Who is Moo?

Află singur! Ia loc şi hai să stăm de vorbă...

25.10.12

Viziunea mea pentru un sistem de invatamant mai performant

Publicat de Mihai Gherghe |



Cum putem schimba sistemul de invatamant din Romania astfel incat sa fie mai performant? Este o problema de actualitate. De fapt a fost tot timpul, de la Cuza si pana in prezent. S-au schimbat de zeci de ori materiile, planurile de invatamant, programele de analitice, sistemele de evaluare.  Pana acum nu au existat rezultate care sa asigure o stabilitate, ceea ce a condus la noi si noi schimbari. Toata lumea cauta solutii. M-am gandit sa imi exprim si eu ideile. Las la aprecierea voastra calitatea acestora..

Pornim de la premisa ca invatamantul gimnazial trebuie sa fie uniform si standardizat si sa asigure o cultura generala pentru toti elevii, iar invatamantul liceal si cel universitar implica diversitate si specializare.
PROPUNERI GENERALE
Standardizarea predarii si a evaluarii
Desi s-au facut numeroase schimbari, aproape in fiecare an, inca ramane o problema foarte mare evaluarea uniforma si obiectiva a elevilor. Ce propun eu este o standardizare atat a predarii cat si a evaluarii si o diversificare a domeniilor de studiu. Noile tehnologii ne permit sa facem acest lucru. In ceea ce priveste predarea, in ultimul timp s-au inregistrat progrese foarte mari prin dotarea scolilor cu calculatoare si implementarea sistemelor de e-learning.

Pentru o standardizare a predarii, este nevoie in primul rand sa se extinda dotarea cu calculatoare a scolilor sau finalizarea unui proiect mai vechi care prevedea acordarea unui mini-laptop fiecarui elev. In al doilea rand este nevoie sa se extinda baza de cursuri si teste multimedia disponibile in sistem e-learning, astfel incat sa acopere toate materiile.  Astfel, vom fi siguri ca toti elevii au acces la aceleasi resurse de invatare.
  
In ceea ce priveste testarea, eu propun ca testarea sa se faca pentru fiecare materie, prin teste periodice si un examen la finalul fiecarui semestru, in fiecare an, incepand cu clasa a V-a, in sistem  online, supravegheat video cu ajutorul camerei web, printr-un test standardizat si adaptiv (exact cum este testul GMAT), adica sa porneasca cu intrebari cu o dificultate medie si in functie de raspunsurile elevului sa urmeze intrebari mai grele sau mai usoare. In ceea ce priveste evaluarea unor texte argumentative, compuneri si alte texte, acestea vor fi evaluate de catre profesori pe baza unor criterii standard si a unui barem cu note de la 1 la 10 pentru fiecare criteriu  si apoi se va face media. Pentru fiecare criteriu se va argumenta nota printr-un comentariu, iar evaluarea va fi disponibila online, pentru fiecare elev in parte.

Exemplu de barem
Criteriul / Nota
2
3
4
5
6
7
8
9
10
Criteriul 1
Descriere
Desc.
Desc.
Desc.
Desc.
Desc.
Desc.
Desc.
Desc.
Criteriul 2
Descriere
Desc.
Desc.
Desc.
Desc.
Desc.
Desc.
Desc.
Desc.
Criteriul 3
Descriere
Desc.
Desc.
Desc.
Desc.
Desc.
Desc.
Desc.
Desc.
Criteriul 4
Descriere
Desc.
Desc.
Desc.
Desc.
Desc.
Desc.
Desc.
Desc.
Criteriul 5
Descriere
Desc.
Desc.
Desc.
Desc.
Desc.
Desc.
Desc.
Desc.

Pentru mai multe detalii si exemple de bareme pentru subiecte de tip eseu, cautati "rubric" pe Google. Veti gasi o multime de exemple de la cele mai mari universitati din lume.
Motivarea financiara a elevilor / studentilor.
In prezent unele scoli ofera burse de merit pentru unii elevi, insa acestea sunt finantate din sponsorizari. Eu propun constituirea unui fond de recompensare a elevilor, finantat de la bugetul statului. Si nu doar pentru cei de pe locurile 1,2 si 3. Mi se pare absurd ca daca 3 elevi au media 10 si urmatorii au 9,99 si 9,98, cei cu 10 sa primeasca bursa si ceilalti nu. Am putea sa impunem un prag minim. De exemplu, toti cei care au media peste 9,5 primesc bursa, tabere si alte beneficii, poate chiar gradual, ca sa existe o ierarhie. Si nu ma refer aici la sume colosale. Pentru un elev/student, conteaza chiar si 10 lei...chiar si pentru cei care vorbesc la Iphone in pauze.
In prezent nu mai sunt luate in calcul mediile din timpul anilor la admiterea la liceu/licenta/masterat. Cred ca este un lucru bun. Partea proasta este ca au fost pastrate examenele unice in viata (testarile nationale si bacalaureatul). Nu mi se pare normal ca niste rezultate obtinute la un moment dat in viata sa te urmareasca toata viata, fara sa poti sa repari nimic, oricat de mult ai invata. Mi se pare normal ca pentru a fi admis oriunde, sa dai un examen de admitere pe care il poti repeta oricand. Liceul sau bacalaureatul nu il mai poti repeta.
Si atunci se pune intrebarea: Ce ii mai motiveaza pe elevi/studenti sa mai invete in timpul anului? Raspunsul: castigul financiar si alte beneficii.

