erau din afara "sistemului" si vedeau doar partea frumoasa si usoara a lucrurilor. Adevarul este ca e destul de greu sa faci film in Romania, dar nu imposibil. Au fost multe motive (financiare, morale, deontologice) si multe persoane din sistem care m-au descurajat si m-au facut sa ma razgandesc si sa spun "Gata! A murit dorinta din mine...", apoi nu dura mult si gaseam un motiv sau daca nu il gaseam eu mi-l dadea cineva sau il descopeream intr-un film, intalneam o persoana sau o vedeam la televizor, o persoana care pur si simplu ma tulbura, ma fascina, imi dadea toate gandurile peste cap si ma facea sa revin asupra deciziei si sa imi spun "Taci! Nu a murit nimic...Pot orice! Nimic nu e imposibil!"

Aici e povestea mea...e simpla, de la inceputuri pana in prezent:

De cand eram mic mi-a placut sa lucrez cu oamenii, sa fiu in preajma lor, sa le ascult povestile, sa descopar oameni noi si locuri noi cu povesti interesante.
Cand nu aveam oameni pe care sa ii ascult si nici locuri pe care sa le descopar imi imaginam eu propriile situatii de viata cu povesti, locuri, personaje. Scriam scenarii, drame, poezii. Era un mod de evadare, de a face lucrurile dupa voia mea, de a aranja totul asa cum vreau eu.
De atunci imi doream sa fac film "cand voi fi mare". Voiam sa vada si ceilalti ce vad eu in mintea mea si sa ii fac sa zambeasca, sa gandeasca, sa planga, sa traiasca...sa simta ce simt eu, la aceeasi intensitate. Dar nu imi pusesem niciodata problema cum o sa ajung eu in postura de a face filme. Habar nu aveam de existenta unor institutii de invatamant cu specializare in film. Abia cand au murit Cristi (Cristian Nemescu) si Otto (Andrei Toncu) am aflat de existenta UNATC-ului. Poate e tarziu pentru mine, poate e prea devreme pentru ei. Acum ma doare sufletul si imi doresc sa nu fi avut niciodata ocazia sa aflu de UNATC; cel putin nu in aceste circumstante. In noaptea in care au murit nu am putut sa dorm deloc. Eram intr-un fel revoltat ca media din Romania ma privase de cunoasterea unor oameni ca ei pana atunci. Asa se intampla aproape mereu im media, ne neglijam valorile pana in momentul cand mor, le readucem atunci in atentie apoi le uitam iar. In acea noapte am cautat pe internet biografiile celor doi, toate informatiile pe care le putea oferi internetul despre ei si am vazut toate filmele lor. Asa am aflat eu ca Otto si Cristi au studiat la UNATC si din acel moment mi-am propus sa ajung si eu acolo si sa le calc pe urme. Visele mele prindeau contur si UNATC-ul era singura panza unde as fi putut sa le proiectez astfel incat sa le vada si ceilalti. Am intrat pe siteul institutiei si de acolo am aflat ce presupunea admiterea la regie. Mi s-a parut interesant si poate un pic ciudat. Nu ma gandeam ca exista o universitate unde sa nu conteze media de bacalaureat si sa nu se dea admitere din matematica, geografie, fizica sau alte discipline scolare. Luam contact cu o lume noua care ma fascina din ce in ce mai mult. Vazusem unele filme ale marilor regizori europeni si le apreciasem mult, insa fara sa le cunosc adevaata valoare si, sincer sa fiu, eram mai obisnuit cu dramele hollywoodiene. De atunci am inceput sa vad filmele marilor regizori si am cunoscut tot felul de tineri pasionati de regie. Ma speria putin ideea ca aveam mai putine cunostinte decat ei. Nu imi place sa vad filme piratate, ma simt prost si cei care s-au chinuit sa faca filmul ar fi indreptatiti sa ma catalogheze drept un hot, dar nici alte posibilitati de a vedea filmele vechi ale marilor regizori (cei din repertoriul de concurs pentru admiterea la regie) pentru ca la centrele de inchiriere DVD nu se gasesc (pentru ca probabil nu le-ar inchiria nimeni avand in vedere ca nu sunt filme comerciale), iar in Galati nu mai exista nici cinematografe, cat despre o cinemateca unde sa vedem astfel de filme nici nu poate fi vorba. Atunci unde sa vad astfel de filme?
