De aproape un an sunt indragostit. Indragostit de Resurse Umane.
Am ajuns printr-o conjunctura mai mult sau mai putin ciudata in situatia asta, al carei apogeu a fost scoala de vara HR Club Next Generation, despre care o sa scriu putin mai jos pentru a pastra firul cronologic al povestii mele de dragoste cu HR-ul.
E o conjunctura mai putin ciudata pentru ca inca din liceu, una dintre facultatile pe care le vizam era Psihologia. Ma pregatisem destul de mult. Am invatat de pe 3 manuale. M-am consultat cu 2 psihologi, care mi-au fost si profesori si colaboratori in cadrul ONG-urilor in care am activat. Unul dintre ei mi-a facut cadou un manual foarte vechi de Mielu Zlate, care mi-a folosit foarte mult. Am participat la diferite evenimente legate de psihologie. Am fost de 3 ori la facultatea de Psihologie din Bucuresti pentru a ma interesa in legatura cu admiterea si programa de invatamant. M-am inscris la facultatea de Psihologie din Cuj, dintr-o alta nastrusnicie de-a mea despre care am scris si aici mai demult. Am luat admiterea, dar intre timp am renuntat, alegand Bucurestiul pentru ca imi oferea mai multe oportunitati. Nu stiu daca ar trebui sa imi para rau sau nu. Imi place unde sunt acum. Imi place sa ajut oamenii, sa discut cu ei, sa ii inteleg. De aceea as fi vrut sa fac psihologie. Nu m-as fi vazut niciodata in postura unui psihoterapeut. Inca de cand s-a nascut in mintea mea ideea de a da la Psihologie si a trebuit sa ma gandesc si la perspectivele de viitor pe care mi le oferea acest domeniu, m-am gandit la resurse umane. Acum, cu toate ca sunt la ASE si la Comunicare, ma gandesc de doua ori mai mult la resurse umane si am avantajul de a privi totul si dintr-o perspectiva de business.
Spuneam mai sus ca e si putin ciudata conjunctura prin care am revenit la vechea mea dragoste pentru Resursele Umane, pentru ca toamna trecuta eram pasionat de Project Management si lasasem Resursele Umane undeva intr-un coltisor mai indepartat din mintea mea. Tocmai coordonasem impreuna cu Adina, proiectul Akademics, in ASER si imi placea sentimentul de implinire pe care il ai atunci cand finalizezi ceva la care ai lucrat inca de la inceput si care practic e creatia echipei tale. De aceea, am vrut sa ma perfectionez in domeniu. Am cautat un curs de perfectionare acreditat CNFPA, ca sa fiu Manager Proiect cu diploma. Am gasit o scoala acreditata CNFPA, m-am inscris la cursul de Manager Proiect si intamplarea a facut sa nu se formeze o grupa completa pentru acest curs si au trebuit sa amane inceperea lui cu o luna. Mi-au trimis un mail in care si-au cerut scuze respectuos si mi-au prezentat si oferta de cursuri pentru care deja exista un minim de participanti, dar se mai puteau inscrie si cateva persoane in plus. Mi-a atras atentia cursul de Manager Resurse Umane, acreditat CNFPA. Si asa a inceput totul. Am redescoperit dragostea pentru oameni si pentru lucrul cu oamenii, pentru a perfectiona anumite procese care sa vina in ajutorul lor si dorinta de a-i ajuta sa se dezvolte.
Intre timp am obtinut si un certificatul de Manager Resurse Umane, acreditat TUV Thuringen.
Din luna mai, urmez un curs de Inspector Resurse Umane, acreditat CNFPA. Urmeaza sa dau examenul pentru certificat pe 6 August. M-a ajutat destul de mult acest curs. Cu toate ca maniera in care a fost predat, pe alocuri a fost destul de plictisitoare, informatiile cred ca sunt de real interes pentru orice angajat. Din acest motiv cred ca m-a ajutat nu doar din perspectiva unui viitor job in domeniul resurselor umane ci si ca simplu viitor angajat. Am decis sa fac si acest curs in primul rand pentru ca eu consider ca e esential pentru un om din resurse umane sa cunoasca legislatia muncii, macar la un nivel mediu. Nu doar in ceea ce priveste administrarea personalului si relatiile de munca, dar si in recrutare si selectie, training, compensatii si beneficii, evaluare, sanatate si securitate in munca, peste tot te lovesti de anumite aspecte legale ale activitatilor de resurse umane. Cu toate ca aveam diploma de Manager Resurse Umane, care in lipsa experientei in domeniu nu are o valoare foarte mare, m-am gandit ca inainte de a deveni generalist pe probleme de resurse umane, ar trebui sa devin specialist pe un sub-domeniu. Mi-am dat seama ca partea de administrare personal si relatii de munca este cea mai accesibila pentru mine, pentru ca desi implica un volum de munca foarte mare si cere foarte multe cunostinte teoretice de ordin legal, este foarte bine delimitata de lege ca si activitati si standarde. M-am gandiot si ca in masura in care am anumite competente administrative si multe cunostinte de legislatie, pentru a ocupa un post in administrare de personal si relatii de munca, nu am nevoie de o experienta foarte mare in domeniu si nici de multe competente soft pe care un om si le dezvolta in timp.