INVATAMANTUL GIMNAZIAL

10 clase de invatamant gimnazial obligatoriu = Cultura generala
Invatamantul liceal, desi este diferentiat pe domenii de studiu si profile , are un puternic caracter teoretic si general, existand notiuni de cultura generala care se regasesc in programa tuturor profilelor. Eu propun cresterea numarului de clase pentru invatamantul gimnazial la 10 clase si includerea in aceste 10 clase gimnaziale a tuturor informatiilor teoretice care constituie cultura generala pentru elev si care se extind in prezent pana in clasa a XII-a.

Repartizarea „cu cap” a materiilor pe ani.
Din cate tin eu minte, am facut cultura civica in clasa a VII-a si/sau a VIII-a. Singurele lucruri pe care mi le mai amintesc sunt ca era vorba despre cum sa ne comportam in societate si despre  Constitutiile Romaniei si ca s-a pus mai mult accent pe istoria Constitutiilor si foarte, foarte putin pe continutul acestora. Abia imi luasem buletinul atunci si mai aveam cam 4 ani pana cand faceam 18 ani. Vedeam materia asta exact ca pe orice alta materie si nu realizam importanta ei. Ceea ce vreau sa spun este ca e ABSOLUT NECESAR ca cetatenii unei tari sa isi cunoasca drepturile si obligatiile si sa le si inteleaga. Dupa ce ca nu este prezentat aproape deloc continutul Constitutiei, aceasta disciplina este pusa si in niste clase in care copilul nu realizeaza foarte bine importanta ei. Eu as propune un curs de Drept constitutional in clasa a X-a pentru ca este clasa in care copiii au in jur de 17-18 ani, adica varsta la care devin majori, capata mai multe drepturi si mai multe obligatii si se presupune ca au o putere de intelegere mai mare decat la 14 ani.
As putea spune acelasi lucru si despre educatia tehnologica. Predarea ei incepe prin clasa a V-a. Tin minte ca erau niste chesii foarte interesante in manualele de educatie tehnologica. Despre cum functioneaza transmisiunile radio, un microfon, un difuzor sau despre meseriile viitorului. Cred ca prin clasa a VI-a am aflat pentru prima data de meseria de broker. Nu vreau sa subestimez inteligenta altor copii, dar eu, personal, sunt sigur ca as fi inteles de 100 de ori mai bine toate aceste informatii daca le-as fi invatat pe la 17 ani, decat la 12-13 ani.

Renuntarea la materiile inutile si includerea unor materii mai utile, cum ar fi dreptul
Nu vreau sa fac o enumerare a materiilor pe care eu le consider inutile, chiar si pentru o cultura generala. Cultura generala ar trebui sa iti foloseasca la ceva. Pot sa dau macar un exemplu: Limba latina, care mie mi-a placut, dar pe care o consider total inutila pentru o cultura generala. Sa fim seriosi, nu o sa vorbesti cu nimeni in limba latina si in primul rand materia  sudiata in clasa a VIII-a este foarte sintetica, asa ca oricum nu ai putea sa o folosesti pentru a studia un text  in limba latina in caz ca vrei sa o folosesti in cercetare. In al doilea rand, as vedea utilitatea acesteia in cadrul unei facultati de litere, poate si la drept si la medicina pentru ca in mod special, in aceste domenii exista termeni si texte scrise in latina care pot fi de interes si pot fi citite in conditiile in care limba latina este studiata la un nivel mult mai avansat decat in gimnaziu.

In schimb, eu as propune introducerea unor cursuri de drept in gimnaziu. Asa cum am spus mai sus, consider ca este absolut necesar ca cetatenii unei tari sa isi cunoasca drepturile si obligatiile si sa le si inteleaga. Eu as propune ca in clasele a IX-a si a X-a (despre care am spus mai sus ca le-as include in gimnaziu), cand tanarul este cat de cat matur, sa se studieze drept. Si prin asta vreau sa fiu foarte clar si sa mentionez ca: NU MA REFER LA ACEL DREPT STUDIAT IN UNIVERSITATI IN PREZENT. Eu am facut vreo 6 tipuri  de drept pana acum. La majoritatea cursurilor de drept mi se prezentau informatii mult prea teoretizate, trecute prin teoria generala a dreptului (cu evolutie istorica, izvoare si alte cele), in loc sa mi se prezinte niste legi clare care sa imi foloseasca pe viitor. Deci, eu propun studierea celor mai importante legi din fiecare ramura de drept, NU studierea particularitatilor teoriei generale a dreptului pentru fiecare ramura.  
Pe langa cursul de Drept Constitutional as introduce un curs de Dreptul Muncii (pentru ca toti cetatenii devin angajati sau angajatori la un moment dat), un curs de Drept Civil (pentru ca toti cetatenii incheie cel putin un contract, au proprietati, au o familie, pot infiinta o persoana juridica, pot beneficia de mostenire), un curs de Drept Penal (pentru ca oamenii sa stie ce pedeapsa pot sa primeasca in cazul in care savarsesc o infractiune si poate asa ar mai scadea infractiunile), un curs sintetic de Drept fiscal (care este enorm, dar  se pot preda sintetizat notiunile importante si aplicabile pentru contribuabili. La urma urmei, toti cetatenii trebuie sa plateasca diferite taxe si impozite si ajung sa aiba la un momendat treaba cu Administratiile financiare si cu Administratiile locale) si nu in ultimul rand un curs de Drept al UE, pentru ca suntem cetateni europeni si asta ne face sa avem mai multe drepturi si obligatii. Nu stiu daca s-au facut studii in acest domeniu, dar tind sa cred ca doar un procent foarte mic din populatia Romaniei a citit vreodata Constitutia, Codul Civil, Codul Muncii sau Codul Fiscal, dar cel putin un sfert au citit Codul Rutier, a carui importanta nu o subestimez, dar as pune celelalte documente enumerate inaintea lui.