In primavara anului trecut am fost la cursurile de pregatire pentru admitere organizate de UNATC. Veneam la bucuresti in fiecare weekend. Eram fericit ca in sfarsit am posibilitatea sa cunosc profesorii de acolo, sa cunosc si alti oameni pasionati de regie, sa schimbam pareri. Artistii sunt foarte capriciosi in marea lor majoritate si au fiecare o personalitate foarte puternica. Toti cei de la cursuri erau tineri inteligenti, pasionati, dar mie mi s-au parut reci, putin rai, egocentristi si egoisti. Ma intrebam daca asa sunt toti artistii. In mod sigur nu. Eu nu pot fi asa. Poate nu sunt un artist. Nici nu ma consider un artist. Sunt doar un om care vrea sa spuna oamenilor ce gandeste intr-un mod cat mai frumos. Profesorii mi s-au parut putin duri in limbaj si in atitudine la inceput, dar pe parcurs mi-am dat seama ca sunt niste oameni deosebiti si ca nu incercau decat sa ne prezinte lumea filmului asa cum e: dura. Multi dintre colegii de la curs erau ferm convinsi ca la UNATC se intra pe "pile". Eu aveam opinia mea. Ajunsesem sa ii cunosc destul de bine pe profesori, incat sa stiu ca nu ar admite pe cineva cu care sa nu poata lucra. Acest lucru ma facea sa cred in mine si sa imi spun ca nu trebuie decat sa le demonstrez ca intradevar merit sa fiu acolo si ca pot sa lucreze cu mine in cei 3 ani de facultate. Pur si simplu nu mi-i imaginam pe Cristi si Otto intrand pe pile la UNATC. E imposibi. Si eram ferm convins ca ceilalti spuneau doar baliverne. ("Vulpea cand nu ajunge la struguri spune ca sunt acrii") Sunt doar 14 locuri, stiu ca sunt putine, dar stiu ca daca voi fi bun nu va mai conta nimic, iar daca nu, voi inceca toata viata sa fiu bun. Poate ca sunt naiv. Eu cred ca e doar incapatanare. Mi-am propus ca daca nu voi intra la facultatea de film anul acesta, sa incerc in fiecare an, pana reusesc.
Un rol important in decizia mea de a continua sa imi doresc din ce in ce mai mult sa intru la regie l-a avut Festivalul de film de scurt si mediu metraj Next, organizat in memoria lui Cristi si a lui Otto. Despre Next am aflat dintr-un afis lipit la intrarea in facultatea de film, am intrat apoi pe siteul Societatii Culturale Next si am fost surprins cand am vazut ca fundatia a fost infiintata si ca festivalul este organizat chiar in memoria celor doi oameni care mi-au influentat in mod indirect viata. Am mers la festival si anul trecut si anul acesta. Atmosfera de la Next mi-a dat curaj si m-a facut sa ma simt foarte aproape de cei care au reusit, pentru ca la Next nu au existat "fani" si "vedete" ci doar oameni pasionati de film, toti la fel, discutand de la egal la egal. Daca ar fi posibil, mi-as dori sa fie Next in fiecare zi. Nu as mai pleca din sala de cinema decat sa ajung la seminarii si nu m-as mai dezlipi de podeaua cimematecii Eforie de unde am vazut atatea filme cand sala era plina, unde m-am simtit atat de bine si de unde sper sa vad intr-o zi si unul din filmele mele.

