Who is Moo?

Află singur! Ia loc şi hai să stăm de vorbă...

23.11.09

ASER: Start joc!

Publicat de Mihai Gherghe |

22.11.2009 e o zi memorabila pentru mine. Nu pentru ca nu am reusit sa votez, am stat in frig si mi-am facut 1000 de nervi...

22.11.2009 e ziua in care am intrat oficial in ASER. Aseara, dupa ce am ajuns inghetat si dezamagit la camin am verificat un mail, alt mail...si nimic nou. Apoi m-am gandit sa verific si pe http://www.aser.ro/ si surprizaaaaa, erau afisate rezultatele finale. Cand am vazut ca eram si eu pe lista am uitat de toate supararile, frustrarile si dezamagirile legate de alegeri si seara mea a fost mult mai frumoasa.

Poate o sa para cea mai ipocrita chestie pe care am spus-o vreodata, dar este extrem de adevarata. Lucrul pe care mi l-am dorit cel mai mult, in toata viata mea, a fost sa intru in ASER. Chiar sunt foarte serios cand spun ca este singurul lucru care a reusit sa ma motiveze atat de mult incat as fi facut orice pentru el. Si chiar imi era foarte greu sa gasesc ceva care sa ma motiveze...pana acum cateva saptameni.

Cred ca dorinta de a intra in ASER intrece toate masinutele pe care mi le-am dorit cand eram mic, toate dorintele mele de a lua bacul la matematica macar cu 5 ( la care pana la urma am luat mai mult de 5), toate dorintele mele de a intra la regie de film (la care intr-un final nu am mai dat), iar despre ASE nu se pune problema... Sa fiu sincer nu mi-am dorit atat de mult sa intru la ASE. Mi s-a parut interesant si nu am gasit alta varianta mai buna. :) Dar acum ma bucur ca am intrat la ASE, pentru ca daca nu as fi intrat aici, probabil ca nu as fi avut ocazia sa intru in ASER si as fi avut foarte multe de pierdut.

Cea mai mare reusita a mea de pana acum este ca am intrat in ASER. De ce? Pentru ca dincolo de toate testele standardizate, premiile, diplomele sau aprecierile pe care le-am luat sau as fi putut sa le iau in alte imprejurari, in ASER am reusit in cateva saptamani sa castig ceva extrem de important pentru mine. Mai important decat orice altceva. Am reusit sa castig increderea a cateva zeci de oameni, aratandu-le partea mea umana, cu toate chestiile bune pe care stiu sa le fac si cu toate slabiciunile si partile mele proaste, deopotriva. Increderea si prietenia lor ma motiveaza mult mai mult, imi transmit mult mai mult opimism si imi dau mult mai multa satisfactie decat orice alta reusita pe plan educational sau profesional.

Sa intri la ASE=un fleac. Sa ai un job intr-o multinationala(ceea ce eu nu vreau)=un pic mai dificil, dar daca termini ASE-ul, esti istet si ai relatii se rezolva. Sa castigi increderea a 40 de aseristi = de nepretuit.

In mod sigur unora o sa li se para foarte tras de par ce am spus eu aici. Dar nu-mi pasa...Eu am spus adevarul... Asta simt si asta spun. Pentru prima oara in viata mea sunt si eu fericit si multumit ca s-a intamplat ceva ce pentru mine era mai important decat orice altceva. Si e un sentiment unic....

Ma bucur ca acesti oameni cred in mine si cred ca impreuna putem face lucruri bune si le multumesc pentru asta! O sa urmeze o perioada foarte frumoasa pentru mine si sper sa fiu capabil sa le rasplatesc increderea prin ceea ce voi face alaturi de ei.



Si ca sa fac o legatura cu ceea ce am postat aseara stand la coada la vot si visand la o schimbare, va spun ca eu unul chiar cred ca societatea civila din Romania si in special ONG-urile studentesti au puterea de a schimba ceva, pentru ca dincolo de toate lucrurile murdare din politica, dincolo de toate parerile intelectualilor care raman doar la stadiul de simple comentarii (demne de apreciat, dar tot comentarii raman), dincolo de toate nemultumirile romanilor (demne de luat in seama, dar tot vorbe in vant raman), dincolo de toate acestea, ONGS-urile chiar actioneaza, se implica activ, incearca sa schimbe ceva si sa aduca o imbunatatire si conform rezultatelor, chiar reusesc.