               INVATAMANTUL LICEAL

Specializarea invatamantului liceal si limitarea lui la 2 clase.
Avand in vedere transferul tuturor informatiilor teoretice, de cultura generala, in cele 10 clase gimnaziale despre care am vorbit mai sus, eu propun o specializare reala (nu de forma cum este in prezent) a invatamantului liceal. Adica sa existe o delimitare clara intre profile si o diversitate mult mai mare decat exista in prezent. Ar putea fi chiar imprumutate domeniile de studiu din cadrul invatamantului universitar, la care sa se adauge profilele tehnologice si vocationale. Cred ca 2 clase sunt suficiente, avand in vedere ca se studiaza in mod exclusiv materiile corespunzatoare unei specializari. Astfel, liceul ar oferi o pregatire mult mai buna pentru facultate, mai ales ca in prezent exista foarte multe facultati pentru care elevii nu sunt pregatiti absolut deloc in liceu (un exemplu este facultatea de film din cadrul UNATC).

Admiterea la liceu pe baza de examen de admitere la fiecare liceu in parte.

Posibilitatea de a urma mai multe specializari
Daca un absolvent constata ca profilul pe care l-a absolvit nu il multumeste sau si-a schimbat planurile in ceea ce priveste cariera, dupa absolvire acesta poate urma un alt liceu, la alta specializare, cu posibilitatea de a invata in sistem intensiv (2 ani in 1), in regim cu taxa.

Examen de Bacalaureat diferentiat si repetabil
Asa cum spuneam cand am prezentat mai sus cadrul general de evaluare, propun un examan adaptabil, de genul GMAT, repetabil si fara prag de promovare.  Fiecare elev sa poata lua un punctaj intre 0 si o valoare maxima. In functie de acest punctaj va avea oportunitati mai mici sau mai mari de angajare sau de a fi admis la o universitate de succes, fara insa a crea un blocaj care impiedica tanarul sa avanseze in cariera sau sa mearga in invatamantul superior.

INVATAMANTUL UNIVERSITAR

  •  Pentru inceput,  se respecte statutul studentului (OMECTS3666/2012) si o sa fie mult mai bine. Adica: IN SPECIAL SI INCLUSIV dreptul de a beneficia de un proces educational centrat pe student, (in care studentul sa fie tratat ca si client al furnizorului de servicii de invatamant), dreptul de a fi  informat din oficiu (fara sa fie nevoie sa ceara el informatiile in scris si sa astepte o luna pana cand primeste un raspuns), dreptul la suport de curs gratuit, dreptul la un Ghid al studentului, dreptul de a cunoaste baremul pe baza caruia este evaluat, dreptul de a participa la rezolvarea contestatiei, dreptul de a avea cursuri optionale care chiar sunt optionale.
  •  Drepturile si obligatiile din statut sa fie introduse intr-un contract de studii unic la nivel national aprobat prin ordin de ministru, asa cum este modelul standard pentru contractul individual de munca. La acest contract de studii sa fie anexate si planurile de invatamant si programele analitice ale disciplinelor care „sunt contractate” si care nu se mai pot modifica pe perioada studiilor, decat in ceea ce priveste profesorii si comisiile de evaluare, in functie de angajarile si plecarile care au loc pe parcurs.
  • Intocmirea unui regulament de evaluare care sa cuprinda toti pasii unei evaluari, de la intocmirea planurilor de invatamant si a programelor analitice si desemnarea comisiilor de evaluare, pana la procedura de solutionare a contestatiilor, caile de atac si sanctiunile pentru abaterile de la regulament.
  •  Crearea unui model unic la nivel national de programa analitica, in care sa fie incluse cel putin urmatoarele elemente :





  • Crearea unui consiliu de supraveghere a evaluarii la nivelul fiecarei universitati format din studenti care sa supravegheze respectarea regulamentului de evaluare si a drepturilor studentilor in ceea ce priveste procesul de evaluare.
CONCLUZII
Am convingerea ca educatia inseamna mai mult decat milioane de informatii acumulate, zeci de carti citite, un teanc de diplome sau un IQ peste 120. Platon definea educatia ca fiind „arta de a forma bunele deprinderi sau de a dezvolta aptitudinile native pentru virtute ale acelora care dispun de ele” (Wikipedia). Cu alte cuvinte, educatia se refera in primul rand la virtuti. Romania este cunoscuta ca fiind un popor de oameni inteligenti, dar o minte sclipitoare lipsita de virtute este un pas spre dezastru. 