.....................................................................................
.....................................................................................
ramane de vazut

"Ce e o frunza?" sau 5 ore in frig si 10.000 de motive pentru a iubi oamenii

2009-03-18T20:07:00.005+02:00

Zilele trecute m-am simtit tare aiurea. Nu stiu de ce mai toata lumea e nervoasa in perioada asta si atunci cand incerci sa le faci un bine sau pur si simplu cand incerci sa iti vezi de viata ta si de gandurile tale ei iti dau "o palma" si nu te lasa sa te ridici. Poate e ceva in aer. Nu ii condamn. Mi s-a intamplat si mie sa judec oamenii pe nedrept. Sta in firea noastra sa ne raportam la ceilalti si sa le observam intr-un mod foarte subiectiv partile bune si partile rele. Am incercat sa ma dezic de acest fel de ganduri. Sa nu mai judec pe nimeni. In mare parte am si reusit. Plec mereu de la premisa ca toti oamenii sunt buni. Totusi e un pic stanjenitor si ciudat sa iti spuna cineva du-te naibii, esti praf, impusca-te, omoara-te (vezi urmatorul comentariu http://who-is-moo.blogspot.com/2008/12/ultimul-cu-1-in-fata.html#comment-8621063250457763935) doar pentru simplul fapt ca incerci sa ii ajuti sau incerci sa iti aduni gandurile si sa emiti idei cu care ei nu sunt tocmai de acord. Poate ca oamenii nu au nevoie de ajutor. Poate ca oamenii nu au nevoie de gandurile mele. Nu cred asta.
Oamenii au nevoie de oameni. Daca eu ma pot numi om, atunci oamenii au nevoie de mine. Daca ei se pot numi oameni atunci am nevoie de ei. Neoamenii sunt doar niste entitati anonime. Ar putea fi un ciorap, o varza, un clovn fara identitate. Neoamenii au masti. Nu mi-a placut niciodata sa port masti. E usor sa fii sincer cand nu ai nimic pe suflet. Accept ideea ca exista o posibilitate foarte mare ca eu sa gresesc. Imi dau voie sa gresesc si imi asum greselile pe care le fac atunci cand imi dau seama de ele. Sunt doar un copil. Cum eu nu va judec, va rog, nu ma judecati!

De ce sunt unii atat de rai, atat de indiferenti? Acum 2 saptamani unei rude i s-a facut rau pe strada. Nu a intervenit nimeni. Nici macar nu l-au intrebat ce are, ce a patit, au trecut pur si simplu pe langa el privindu-l cu ostilitate. Orice om cazut pe jos pe strada e in ochii lor boschetar sau betiv. Sambata tatal meu a alunecat pe noroi si a cazut. Si-a fracturat un deget si avea mana plina de sange. Nimeni nu s-a oprit sa ii intinda o mana sa il ridice. Toti fugeau cat vedeau cu ochii. Tot un om cazut pe jos, pentru ei tot un betiv. Acum ceva timp o fata statea singura pe o banca in parc si plangea. A stat acolo mai bine de o ora. Nimeni nu s-a dus sa o intrebe ce patise. Cand am fost sa cumpar paine odata, vanzatoarea plangea. Toti cumparau paine, observau ca plange si se grabeau sa plece mai repede. Unii chiar se amuza in astfel de situatii. De ce oameni buni sunteti atat de rai? De ce sunteti atat de indiferenti? Tu "marele" mic anonim, in loc sa judeci nu ar fi mai bine sa ajuti, sa intrebi, sa iti pese? Asta te-ar face om!

Nu mai cunoscusem de mult un om cu adevarat om. Azi am fost la catedrala. Erau aduse moastele Sfantului Vasile. Era o vreme pe care nici neoamenii nu ar merita sa fie lasati afara. Se facuse o coada cam de 300 m si inaintam cu 1 metru pe minut. Am stat acolo 5 ore. Imi inghetasera picioarele. Abia mi le mai puteam tarai. Mi se inclestasera degetele de la maini. nu mai puteam nici sa desfac pumnul sa raspund la telefon. Cu toate astea am avut o satisfactie enorma. Eram singurul pusti de pe acolo. Restul oamenilor erau trecuti de 30 de ani. Toti se uitau ciudat la mine la inceput. Unii erau foarte revoltati ca elevii de liceu si de gimnaziu intrau in fata cu profesorii de religie si se intrebau de ce oare eu stau ca prostul la coada. Pur si simplu asta era si principalul motiv pentru care ma aflam acolo. Moastele erau importante, dar faptul ca puteam sa stau atatea ore intr-o mare de oameni si sa le urmaresc fiecare gand, fiecare reactie in niste conditii critice era ceva deosebit pentru mine. Curiozitatea i-a facut sa intre in vorba cu mine. Incercam sa le raspund cu blandete. Cand ii barfeau pe elevii de liceu care intrau in fata incercam sa ii fac sa inteleaga ca e si asta un mijloc de a-i face sa fie mai apropiati de biserica. Oamenii mai in varsta au fost invatati de mici sa aiba credinta si ar fi stat si zile intregi la coada, dar unii copii de liceu nu ar fi stat nici 5 minute. Atunci cum sa aducem copiii mai aproape de biserica daca nu lasandu-i sa se apropie? AU inceput sa ma priveasca toti intr-un mod si mai ciudat. In ochii lor era un fel de admiratie combinata cu putina ostilitate. O doamna mi-a dat un covrig. Nu stiu de ce mi l-a dat tocmai mie. Probabil pentru ca m-a vazut mai "batut de vant". Apoi o alta doamna foarte draguta mi-a dat flori din buchetul ei ca sa le las si eu langa moaste. Am vrut sa i le platesc. Nu a acceptat. S-a confirmat din nou convingerea mea ca oamenii buni iti dau din ce au si fara sa le ceri si ca romanul e om bun, daca as merge cu bicicleta prin tara din sat in sat nu as muri de foame, s-ar gasi cineva care sa imi dea si mie macar o bucata de paine. Erau toti niste oameni atat de simpli si aveau cu totii niste ochi atat de sinceri. Nu am mai vazut niciodata atatia ochi plini de sinceritate in jurul meu. Pur si simplu imi zburda inima de fericire. Sau poate doar tremuram :).