Ma bucur ca pot pune si eu umarul la aceasta schimbare.

Multumesc!

22.11.09

Alegerile, privite din strada

Publicat de Mihai Gherghe |

Buna seara dragii mei. Va scriu de pe telefon, stand la o coada de cateva sute de persoane sub reflectoarele celor de la realitatea. Cu totii asteptam de cateva ore sa votam si presimt ca intr-o ora cat mai este pana se inchid sectiile nu vom ajunge nici jumatate din noi la urne. Si ma intreb daca merita sa mai stau si eu. Nici nu sunt convins ca daca votez cu cineva anume si o sa iasa el, o sa se ridice la inaltimea asteptarilor mele.
Iar au dat realistii drumul la camera. E aiurea sa se planga toti ca sunt prezente mici de sub 40% cand lumea vrea sa voteze si din cauza organizarii nu mai ajunge la urne.
Chiar merita baietii astia atat deranj si efort din partea oamenilor care in loc sa faca altceva stau in frig duminica seara la o coada interminabila?
Nu-mi place deloc situatia asta. Imi aduc aminte de un eveniment de zilele trecute care ma face sa fiu si mai convins ca nu merita sa stau aici. Joi dimineata mergand spre facultate,in fata institutului francez vad un om care zacea mort, pe trotuar fix sub un panou din care zambea ironic un nene sub care scria „x” presedinte. Cand a venit SMURD-ul si a constatat ca nu mai rasufla m-a trecut un fior, ma simteam revoltat, imi venea sa plang. Imagine dezolanta. Asta e tara in care traiesc. Nu imi place, dar e a mea si o iubesc. Schimbarea ar trebui sa vina din partea cuiva, dar a cui? Decat sa ne punem sperantele in ei, mai bine incepem cu noi.
Aproape ca a inceput o mica revolta in jurul meu. Oamenii tipa. Si-au pierdut rabdarea. Politistii care sunt in numar de 40 spre deosebire de cei doar 4 membrii ai comisiei si cele doar 2 stampile de vot, tipa si ei si incearca sa ne convinga foarte subtil sa plecam ca nu are rost sa mai asteptam. Un tanar cu alura de intelectual tipa sa plecam acasa ca e imposibil sa ajungem sa votam intr-o ora. Altul striga„ incompetentilor!”. Toata lumea incepe sa huiduie. Politia ne spune sa ne calmam si incearca sa se detaseze de situatie spunand ca nu e vina lor.
Mi-au inghetat degetele. Si ma dor ochii de la reflectoare. Dar nu plec. Nu pleaca nimeni. E mai mult un protest. Chiar sunt curios ce o sa se intample la ora 21. Cineva din spate striga ca vrea o schimbare in Romania. Ok! Hai s-o schimbam!
E interesant sa stai la coada si sa asculti parerile oamenilor. Toata lumea e nemultumita dar toti sunt pasivi. Daca vreti schimbare, fiti activi! Implicati-va!
Cativa tineri incearca sa forteze barierele umane de la usa. Imediat sar jandarmii. Cineva striga „Lasati-i sa intre! E dreptul lor la vot.” Tipa de la realitatea s-a inghesuit si ea pe scari incercand sa ia pulsul nemultumitilor chiar din mijlocul lor. Camerele sunt toate atintite pe noi de parca am fi cine stie ce specimene.
E frig. Cred ca sunt vreo 5 grade. Toata lumea tremura. Cativa tineri se tin in brate? De ce nu vine nenea care ne zambea ironic din panou sa ne tina in brate? De ce nu l-a tinut si pe mort in brate? Ei au nevoie de votul tau, dar cand tu ai nevoie de ei se fac ca ploua. Cel care te ajuta e tot omul simplu, aproapele tau.
O situatie comica este ca 2 tineri in spatele meu joaca friptelea. Cred ca deja ne-am fript cu totii destul.
Incepe sa ma deranjeze din ce in ce mai tare reflectorul celor de la realitatea. Nu e luminita de la capatul tunelului. Nici flacara reinvierii. E lumanarea care arde pentru democratia care se stinge. In fata mea e un grup de tineri format din doua fete si mai multi baieti. Baietii s-au plictisit si incearca sa le convinga pe fete sa plece cu totii. Una din ele este de acord. Cealalta insa este foarte hotarata si le spune ca nu vrea sa plece de aici. Vrea sa voteze, chiar daca nu va schimba foarte mult rezultatele. Spune ca si votul ei conteaza acolo, 0,0000001%, dar conteaza. Schimbarea incepe cu ea, cu mine, cu voi, cu noi...Ma bucur sa vad in jurul meu tineri responsabili care stiu ca scnhimbarea incepe cu ei. Ma bucur sa vad tineri si oameni in varsta deopotriva strigand ca vor sa voteze.
Mai am 10 metrii pana la usa si 0% baterie. Se incing spiritele rau de tot aici.
To be continued...