Maslow a creat o piramida a nevoilor care face o ierarhie a acestora. Imi permit sa imi exprim convingerea ca trebuie sa rasturnam piramida. Pentru indeplinirea nevoilor de la baza piramidei, trebuie sa plecam de la cele din varf in jos, pentru ca daca nu exista  moralitate, respect, dragoste nu pot sa existe nici siguranta si securitatea si la un moment dat nu vor mai exista nici resurse (apa, aer curat, mancare) pentru a ne satisface unele nevoi fiziologice. Pentru toate acestea este nevoie in primul rand de educatie.

Cred ca mai presus de orice reforma in educatie, sta nevoia de a ne regasi valorile nationale, unitatea  si spiritul civic.  Oamenii nu sunt roboti. Nu poti sa le schimbi un CIP si sa ruleze imediat alt program.  Este nevoie de timp pentru ca oamenii sa isi insuseasca anumite valori si sa fie motivati sa invete.  

In Ungaria, Ministrul de Interne a dat un ordin prin care orice agent care gaseste pe strada un copil in timpul programului scolar, trebuie sa il escorteze (adica sa il ia cu forta) pana la directorul institutiei de invatamant la care invata. In Romania se intampla acest lucru si fara sa existe un ordin de ministru. Mi se pare cea mai mare prostie pe care putea sa o faca cineva. Ce treaba are politia cu educatia? De ce un ministru de interne da un ordin care afecteaza in mod direct elevii si sistemul de invatamant in general? Domnule ministru, educatia nu se face cu politia si cu atat mai putin cu forta! 

Sunt de acord ca locul elevilor este la scoala, insa trebuie sa fie motivati sa vina de buna voie acolo.
Nu am gasit inca un mod pentru a face acest lucru, dar stiu sigur ca solutia este ca oamenii sa fie motivati sa  invete si sa isi asume niste valori pe care sunt sigur ca multi dintre ei le cunosc si le recunosc ca fiind valori, dar nu  se simt motivati sa le respecte pentru ca au sute de motive sa nu o faca.

Copiii nu mai au incredere in sistemul de invatamant. Parintii nu mai au incredere in sistemul de invatamant.  Programele de studiu sunt formate din zeci de materii cu un continut amplu si complex, pe care elevii si studentii sunt obligati sa le invete „papagaliceste” fara ca nimeni sa le explice care este adevarata utilitate a acelor notiuni si care este relevanta lor pentru traseul profesional pe care doresc ei sa mearga.  Am citit acum cateva saptamani un articol scris de domnul Capraru in care dansul observa paradoxul ca oamenii au acum DREPTUL la educatie OBLIGATORIE.  Adica elevii au dreptul sa fie obligati sa invete ceea ce decid altii pentru ei, fara comentarii si fara impotriviri. 

    Cred ca fiecare materie predata trebuie sa raspunda la urmatoarele intrebari:  
  "Care sunt competentele pe care le dobandeste un elev/student dupa ce termina cu succes acest curs?” (Atentie! Am spus COMPETENTE, nu cunostinte; sau folosind un exemplu foarte simplu: sa facem diferenta intre a cunoaste formula ariei dreptunghiului si COMPETENTA de a spune de cati metri patrati de parchet ai nevoie pentru o camera.
  "De ce  ar aprecia un elev/student ca  din punct de vedere al utilitatii pentru viitoarea lui cariera, aceasta disciplina este  foarte utila?"

(va urma)

14.10.12

Despre meseria de payrollist

Publicat de Mihai Gherghe |

 Despre meseria de payrollist - de la HR la contabilitate, via juridic si IT

Timp de aproape un an am fost Payroll Consultant intr-o companie de consultanta. Foarte multi prieteni, colegi de facultate, rude, profesori ma intrebau ce inseamna asta si cu ce ma ocup. Dupa ce le spuneam in mare cam ce fac, reactiile lor erau ori "Aaa...lucrezi la HR" ori "Deci esti un fel de contabil." De aceea am decis sa scriu un articol despre complexitatea si importanta meseriei de payrollist.

Se spune ca medicii salveaza vieti. Pompierii la fel. Dar ce fac payrollistii? Nu folosesc un bisturiu si nici nu trec prin foc, dar la un moment dat viata ta poate depinde de ei. 
 
In traducere mot a mot, notiunea de "payroll" inseamna "rulaj de plati", deci in mare se refera doar la salarizare. Insa in practica inseamna mult mai mult. Pe scurt, meseria de payrollist inglobeaza un amestec de atributii si responsabilitati imprumutate de la meserii precum inspector resurse umane, inspector salarii, contabil, avocat, administrator baze de date, operator PC si chiar PR, de la tot ce tine de legislatia muncii, pana la fiscalitatea veniturilor individuale. 