Daca mai era nevoie, mi-am dat seama inca odata de frumusetea vietii. Intamplator ma aflam si luni pe langa catedrala atunci cand au fost aduse moastele. Se stransese si atunci destul de multa lume. Am zabovit putin in fata catedralei pentru a contempla momentul. Tocmai imi cumparasem niste carti de la Teora si te tineam intr-o sacosa de plastic. Langa mine era o femeie mai in varsta cu un copil mic (cam de 5 ani) care "pipaia" pe toata lumea din jurul lui. brusc ma agata de picior, apoi imi ia sacosa la propriu in brate. Imi plac mult copiii si gingasia lor. Mi s-a parut ceva normal. Mama sau bunica, pentru ca nu stiu ce era, a sarit imediat sa il desprinda de sacosa mea de teama sa nu ma fi deranjat. Nu ma deranjase. Ma facuse chiar sa zambesc, doar ca ma punea putin pe ganduri comportamentul lui. Avea niste gesturi oarecum ciudate. In fata noastra era o planta, mai exact un tufis(boschet) pentru a nu stiu cum sa ii spun altfel. Vad cum, il atinge, se retrage putin, apoi isi indreapta atentia spre el. Incepe sa ii pipaie frunzele intr-un mod ciudat si intreaba "Ce e asta?". Femeia ii raspunde: "O frunza!", la care el isi ridica privirea catre ea si intreaba curios: "Ce e o frunza?" Am ramas pur si simplu blocat. Avea ochii tulburi si albiciosi. Atunci mi-am dat seama ca e orb si ca vedea lumea intr-un mod cu totul si cu totul special. Daca m-ar fi intrebat pe mine ce e o frunza nu as fi stiut ce sa ii spun. E atat de simplu pentru noi sa intelegem ce e o frunza si totodata atat de greu de explicat unui copil orb de 5 ani. Nu o poti descrie sub nici o forma pentru ca mereu va ramane ceva de neinteles pentru el. O frunza e o parte a unei plante, dar ce e o planta? Sunt multe lucruri in viata pe care le ignoram in fiecare zi si nu ne bucuram de ele, dar care se bucura de o atentie deosebita din partea oamenilor care nu se pot bucura de ele. Nu e pacat?
Cata lumina in ochii lui si ce intuneric in noi!
Multumesc!