Rezultat final: NU AM VOTAT! La 9 si 10 a ieist tanti presedinta de comisie si ne-a trimis acasa. Toti au inceput sa strige "Rusine!"; Realitatea a sarit cu camerele pe noi...si asta a fost cronica zileI de azi. Mai multe sperante in turul 2...sau la viitoarele alegeri pentru ca daca nu am fost lasat sa votez din turul 1 si cel pe care voiam sa il votez nu a ajuns in turul 2, nu are rost sa merg sa imi mai pierd timpul ca sa votez un om in care nu cred. Punct.
Si la celelalte sectii de votare speciale Bucuresti si din restul tarii a fost aceeasi situatie. Cred ca au fost cateva sute de mii de studenti (pentru ca in special studentii care invata in alte orase decat cele natale au mers sa voteze la aceste sectii) nu au reusit sa voteze desi au mers la sectiile de votare si au asteptat ore intregi la coada. Acesti studenti cred in schimbare si vor o schimbare. Vocile lor trebuie sa fie auzite. Ascultati-le si voi!

In final nu va urez sa traiti bine ci doar sa nu traiti ce am trait eu!

9.11.09

ASER, living the dream

Publicat de Mihai Gherghe |

Hey! Este a doua oara cand scriu aceasta postare de la zero pentru ca prima data a cazut netul fix in momentul in care voiam sa apas pe butonul "Publicati" si nu stiu de ce nu a ramas nimic salvat. Cum eram deja obisnuit sa fac acelasi lucru de doua ori ( am patit la fel cu aproape toate filmele si proiectele la care am lucrat), am inceput sa scriu totul de la inceput si sa fac o reproducere cat mai fidela a ceea e gandisem prima data. Daca am uitat ceva, imi pare rau; daca am mai adaugat ceva nou, cu atat mai bine. Pana la urma a iesit ceea ce va las pe voi sa vedeti de aici in jos.

O sa il plagiez pe Antoine de Saint Exupery, prin intermediul Cristinei la al carei status am vazut de curand aceste cuvinte care mi se potrivesc foarte bine si mie:

"Nu prea stiu de ce-ti scriu. Simt ca am mare nevoie de o prietenie careia sa-i incredintez nimicurile ce mi se intampla. Poate ca-mi scriu chiar mie..."

A trecut doar o saptamana de cand sunt boboken ASER, dar ma simt de parca ASER-ul ar fi facut parte din viata mea dintotdeauna. Am cunoscut aproximativ 120 de oameni interesanti, zambitori, prietenosi si cu multe idei bune. A fost o saptamana plina de evenimente, prezentari, traininguri, intalniri, distractie. Tot ce s-a intamplat in ultima saptamana mi-a adus un plus de optimism si citind blogul lui Vlad m-am bucurat sa aflu ca si noi recrutii am adus un plus de optimism membrilor vechi. Ma bucura faptul ca au incredere in noi si ca mereu ne incurajeaza. O sa o citez pe Renata care mereu ne ureaza sa fim "optimi"; sper sa fim cu totii "optim de optimisti"!