Un payrollist face in principal urmatoarele lucruri:
  • administrarea dosarelor de personal, 
  • administrarea bazei de date cu personalul
  • contracte individuale de munca, acte aditionale, decizii
  • fise de post, 
  • adeverinte, 
  • fise de evaluare,
  • regulamente interne, 
  • cercetari disciplinare,
  • colaborarea cu furnizorii de servicii de SSM, PSI, Medicina Muncii,
  • transmiterea la ITM a Registrului General de Evidenta a Salariatilor, 
  • colectarea datelor, intocmirea si verificarea statului de plata lunar pentru salarii 
  • realizarea fluturasilor de salariu,
  • planificarea concediilor,
  • intocmirea documentelor de plata pentru salarii, contributii si  impozitul pe venit,
  • transmiterea declaratiilor fiscale privind contributiile datorate si impozitul pe venit, 
  • intocmirea dosarelor pentru recuperarea indemnizatiei pentru incapacitate temporara de munca,
  • intocmirea dosarelor de pensionare,
  • intocmirea statisticilor lunare si periodice solicitate de INS,
  • consultanta si rapoarte pentru management,
  • comunicare interna, 
  • comunicare externa cu autoritatile publice (Inspectoratele Teritoriale de Munca, Agentiile pentru Ocuparea Fortei de Munca, Administratiile Financiare, Casele de Asigurari de Sanatate şi Casele de Pensii Publice),
  • monitorizarea permanenta a schimbarilor legislative din domeniul relatiilor de munca si domeniul fiscal. 
si altele.

Ce trebuie sa stie un payrollist:
  • In primul rand trebuie sa cunoasca foarte bine legislatia muncii. Si asta nu inseamna doar Codul muncii si Legea dialogului social, asa cum se preda in facultati. Exista cateva zeci de legi care au legatura cu munca, despre care nu iti vorbeste nimeni la un curs de dreptul muncii, dar pe care este necesar sa le cunosti in practica. - Cunostinte specifice meseriei de inspector resurse umane sau avocat pe probleme de drept social.
  • In al doilea rand sa cunoasca legislatia fiscala, daca nu tot codul fiscal (pentru ca este destul de dificil) macar aspectele care se refera la veniturile individuale, fie ca sunt din salarii, conventii civile, drepturi de autor, PFA, indemnizatii sau alte forme.- Cunostinte specifice meseriei de contabil sau avocat pe probleme de drept fiscal. In plus trebuie sa cunosti o serie destul de mare de declaratii si formulare fiscale privind veniturile individuale, precum si situatiile in care trebuie sa le depui la AFP. La fel ca in cazul cursurilor de dreptul muncii, nici la cursurile de contabilitate si nici la cele de finante publice din facultate, nu se vorbeste nimic despre aceste declaratii, care practic sunt finalitatea activitatilor contabile si interfata cu autoritatile publice. Am fost surprins sa constat ca sunt profesori de contabilitate care nu stiu cum se calculeaza un salariu, nu stiu ce contributii li se retin din salariu, nu stiu ce declaratii se depun in urma salariului pe care il primesc.
  • Un payrollist trebuie sa aiba si competente foarte bune de operare PC, in spcial in ceea ce priveste lucrul cu MS Office - Cunostinte specifice meseriei de operator PC sau administrator baze de date. Pot spune ca am constatat "pe pielea mea" ca 2-3 functii in Excel te pot ajuta sa reduci timpul de lucru pentru o sarcina chiar cu pana la 90%. Cateva exemple de functii care s-ar putea sa iti fie extrem de utile sunt: Vlookup si Tabelele Pivot din Excel si Mail Merge din Word. Pe langa MS Office, va trebui sa lucrezi cu un program pentru managementul resurselor umane si salarizare, care de obicei este modular si integrat intr-un ERP mai mare. In functie de cat de "user friendly" este softul pe care il folosesti, unele programe s-ar putea sa iti solicite destul de serios cunostintele de administrare baze de date pana la SQL. Pe langa acestea se mai adauga si o serie de softuri-suport puse la dispozitie de autoritatile publice pentru a completa declaratiile, formularele, registrele solicitate, cu care trebuie sa te obisnuiesti repede, cum sunt de exemplu Revisal (pentru transmiterea REGES la ITM), SmartPDF-urile pentru completarea declaratiilor electronice pentru ANAF, Softul pentru generarea ordinelor de plata s.a.
  • In functie de persoanele cu care intra in contact, trebuie sa cunoasca limba engleza si/sau o alta limba straina, inclusiv anumiti termeni de specialitate pe care nu ii preda nimeni la un curs obisnuit.
  • Trebuie sa aiba o foarte mare putere de concentrare si atentie la detalii. Sa poata face diferenta intre 782000038363525 si 7820003836352.
  • Trebuie sa fie deschis spre cunoastere, invatare si perfectionare continua. Legile se schimba de la o zi la alta, asa ca  payrollistul trebuie sa fie mereu "la curent" cu ultimele modificari, pentru a avea toate documentele in conformitate cu legea si pentru a evita eventualele amenzi in cazul unui control.
  •  Nu in ultimul rand, trebuie sa fie un bun comunicator. In primul rand ei comunica cu toti angajatii companiei. Apoi comunica cu managerii, ceea ce inseamna ca trebuie sa fie un bun consultant intern.  Tot el comunica si cu colegii de la resurse umane si de la contabilitate pe diferite aspecte legate de personalul companiei. Nu in ultimul rand, el comunica si poate reprezenta compania in fata unor terti, fiind vorba in special despre autoritati publice.