Provincialii - Oameni

George Nicolescu - OAMENI BUNI

Vali Sterian - Vino Doamne

Ultimul cu 1 in fata

2008-12-19T01:22:00.004+02:00

Am dat un Tab de la titlu la casuta asta si brusc am uitat tot ce voiam sa spun. Mi se intampla des. Brusc imi vine sa plang. E ultimul an din viata mea care incepe cu 1. De 2 zile am 19 ani. Se sfarseste o etapa; incepe alta. Nu mi-au placut niciodata sfarsiturile. In schimb mi-au placut mereu inceputurile. Oare poti sa incepi ceva fara sa termini? Mereu am fugit ori in trecut, ori in viitor; nu am trait niciodata prezentul. Acum nu mai am nici puterea sa mai fug. Plutesc. Plutesc in deriva undeva intre trecut, prezent si viitor. Refuz sa ma gandesc la ce a fost, mi-e greu sa ma gandesc la ce o sa fie, la ce o sa se aleaga de capul meu si nu mai am la ce sa ma gandesc ca este. Timpul trece mult prea repede. Sunt la semafor; e rosu; mai sunt 46 de secunde si se face verde; imi aplec privirea; imediat vad cum cei din jurul meu incep sa se miste; eu priveam in continuare linistit in jos intrebandu-ma de ce oare trec ceilalti pe rosu; se facuse verde; a fost doar o privire scurta; o plecaciune a capului ca atunci cand spui da. cand au trecut 46 de secunde? Eram speriat. Atunci mi-am dat seama ce scurta e viata. Mi-am amintit ca atunci cand am implinit 18 ani am facut o lista cu lucrurile pe care imi propuneam sa le realizez in anul care urma. Erau multe. Dintre toate nu am realizat decat unul singur, cel mai nesemnificativ: am luat carnetul. Erau pe lista aceea lucruri mult mai importante de care simt ca m-am incepartat si mai mult, drept pentru care imi pare rau. Oare ar trebui sa imi fac si acum o lista? Daca nu o sa tin cont nici de ea? In mare parte au ramas aceleasi dorinte, dar nu stiu daca mai am ambitia sa le indeplinesc. Vreau sa fiu iar copilul visator de altadata. Aveam mult mai multa putere atunci. Acum nu sunt decat un las. Cand vreau sa vorbesc cu eu si eu cu mine, ii intorc spatele si el mi-l intoarce mie. La fel si cu ceilalti. Nu am stiut niciodata sa traiesc cu adevarat. Acum am uitat de tot. Ma simt gol pe dinauntru. Viata curge cu un debit mult prea mare si ma ineaca inainte ca eu sa reusesc sa imi umplu sufletul cu ceva. Mi-as dori sa pot sa opresc timpul sau sa il fac sa ma astepte pana cand ma voi umple de speranta macar pana la glezne.
Asta e viata mea, cateva priviri in jos, n semafoare, 46 de secunde, o ultima privire in sus, o secunda, gata.
Mai e putin... inca 47989567 semafoare si se termina.

Timp, incotro mergi
Spre ce meleaguri noi, grabit alergi
Cum potzi intr-o zi
Sa schimbi in oameni mari niste copii?

Azi, in pod pitit
Sta ursuletul carn
Ieri mult iubit
Si, vrei ori nu vrei,
Anii de scolala, vezi, se duc shi ei...

Anticipativ:

Trupa Veche - Deci 20

Look into my eyes

2008-11-22T23:50:00.014+02:00

Care e cel mai lung contact vizual pe care l-ai stabilit vreodata? Cat timp ai rezistat sa privesti pe cineva fix in ochi fara sa intorci capul?

E o prostie, dar oamenii in general evita sa se priveasca in ochi. Ochii spun multe. Sunt cea mai sincera parte(ca un intreg) din noi. Ochii sunt oglinda sufletului. Ei spun totul. Cand privesti pe cineva in ochi, acestia iti spun povestea lui intr-un limbaj codat si astfel, sufletul tau se transforma intrun eye-reader. Daca va cunoaste limbajul, va afla povestea; daca nu, va admira doar ochii.

Si totusi, de ce se feresc oamenii sa se priveasca in ochi. Le e frica sa fie prea sinceri? Le e frica sa se descopere asa cum sunt ei cu adevarat? Au prea multe de ascuns? Chiar au pus stapanire minciuna, umbra si misterul pe toti si fiecare avem cate o imagine falsa? Fiecare ne afisam cu o masca si singura parte care se mai vede din noi sunt ochii.

Am observat ceva. Copiii sunt singurii care au curajul sa te priveasca in ochi pentru ca in inicenta lor nu au nimic de ascuns.

Contactul vizual este chiar pus la zid. Oricine te-ar considera cel mai mare ciudat om daca l-ai privi fix in ochi mai mult de 10 secunde. O privire, devine uneori cea mai puternica arma cu care lupti impotriva cuiva, sau pentru ceva. Majoritatea oamenilor se tem de astfel de arme mai ceva decat de bomba atomica. Aceasta arma are un efect atat de puternic incat te poate schimba instantaneu. De aceea, atunci cand avem ceva important de spus, o concluzie la care am ajuns dupa zile intregi de framantari, fie din teama unui esec, fie din teama ca nu cumva aceste idei sa fie date iarasi peste cap doar de o singura privire, evitam sa le rostim fata in fata. De teama ca o privire ne-ar putea face sa ne razgandim preferam sa trimitem e-mailuri, SMS-uri, sa lasam bilete, sa punem totul in cateva cuvinte sa ne punem palma in fund si sa plecam mai departe cu fruntea sus. In cazul in care ai fi privit acea persoana in ochi si i-ai fi spus aceleasi lucruri, privirea ti-ar fi alunecat usor in jos...in nici un caz in sus.