Ca sa nu credeti ca va mint, o sa va fac un scurt rezumat al saptamanii care tocmai a trecut (+weekend-ul trecut)

Vineri, 30.10.2009, a avut loc prezentarea ASER, in Orange Concept Store. La prezentare stateam intr-un coltisor si priveam fascinat oamenii care urcau pe rand pe scena sa ne impartaseasca o parte din experientele traite de ei in ASER. Si cum stateam eu acolo, in coltisorul meu, inconjurat de atat de multi oameni extraordinari, imi puneam in gand o multime de intreabri: "Oare sunt destul de bun sa fac si eu toate astea? Oare o sa cresc si eu asa, ca eroii din povesti, intr-un an cat altii in zece? Oare o sa ma ridic si eu la inaltimea acestor oameni care imi spun ca in urma cu un an erau la fel ca mine, iar acum imi vorbesc cu atata incredere la microfon, de pe o scena, intr-o locatie unde pana acum am mai avut ocazia sa ascult vorbind doar nume mari precum Cristian Mungiu, Nae Caranfil, Corneliu Porumboiu, Dragos Bucurenci s.a.?" Pana la urma am gasit singur raspunsuri la toate aceste intrebari; de fapt este unul singur, pe care il stiam de la inceput: "ASER te sustine!", pentru ca ASER este o mare familie. Acesta este si motivul pentru care mi-am dorit atat de mult sa intru in ASER. Aveam nevoie de sustinere, de incredere, de prieteni, de un loc unde sa fiu eu, de un loc unde sa imi exprim liber si sa imi fie ascultate ideile. Si am gasit acest loc in ASER.

"Prietenii cei mai buni sunt cei care scot tot ce e mai bun din tine!". Aceste cuvinte au fost scrise fix acum un an, nici macar o zi in plus sau in minus (09.11.2008), de Larisa care la acea data trecea si ea exact prin ce trec eu acum. M-am regasit in cuvintele ei si mi-am dat seama ca se refera cu siguranta la prietenii din ASER, care si anul acesta incearca sa scoata tot ce este mai bun din noi.

Sambata, 31.10.2009, a avut loc un training, tot in OCS, la care nu am putut sa ajung. Mi-a parut foarte rau atunci. Parca pierdusem ceva din mine. Stiam ca aceasta perioada este "unica si irepetabila" si as fi vrut sa nu pierd nimic din ceea ce inseamna ASER. Apoi, la gandul ca vor mai fi si alte sute de evenimente cel putin la fel de intresante la care voi participa, m-am mai linistit.

Duminica, 01.11.2009, ASER a organizat cea mai tare petrecere de halloween in club Fuchsia, o locatie foarte faina cu doua acvarii imense. Pentru ca nu am fost destul de harnic incat sa imi gasesc o masca, Raluca a fost draguta si m-a pictat pe fata. Initial trebuia sa seman cu un panda, dar pana la urma aduceam mai mult cu un "schelet umblator". Partea interesanta a fost ca am plecat asa spre camin si de la Piata Romana, unde m-a lasat Bogdan, pana acasa am speriat cativa oameni. Plus ca portarul nu m-a recunoscut din prima si nu voia sa imi mai deschida.

Marti, 03.11.2009, am inceput sa ne distram muncind sau sa muncim distrandu-ne pentru primul task, care suna cam asa:“Socheaza-ne cu... produsul/serviciul..”Alaturi de echipa ta si cu ajutorul mentorilor, veti prezenta un produs sau un serviciu real, dar caruia ii le veti da alta intrebuintare decat cea traditionala, motivand alegerea facuta si necesitatea lui. Prezentarea poate fi facuta sub ce forma doriti. Va trebui sa va incadrati in 10 minute." Ne-am intalnit la o cafea si am reusit sa ne punem chiar foarte repede de acord in privinta ideii de baza a proiectului. Ma bucur ca ideea mea a fost pe placul colegilor de echipa, ca au decis sa o punem in aplicare, ca au venit si ei cu completari, ca fiecare a contribuit cu ce a putut la realizarea proiectului, ca toti am pus foarte mult suflet si ca am lucrat foarte bine in echipa.