O singura cifra gresita de un payrollist, 
poate insemna pentru un angajat urmatoarele lucruri:
  • nu iti primesti salariul intreg / la timp.
  • cand mergi la medicul de familie pentru o consultatie, cand mergi la spital ca sa te internezi sau cand mergi la farmacie sa iti iei medicamente pe o reteta compensata constati ca pe CNP-ul tau nu s-a platit niciodata CASS-ul si nu apari in baza de date ca asigurat, deci nu poti beneficia de aceste servicii.
  • cand vrei sa te pensionezi, mergi la casa de pensii si constati ca pe CNP-ul tau nu s-a platit niciodata CAS-ul, fapt care te lipseste de dreptul de a primi pensie. 
  • cand postul tau se desfiinteaza si angajatorul este nevoit sa te concedieze, mergi sa soliciti indemnizatia de somaj si constati ca pe CNP-ul tau nu s-a platit niciodata contributia pentru somaj, ceea ce te lipseste de dreptul de a beneficia de aceasta indemnizatie.
si pentru angajator urmatoarele lucruri:
  • amenzi
  • procese cu angajatii
  • timp pierdut aiurea pentru remedieri -> cheltuieli nejustificate -> pierderi
  • conflicte interne
  • demotivarea si scaderea increderii angajatilor -> scaderea retentiei
  • afectarea imaginii generale a companiei si scaderea increderii clientilor si furnizorilor in compania respectiva
 Nu exclud faptul ca aceste situatii pot fi remediate, dar cu mult timp pierdut, bani aruncati pe fereastra si nervi tociti.

In facultate am urmat mai multe cursuri de managementul organizatiei, managementul resurselor umane, contabilitate, drept si am constatat ca exista o diferenta enorma intre perceptia teoreticientlor din facultati si ceea ce se intampla cu adevarat in practica. 
Managementul organizatiei si contabilitatea spun, in teorie, ca profitul este principalul scop al organizatiei si ca organizatia este sustinuta de functiunile direct productive, iar HR-ul este doar o functiune suport si consumatoare de resurse financiare. 
Managementul resurselor umane se apara si spune, in teorie, ca HR-ul este cea mai importanta functiune a organizatiei pentru ca resursele umane sunt cele mai importante resurse si organizatia nu ar face profit si nici macar nu ar exista daca HR-ul nu ar asigura cei mai buni angajati. In teorie, managementul resurselor umane tinde sa se complaca in sfera activitatilor umaniste, sa se lege intr-un mod ciudat de strans de psihologie, punand accent in principal pe activitatea de selectie. In teorie, MRU tinde sa marginalizeze rolul sau administrativ si de partener de business si importanta cunoasterii legilor, plasand activitatile si responsabilitatile administrative la sfarsitul listei activitatilor specifice acestei functiuni. De aceea, pe majoritatea siteurilor de recrutare posturile din domeniul resurselor umane sunt plasate in categoria "Psihologie / Resurse Umane", fapt care sustine teoria ca intre psihologie si HR exista o stransa legatura. Practica a demonstrat ca HR-ul are un rol mult mai important, ca desfasoara activitati complexe, ca poate fi un partener de business si ca nu este doar un consumator de resurse financiare ci un generator indirect de profit.
In acelasi timp dreptul si contabilitatea se percep ca fiind stiinte cvasi-exacte si considera ca sunt la polul opus fata de managementul resurselor umane pe care il percep ca fiind o activitate umanista cu care nu au nimic in comun.



Payroll-ul a doborat barierele acestor teorii si a creat o meserie unica si noua, care poate sa existe in organigrama fie in departamentul financiar-contabil, fie in departamentul HR sau chiar in departamentul juridic, dar care, cu siguranta, nu poate fi atribuita in mod exclusiv unei anumite functiuni pentru ca se afla intr-o zona de interferenta a acestora.

PS: Pentru a evita confuziile, am folosit termenul de HR pentru a descrie departamentul / functiunea / domeniul "Resurse umane" si termenul de resurse umane pentru a descrie categoria de resurse.

25.8.12

DEMOCRATIA CALIFICATA SI CONSULTATIVA

Publicat de Mihai Gherghe |


In lumina evenimentelor din ultimul timp, am inceput sa imi manifest din ce in ce mai des nemultumirea fata de toate lucrurile care nu merg bine in Romania. Nu vreau sa raman cu imaginea de vesnic nemultumit. Asa ca am inceput sa ma gandesc la solutii. Astfel mi-am imaginat propria utopie, care daca o sa devina realitate macar pe jumatate, in opinia mea, o sa schimbe situatia in bine.  
Ca sa nu scriu un singur articol foarte lung, o sa imi impart ideile in mai multe parti, asa ca pentru inceput as dori sa va prezint ideea mea in ceea ce priveste:

STATUL SI DEMOCRATIA

Sunt destui oameni care isi striga nemultumirile prin Piata Universitatii si alte piete din alte orase. Unii spun ca ar trebui sa plece cineva. Altii ar prefera sa plece toti. Multi sunt foarte usor de manipulat. Pana la urma, efortul lor e in zadar, pentru ca practic nu ii asculta nimeni.  Unii ii folosesc drept masa de manevra pentru a-si atinge propriile interese (de cele mai multe ori in mod gratuit, pentru ca oamenii chiar sunt nemultumiti si nu au nevoie sa fie platiti pentru a-si spune nemultumirile, alteori fiind chiar platiti pentru a face asta). Altii ii desconsidera si ii ignora. Asa a fost mereu. De la „golanii” din ’90, la „viermii” de astazi, asa cum au fost numiti protestatarii de cateva figuri politice importante din istoria ultimilor ani.