Putem deci vorbi de un magnetism vizual, un magnetism al ochilor. Foarte rar se intalnesc patru ochi care cand se privesc sa se atraga. De obicei se resping; cand isi manifesta unii asupra celorlalti fortele, doi din ei raman pe loc, iar ceilalti doi sunt respinsi in sus, in jos, in stanga sau in dreapta.

Vreau sa aflu povestea fiecaruia. De asta mi-am si propus sa merg pe strada si sa privesc oamenii in ochi. Chit ca poate or sa ma considere un ciudat si isi vor feri privirile de a mea aruncandu-le de colo colo, in toate partile, imi asum ciudatenia de dragul lor :)

Si poate cine stie, in magnetismul asta haotic poate se vor gasi doi ochi care nu vor fugi de ochii mei.

Care e cel mai lung contact vizual pe care l-ai stabilit vreodata?

Daca ai avea ceva important sa-mi spui, te-ai uita in ochii mei?

Daca te-as privi in ochi, ti-ai feri privirea de a mea?

When You Look Me In The Eyes...

De ce sunt prosti oamenii destepti?

2008-11-14T22:20:00.003+02:00

De ce sunt prosti oamenii destepti?
Intrebarea asta ma chinuie de mult timp...
Asta e si motivul pentru care am incercat sa ma indepartez de modelul ideal de "om perfect" spre care aspiram.

Comparativ cu altii ce v-au incantat
Vorbindu-va in stilul lor prea elevat,
Eu nu-mi doresc sa fiu un geniu dezolat
Ci doar un zeu umanizat.

Am gasit un raspuns; sau cel putin cred asta.
Oamenii care pretind ca sunt destepti sunt prosti pentru ca se ocupa cu prostii.
Isi dedica intreaga viata unor idealuri prostesti care se transforma foarte usor in lanturi. Oamenii destepti devin scavii propriilor idealuri. Asa cum spunea Veze, sunt doar un punct in centrul cercului rotund, alunecand spre margini. Dar marginile nu exista. Ti le creezi singur atunci cand vrei sa le depasesti si astfel devi captiv intr-un spatiu inchis, un spatiu in care nu mai exista altceva decat tu si vidul care te inconjoara si care pune o presiune atat de mare pe tine incat simti ca iti explodeaza capul si ai face orice sa iesi de acolo.
Sentimentele, arta, iubirea, neincrederea, cautarea eterna...sunt prostii care te fac sa suferi atunci cand nu corespund vointelor tale. Si totusi unii oameni accepta aceasta "suferinta dureros de dulce". Chiar fac din asta un mod de a trai si suferinta e mai mare atunci cand nu mai gasesc nicio cale de a ajunge la aceasta suferinta decat atunci cand o traiesc. Oamenii astia sunt prosti pentru ca le place sa sufere. Unii "rautaciosi" ai zilelor noastre ar eticheta acesti oameni ca fiind EMO. Nu sunt. Sentimentele, arta, iubirea, credinta au existat dintotdeauna, de pe vremea cand nu se inventase termenul de EMO, si totusi astfel de oameni isi traiau suferinta provicata de aceste prostii si pe atunci.
Unii cred ca frumusetea vietii este data de cunoastere.
Eu cred contrariul. Cu cat stii mai multe, cu atat iti doresti sa stii si mai multe, iti pui tot mai multe intrebari care te chinuie, iti dai seama ca viata nu e chiar asa frumoasa si te chinui sa gasesti o solutie de a o face mai frumoasa.
Am o deosebita admiratie pentru oamenii care nu se considera destepti, pe care lumea ii considera mediocri sau chiar prosti si care de fapt nici nu vor sa fie destepti.
A fi destept inseamna sa incerci sa le stii pe toate.
Ei nu le stiu pe toate.
Ei stiu sa isi traiasca viata. Ei stiu sa fie fericiti. Si asta nu ii face mai destepti, ii face mai intelepti, ceea ce pentru ei este de ajuns.