Joi,05.11.2009, seara ne-am intalnit in Comert si am realizat partea logistica a proiectului nostru. Mi s-a parut foarte tare faptul ca am ramas in ASE pana aproape de ora 23, ca era peste tot intuneric, iar noi mergeam prin bezna pe pasarela dintre Comert si Cibernetica, tragand un telefon-valiza dupa noi si ca am speriat paznicul din Cibe care a urcat ingrijorat cu lanterna aprinsa pana la etajul 1 sa vada ce se petrece.

Vineri,06.11.2009, la pranz ne-am intalnit la subsol in Cibe ca sa repetam partea "dramatica" a proiectului nostru. La repetitii ne iesea destul de bine, dar era totul un pic monoton, iar noi eram lipsiti de entuziasm. Dupa amiaza a avut loc prezentarea proiectelor. Aici am reusit sa ne mobilizam, ne-am auto-entuziasmat, am improvizat foarte mult si a iesit super bine. Ma bucur ca ideea noastra li s-a parut amuzanta si celorlalti. Toate ideile au fost amuzante, au avut ceva iesit din comun si majoritatea echipelor au ales ca modalitate de prezentare o sceneta comica, motiv pentru care am luat cu totii o portie buna de ras.

Am pus aici o mica parte din prezentarea noastra, ca sa va amuzati si voi.
Dupa prezentarea proiectelor, ASER-ul a ASE(R)diat KFC-ul. Mai mult de jumatate din cati am fost la prezentare (asta insemnand in jur de 40), am mers la KFC unde am ocupat aproape toate locurile. Dupa ce ne-am luat atat portia de ras cat si portia de pui, o parte din noi am fost la teatru, la Odeon. Am vazut "Moartea lui Danton", o piesa despre revolutia franceza care dupa ce ca era destul de psiho-filosofica (deci destul de greu de inteles), a mai fost si in maghiara si a trebuit sa fiu mai atent la subtitrare decat la jocul actorilor. Eram mandru ca intelegeam si eu ceva: "Szeretlek, Danton!" (Te iubesc, Danton). In orice caz mi-a parut bine ca am vazut piesa. Regia si jocul actorilor au fost la inaltime. Dupa teatru, ne-am imputinat si mai tare si am mers in cateva cluburi prin centrul vechi. In seara aia am invatat ceva de la Mara. M-a invatat ca indiferent daca vorbesti cu primul ministru, cu printul nu stiu care, cu Gabi Firea sau cu directorul unei multinationale, nu trebuie sa te simti deloc inferior lor doar pentru ca tu esti student, iar ei au o pozitie mai inalta decat tine. Trebuie sa ii tratezi cu respect, dar in acelasi timp sa iti impui punctul de vedere si sa obtii ceea ce vrei de la ei. Plecat de vineri de la 9 de la camin, am ajuns inapoi abia sambata dimineata pe la 4. Exact ce mi-am dorit: sa fiu activ, sa am mereu ceva de facut, sa nu stau niciodata degeaba. Stilul asta de viata, mereu pe fuga incepe sa devina chiar placut atunci cand iti place ceea ce faci.

Sambata, 07.11.2009, a avut loc un al doilea training in OCS, sustinut de Paul Olteanu, Fundraising and Marketing Manager la Mai Mult Verde. A fost un training pe teme de comunicare si PR, dar pe langa notiunile de comunicare am invatat si alte lucruri extrem de folositoare. Am invatat cum functioneaza un ONG din punct de vedere al organizarii, care este rolul fiecarui departament, care este rolul board-ului, cum decurge o sedinta intr-un departament, o prezentare de proiect in fata board-ului, o sedinta in cadrul board-ului, cum se iau deciziile, cum decurge o intalnire intre board o persoana importanta de la care trebuie sa obtina finantare etc.

Duminica, 08.11.2009, a fost ziua mea de nume si m-am bucurat ca am putut sa o petrec alaturi de oamenii din ASER, la karaoke in Coyote. A fost un fel de veni,vidi,vici: am cantat, am dansat, ne-am distrat.

Pentru saptamana aceasta avem un nou task: o campanie de CSR pentru BRD. Abia astept sa vad ce o sa iasa.

Concluzia dupa o saptamana de ASER intensiv:
ASER ruleaza!

Multumesc!

Subscribe