Poate ca este cel mai ciudat lucru pe care l-ati auzit pana acum, poate ca este o prostie sau poate ca o sa deschid usile catre o noua ideologie politica, dar eu consider ca nici macar Constitutia Romaniei nu poate fi considerata „constitutionala” :)  pentru ca, in opinia mea, exista multe articole care „se bat cap in cap”. Sa le analizam pe rand.

Ideea este urmatoarea: in  toate statele care se pretind a fi democratice, democratia are un caracter mai degraba reprezentativ decat participativ, iar reprezentarea aceasta nu este tocmai democratica. Cum spune si Constitutia noastra,” suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum. Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.” (Art. 2 din Constitutia Romaniei)

Sa vedem cum sta treaba la noi. Oamenii pot sa aleaga in mod direct doar: Presedintele, Senatorii, Deputatii, Primarul, Consilierii locali, Presedintele CJ si Consilierii judeteni. Aici se opreste suveranitatea poporului.  De aici, deciziile sunt luate de un grup sau de o persoana care pot exercita suveranitatea în nume propriu, pretinzand ca urmaresc interesul national. Presedintele alege Primul Ministru. Primul Ministru isi formeaza guvernul. Guvernul stabileste prioritatile de guvernare si practic „interesul national”. Parlamentul investeste Guvernul. Presedintele poate sa dizolve Parlamentul daca acesta respinge de doua ori la rand Guvernul propus de Primul Ministru, numit de Presedinte.  Parlamentul si Presedintele numesc judecatorii de la Curtea Constitutionala. Parlamentul poate demite Guvernul printr-o motiune de cenzura si poate suspenda Presedintele cu scopul de a-l demite prin referendum. Referendumul, care reprezinta una dintre modalitatile prin care poporul isi manifesta suveranitatea,  trebuie sa fie validat de Curtea Constitutionala, adica sa fie votat de 6 oameni din 9 care nu au fost alesi de ei ci de un grup si de o persoana.   

Deci, ca sa intelegem, toate actele normative care se emit in tara noastra plus alegerea si demiterea Presedintelui, adica cele mai importante lucruri care se intampla in Romania, sunt controlate de 9 oameni pe care noi nici macar nu i-am ales, dintre care, cel care este si Presedintele CCR afirma ca ” Asta e maretia dreptului, toate legile lasa loc de interpretare” ?  Asta da democratie... 
In plus Constitutia spune ca initiativa legislativa poate sa apartina si unui numar de 100.000 de cetateni cu drept de vot  din cel putin un sfert din judetele tarii, cu cel putin 5000 de semnaturi din fiecare judet, dar ca nu pot face obiectul iniţiativei legislative a cetăţenilor problemele fiscale, cele cu caracter internaţional, amnistia şi graţierea. Adica un grup de cateva sute de oameni (Parlamentul) poate sa decida taxele si impozitele, cu ce tari sa fim prieteni si cu ce tari sa nu fim prieteni, cine sa nu mai fie condamnat sau cine sa fie eliberat din inchisoare, iar 10 milioane de cetateni (de exemplu) nu au dreptul sa decida aceste lucruri. Cui spuneam ca apartine suveranitatea...?

Constitutia mai spune la articolul 1 ca România este stat de drept si democratic si ca statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească . Cum putem vorbi despre un stat de drept cand presedintele autoritatii care joaca cel mai important rol in Romania, afima ca „Asta e maretia dreptului, toate legile lasa loc de interpretare”? Cum putem sa vorbim despre separatia puterilor in stat cand o parte din puterea executiva (Guvernul) este investita si poate fi schimbata oricand prin motiune de cenzura de puterea legislativa (Parlamentul) sau cand autoritatea care are cel mai mare impact in ceea ce reprezinta puterea judecatoreasca (Curtea Constitutionala) este formata din oameni numiti de puterea legislativa (Parlament) si de o parte din puterea executiva (Presedinte) sau cand puterea legislativa (Parlamentul) si o parte din cea executiva (Presedintele) pot sa anuleze o decizie a puterii judecatoresti prin amnistie sau gratiere.  Unde e suveranitatea poporului in toata treaba asta? Am prins ideea. Parlamentarii si Presedintele au cele mai importante roluri pentru ca ei ii numesc pe ceilalti si au si legitimitate pentru ca sunt alesi de popor. Se  presupune ca senatorii si deputatii ar trebui sa reprezinte vointa poporului. Ei bine, ia ganditi-va de cate ori v-a intrebat senatorul sau deputatul din circumscriptia din care faceti parte cum sa voteze in legatura cu o anumita lege? Sau de cate ori v-a intrebat Presedintele ce pozitie de adopte din partea Romaniei la un Consiliu UE? Cati dintre voi stiti ca Presedintele poate declara, cu aprobarea Parlamentului, starea de razboi si mobilizarea totala a fortelor armate, adica va poate trimite pe front cu arma in mana intr-un razboi care nu este al vostru, chiar daca sunteti civili pentru ca serviciul militar obligatoriu este doar suspendat, nu eliminat definitiv?

Nu este doar o problema care tine de anumite persoane si nu este doar problema Romaniei. Toate statele democratice au aceasta problema. Nici macar SUA nu se poate considera o tara democratica din acest punct de vedere. Cine i-a intrebat pe cetatenii americani daca sunt de acord ca SUA sa intre in oricare dintre razboaiele in care a intrat?