Si uite asa am ajuns la HR Club Next Generation. E o scoala de vara organizata anual pentru 20 de studenti pasionati de Resurse Umane, de catre HR Club, asociatia profesionistilor de Resurse Umane din Romania. Mi-am dorit mult sa ajung aici, in primul rand pentru a-mi confirma mie ca HR este ceea ce vreau sa fac o perioada lunga de acum inainte, ca stiu si ca pot sa fac lucrurile care tin de HR la un nivel de profesionalism bun pentru nivelul de cariera la care sunt acum. O sa ii raman recunoscator toata viata Roxanei Simion pentru ca a avut incredere in mine si m-a selectat sa fac parte din cei 20 de participanti la aceasta scoala de vara. Acum doua saptamani, la inceputul scolii de vara, cineva scria pe site-ul lor (cred ca tot Roxana), ca isi doreste ca aceasta scoala de vara sa reprezinte pentru noi cea mai frumoasa experienta legata de Resurse Umane pe care am trait-o pana acum. Dorinta indeplinita. Pentru mine, a fost una dintre cele mai frumoase experiente pe care le-am trait pana acum, nu doar legate de Resurse Umane ci din totalitatea lor.
Am avut ocazia sa cunosc oameni minunati, de la care am avut o multime de lucruri de invatat, oameni care te inspira prin ceea ce fac, prin felul in care gandesc si prin valorile pe care le au. Acesti oameni au fost in primul rand cei 19 colegi, care au fost extraordinari. Ne-am atasat mult unii de ceilalti si chiar am fost un grup unit. Sper sa ne vedem destul de des si de acum inainte. Deja imi lipseste atmosfera din timpul acestor doua saptamani. Deja imi lipsesc oamenii si entuziasmul lor.
Ceilalti oameni de la care am avut de invatat la aceasta scoala de vara au fost tutorii, oameni din companii, cu diferite functii de conducere in departamentul de Resurse Umane si traineri de la firme de consultanta, care si-au rupt din timpul lor si si-au indreptat atentia catre noi, noua generatie, pentru a ne ajuta sa ne dezvoltam in acest domeniu. Acestor oameni li se alatura si profesionistii de la HR Club care au facut posibila desfarurarea acestei scoli de vara si care merita toate felicitarile din lume pentru organizarea impecabila.
Le multumesc tuturor din suflet pentru tot ce mi-au oferit!
A trebuit sa facem si un mic studiu de caz. Si faptul ca strategiile si metodologiile elaborate de mine impreuna cu echipa din care am facut parte, au fost apreciate de juriul format din oamenii din companii care ne-au fost tutori, mi-a dat si mai multa incredere in mine si mi-a confirmat ca toti suntem destul de bine pregatiti pentru a face fata cu profesionalism pe un post de executie intr-un departament de Resurse Umane.
Ce am realizat in urma acestei scoli de vara? Mi-am intarit si mai mult convingerea ca HR-ul e undeva la mijloc intre business si oameni si ca trebuie sa le acorde atentie in aceeasi masura ambelor aspecte. Mi-am dat seama ca pentru a fi un HR-ist bun trebuie sa fii orientat in egala masura si spre rezultat dar si spre oameni, pentru ca daca insisti mai mult pe un aspect si mai putin pe celalalt, pe termen scurt poate este totul ok, dar pe termen lung se va duce totul de rapa.