Zilele trecute am iesit cu mai multi prieteni sa bem ceva la o terasa (nu conteaza care) si in timp ce stateam noi acolo si ne amuzam, apare un om ciufulit, nebarbierit, cu ochii tulburi, cu niste papuci rupti de cauciuc (afara erau 6 grade) si cu un pardesiu destul de subtire sub care ascundea un catelus si doua carti. Am intrat in vorba cu el si mare mi-a fost mirarea cand am descoperit ca stia sa numere in franceza, in germana, in rusa...stia sa se exprime(chiar daca mai sacadat) asa cum nu multa lume o face, punea suflet, valoare, tarie, punea un "ceva" anume greu de explicat in fiecare cuvant pe care il spunea...si asta m-a fascinat. Am comandat 10 mici; a venit la mine, mi-a intins un leu (probabil singurii lui bani) si m-a rugat sa comand un mic si pentru catelul lui "ca murea de foame saracul". Am comandat cu 2 in plus. I-am spus sa manance si el unul. M-a impresionat faptul ca desi probabil foamea lui era mai mare decat a cainelui prefera sa il stie pe el satul. Ce stiu oamenii destepti despre iubire? Uite asta e iubire!!! Cati oameni ar cumpara mancare unui caine din ultimii lor bani atunci cand si ei mor de foame. Oamenii destepti se tem de moarte, se tem de mister pentru ca si-au dat cu parerea despre ea dar nu stiu nimic. Oamenilor simpli nu le e frica de moarte pentru ca nu se gandesc la ea. Ei se tem doar de cat de mult vor suferi daca nu fac ceea ce trebuie la momentul potrivit.

Anul trecut m-am intors de la Iasi cu personalul care oprea din sat in sat pana la Tecuci (am facut 5 ore pe cand cu rapidul faceam doar 3) . Stateam in compartimentul meu care se transformase practic untr-un chatroom. La fiecare statie urca cineva nou si mai cobora cineva. In intervalul dintre doua statii interlocutorii mei imi povesteau intreaga lor viata sau cel putin reuseau sa imi transmita santimentul ca ii cunosc de o viata. Si astfel am aflat in jur de 7 povesti de viata intr-o singura calatorie de la Iasi la Tecuci. Oamenii ii caracterizeaza pe cei care calatoresc cu personalul din halta in halta drept navetisti, oameni simpli fara prea multe lucruri de spus. Din contra... Asta primavara am facut niste cursuri la UNATC in Bucuresti, drept pentru care eram obligat sa merg cu trenul in fiecare weekend acolo. Se spune ca majoritatea celor cara calatoresc spre bucuresti cu inter city sunt studenti sau oameni de afaceri, oameni cotati ca fiind de un intelect superior navetistilor de pe personal. Si totusi...din 50 de calatorii la Bucuresti, nu am aflat nicio poveste de viata, in aproximativ 40 din ele pot spune caori am dormit, ori am facut poze, ori incercam sa scriu ceva; doar in 10 din ele am schitat o tentativa de conversatie ori cu niste profesoare, ori cu niste femei mai in varsta pe care curiozitatea le impingea sa ma "ischiteasca" si ce mananc la micul dejun...Ideea pe care vreau sa o scot in evidenta e ca acei oameni simplu din personal cu toate ca nu stiu nimic extraordinar stiu o multime de lucruri despre viata si nu se tem sa se exprime, pe cand oamenii destepti se inchid in ei, isi creeaza bariere de care se impiedica ori de cate ori incearca sa iasa din interiorul cercului rotund si sa devina mai umani.

Cand eram mic mergeam cu clasa, cu autocarul in excursie, la munte si vrand, nevrand trebuia sa suportam drumul lung pana la destinatie. Stateam si priveam pe geamul autocarului. Era ca un ecran mare cu cristale de roua, ca o plasma , cu plasma sangvina a celor pe care ii priveam, cu seva copacilor, cu esenta materiei din care era facut totul. Un film mai real decat orice documentar despre viata si despre oameni mi se derula prin fata ochilor. Vedeam casute din chirpici, cu acoperisuri de paie, cu un locusor mic in jurul lor sub forma unei gradinite imprejmuita cu un gard facut din 3 bete. Vedeam copii si oameni slabi, cu fetele arse de soare, care zambeau catre mine si imi faceau cu mana. Si brusc mi-am amintit de Sadoveanu si de felul in care descria el lumea satului: timpul avea o rabdare nemarginita cu acesti oameni cu suflete usoare. Simteam ca rad ironic de mine, ca unul chiar voia sa-mi spuna "Ce trist esti tu caci crezi ca ai ceva, crezi ca esti liber, si de fapt nu ai nimic si iti e orizontul ingradit. Ce fericit sunt eu caci n-am nimic, nu am probleme existentiale, nu am un suflet mic, nu-i caut vietii rostul, dar imi ramane libertatea, viata, timpul, familia si jocul...si asta pentru mine-nseamna totul!"