Prima data m-am gandit ca solutia perfecta ar fi DEMOCRATIA PARTICIPATIVA. Adica la fiecare decizie care se ia, in orice privinta, sa participe toti cetatenii unei tari. Ar fi imposibil sa facem cate un referendum in fiecare zi, dar  cu tehnologiile avansate si cu niste masuri de securitate a datelor foarte bine puse la punct imposibilul ar putea sa devina realitate. Problema este alta: maturitatea si moralitatea cetatenilor. S-ar putea ajunge la situatia absurda ca majoritatea cetatenilor sa voteze o lege prin care sa elimine toate taxele si impozitele si chiar mai mult, sa ofere fiecarui cetatean 10000 de euro (chiar s-a gandit cineva sa ofere 10000 de euro pentru fiecare roman daca va ajunge la putere si isi promova ideea pe propriul post de televiziune). Lipsa de educatie a multor oameni ar putea sa falimenteze statul sau sa nasca un conflict extern. Asa ca solutia logica este : sa lasi oamenii educati sa ia o decizie. Si asa revenim iar la problema cu un grup care decide pentru toti.Chiar si oamenii needucati au dreptul sa isi exprime propriile pareri.Asa ca am ajuns la o solutie "hibrid".

SOLUTIA: DEMOCRATIA CALIFICATA SI CONSULTATIVA – care ar insemna urmatoarele lucruri:

1.    1. Pentru a fi eligibil pentru a candida la o functie electiva, sa se impuna prin lege ca toti candidatii:
- sa fie absolventi de studii superioare de lunga durata,
- sa sustina un examen din notiuni de drept constitutional si administrativ ale carui rezultate sa fie publice,
- sa publice un CV si o scrisoare de intentie care sa cuprinda un plan de actiune
- sa participe la un interviu online in care oricine sa poata adresa intrebari
- sa aiba cazierul judiciar si cel fiscal curate si sa nu fie anchetati in calitate de inculpati intr-un dosar penal
-  sa efectueze 20 de zile de munca voluntara in folosul comunitatii

2.    2. Dupa cum stiti, in Parlament exista mai multe comisii specializate pe diferite domenii. Astfel, acum, se poate intampla ca toti parlamentarii alesi sa fie cantareti. Este posibil, nu? Acest grup de cantareti ar trebui sa adopte legi intr-o multime de domenii in care ei nu au nici cea mai mica pregatire sau experienta cum ar fi bugetul de stat sau apararea nationala. Eu as propune ca locurile in Parlament sa fie impartite pe comisii inca de inainte de alegeri, astfel: atatea locuri in Comisia pentru politică economică, atatea locuri in Comisia pentru învăţământ s.a.m.d. si toti cei care candideaza pentru o functie de parlamentar sa candideze in mod exclusiv pentru un loc intr-o anumita comisie, corespunzatoare studiilor superioare absolvite si experientei in domeniul respectiv, urmand sa fie votati la nivel national ci nu pe colegii uninominale.

3.    3. Sa se creeze o platforma online securizata pe care sa fie postate toate propunerile de acte normative ale oricarei autoritati legislative din Romania si unde fiecare cetatean sa poata sa voteze si sa comenteze aceste propuneri.  De aici vine si caracterul consultativ al democratiei pe care o propun eu. Fiecare ales va tine cont de voturile si de comentariile populatiei, dar va lua singur o decizie, fiind obligat sa isi motiveze public decizia in cazul in care nu coincide cu decizia votata de majoritatea populatiei. In acelasi timp si cetatenii pot face propuneri legislative pe aceasta platforma, care vor fi luate in  considerare de comisiile parlamentare daca strang peste 100 000 de voturi.

4.    4. Eliminarea fraudei electorale. Traim in era digitala si la noi votul inca mai are la baza niste liste electorale neactualizate de ani buni si completate de mana. Eu propun instalarea unor aparate care sa scaneze cartile de identitate in fiecare sectie de votare si care sa fie conectate la o retea intranet nationala pentru a identifica pe loc tentativele de vot multiplu sau alte tentative de frauda. Sistemul este foarte simplu si este folosit de multe banci. Cartea de identitate este scanata si cu ajutorul unui program care recunoaste scrisul, datele din buletin sunt transformate in date informatice care pot fi comparate cu cele din sistem.  Un al doilea pas ar fi securizarea buletinelor de vot, care se poate face foarte simplu, prin tiparirea unui cod unic pe fiecare buletin de vot. (ex. Serie si numar). Si toate acestea vor fi integrate intr-un singur automat. Cetateanul vine, pozitioneaza cartea de identitate in dreptul cititorului, este identificat, apoi, daca este in regula, automatul ii elibereaza un buletin de vot cu un cod unic pe care il ia in cabina de vot unde voteaza, apoi il introduce in urna. Buletinele vor fi numarate atat manual cat si electronic cu un scanner care va identifica atat seria buletinului, cat si votul. Astfel se va cunoaste numarul exact si sigur de voturi, iar daca sunt identificate doua buletine de vot cu aceeasi serie, sunt anulate ambele.

Chiar daca sunt doar niste propuneri, astept sa imi spuneti cat de viabila vi se pare ideea mea si ce propuneri aveti si voi.

Revin in curand cu un articol cu propuneri pentru educatie.

Subscribe