Cat de nefericiti sunt unii indivizi ca in desteptaciunea lor de indivizi nu pot fi OAMENI( PROSTI SI SIMPLI) ci doar un milion de neuroni livizi, avizi si obositi.!

I want to dream again

2008-11-12T00:05:00.013+02:00

I want to dream again...

Acestea sunt primele mele cuvinte postate pe net dupa mult mult timp.

A fost o perioada destul de lunga in care nu am mai scris nimic. Sincer, nu stiu de ce, dar am refuzat sa ma exprim in orice mod as fi putut sa o fac, chiar si prin scris, care pana nu demult imi era cel mai usor mod de exprimare.

Poate ca din dorinta de a fi "prea om" m-am indepartat tocmai de scopul in sine. M-am schimbat mult in ultima perioada. Nu as putea spune ca m-am maturizat. Eu unul consider ca aveam o gandire mai matura pe vremea cand eram mai copil decat sunt acum. Poate ca si din cauza ca atunci eram mai determinat sa fac un anumit lucru pe care mi-l propuneam; eram mai ambitios. Poate si pentru ca gandeam mai mult, aveam mai mult timp pentru a sta de vorba cu mine, aveam prea multe probleme, sau prea putine. Acum stiti care este problema? Problema este ca nu am nicio problema. Mereu am cautat sa am o preocupare, sa am o problema, care sa ma motiveze. Dar cum nu gasesc problema, nu imi mai gasesc nici motivatia. Ma motiveaza mai mult problemele celorlalti. Multe persoane ma acuza de un altruism exagerat. Nu puteti sa imi reprosati ca incerc sa fiu om, ca incerc sa fiu bun, ca incerc sa fiu om bun. Poate ca e si vina voastra ca am devenit mai indiferent sau poate e doar o revolta a mea datorita lipsei unui feed-back din partea celorlalti; pe principiul "merge si asa", "nu trebuie sa fiu perfect" sau "nu trebuie neaparat sa fiu eu cel care face ceva, sa mai faca si altii", am cazut dintr-o extrema in alta si m-am indepartat destul de mult de valorile la care tineam cel mai mult si care ma deosebeau de marea majoritate a celorlalti oameni.

Imi doresc sa mai fiu copil...

Atunci puteam sa scriu poezii, povesti, sa ma indragostesc. sa sufar, sa cad, sa ma ridic. Nu cred ca aveam un motiv anume. Asta simteam atunci si nu are rost sa ma intrebati de ce... Acum pur si simplu nu mai pot. Oare am devenit un insensibil? Am tot timpul din lume ca sa fac ceva si totusi nu fac nimic. Mereu imi propuneam " de joi ma schimb, o sa fiu iar ca inainte, o sa fiu chiar mai bun..." si astfel au trecut nenumarate joi, din calendar am rupt cateva zeci de foi, degeaba, timpul a trecut prin mine…si eu pe langa el…Acum sunt eu, si probabil nu as mai fi eu daca nu as fi fost tot eu in tot acest timp. M-am schimbat, cu sau fara voia mea, fara sa-mi dau seama, dar trebuie sa accept asta. Poate ca vechiul eu ar fi suferit mai mult, poate ar fi facut mai mult. Si totusi este un lucru bun sa nu mai suferi; indiferenta mi-a adus tarie. Dar totusi de ce sufar ca nu mai pot sa sufar?
Toti alergam in viata catre un ideal, doar ca uneori, fara sa ne dam seama, fiind orbiti de aceasta dorinta de a ne atinge idealul, ne abatem de la drumul nostru si mergem pe carari gresite care nu duc nicaieri. Viata e un drum cu sens unic, nu te mai poti intoarce in trecut, dar din fericire intalnim cate o rascruce de drumuri la fiecare pas;important este ca in final, in urma alegerilor bune sau mai putin bune pe care le facem sa ajungem la "destinatie".

Emil Cioran spunea ca "Incercand sa devenim oameni, devenim neoameni".

Si VeritaSaga preiau aceeasi idee in melodiile lor: " Ne nastem sanatosi si incercand sa ne vindecam devenim bolnavi".

Cine este Moo?

Moo este un fel de eu, dar nu este nici eu cel de acum, nici eu cel de demult. Moo este cineva. Moo este acel cineva care as vrea sa fiu, acel cineva care ati vrea voi sa fiu, acel cineva pe care imi e imposibil sa il creez singur, acel cineva pe care vreau sa il descopar aici alaturi de voi. Asa ca astept comentarii.

De ce Moo?

Simplu...pentru ca Me era ocupat.