Am aflat tot felul de concepte noi in materie de Resurse Umane, care cresc extrem de mult nivelul de profesionalism al activitatilor din acest departament. Insa mi-am dat seama ca in unele locuri se preteaza mai mult si in altele mai putin. Exista anumite concepte inovatoare care sunt asimilate mai bine de o companie din sectorul serviciilor si mai greu de catre o companie de productie. Eu am ajuns la parerea ca atat timp cat lucrurile functioneaza foarte bine in ambele segmente, nu trebuie sa fortezi mai mult intr-o parte cu aceleasi solutii ca in partea cealalta pentru a le aduce la acelasi nivel, doar pentru ca procedurile si standardele de resurse umane sunt mai complexe intr-o parte si mai rudimentare in cealalta parte, ci trebuie sa gasesti solutii separate, adaptate pentru fiecare in parte. Difera in primul rand tipul muncii, tipul si nivelul studiilor majoritatii angajatilor, personalitatile lor, conditiile de munca. Noi, studentii, am fost obisnuiti cu activitatea de resurse umane din multinationalele din sectorul serviciilor, pentru ca la conferintele si workshopurile la care participam vin oameni din aceste companii si descriu ceea ce se intampla in companiile lor, intr-un mod cat de cat apropiat de ceea ce invatam noi teoretic. Desi totul este mult mai complicat in practica decat in teorie, baza este aceeasi. Ei bine, am observat ca in productie, activitatea de resurse umane, pune mai mult acccent pe cunoasterea procesului de productie, pe cumpetentele hard ale angajatilor si mai putin pe complexitatea proceselor de Resurse Umane. E adevarat ca din punctul acesta de vedere au un minus si ca productia trebuie sa recupereze putin pe anumite planuri, dar trebuie sa o faca in felul lor. Am vazut companii de productie care au profit si care au si angajati fericiti, asa la nivelul de acum, mai slabut, al proceselor de resurselor umane. Si practic ma face sa cred ca HR-ul si-a indeplinit bine rolurile de bun business partner si de suport pentru angajati. De ce ar avea nevoie sa faca mai mult? Pentru o crestere si o imbunatatire continua. Pentru ca oamenii cu cat sunt mai bine pregatiti cu cu cat le oferi mai multa atentie, cu atat vor avea un randament mai mare si profitul va creste.
Asa cum sunt toate povestile de dragoste din viata mea, fara sfarsit, cu final deschis, asa ramane si povestea cu HR-ul. Sper sa dureze toata viata. Iubesc oamenii si imi place sa ii ajut sa se dezvolte. De aceea ma ghidez in tot ceea ce fac dupa un citat din Seneca. El spune urmatorul lucru: “Atașează-te de cei care te pot face mai bun; primește pe cei pe care la rândul tău îi poți face mai buni !”. Cam despre asta este vorba si in Resurse Umane: sa ii poti face pe altii sa fie mai buni.
Multumesc!
Am ajuns printr-o conjunctura mai mult sau mai putin ciudata in situatia asta, al carei apogeu a fost scoala de vara HR Club Next Generation, despre care o sa scriu putin mai jos pentru a pastra firul cronologic al povestii mele de dragoste cu HR-ul.
E o conjunctura mai putin ciudata pentru ca inca din liceu, una dintre facultatile pe care le vizam era Psihologia. Ma pregatisem destul de mult. Am invatat de pe 3 manuale. M-am consultat cu 2 psihologi, care mi-au fost si profesori si colaboratori in cadrul ONG-urilor in care am activat. Unul dintre ei mi-a facut cadou un manual foarte vechi de Mielu Zlate, care mi-a folosit foarte mult. Am participat la diferite evenimente legate de psihologie. Am fost de 3 ori la facultatea de Psihologie din Bucuresti pentru a ma interesa in legatura cu admiterea si programa de invatamant. M-am inscris la facultatea de Psihologie din Cuj, dintr-o alta nastrusnicie de-a mea despre care am scris si aici mai demult. Am luat admiterea, dar intre timp am renuntat, alegand Bucurestiul pentru ca imi oferea mai multe oportunitati. Nu stiu daca ar trebui sa imi para rau sau nu. Imi place unde sunt acum. Imi place sa ajut oamenii, sa discut cu ei, sa ii inteleg. De aceea as fi vrut sa fac psihologie. Nu m-as fi vazut niciodata in postura unui psihoterapeut. Inca de cand s-a nascut in mintea mea ideea de a da la Psihologie si a trebuit sa ma gandesc si la perspectivele de viitor pe care mi le oferea acest domeniu, m-am gandit la resurse umane. Acum, cu toate ca sunt la ASE si la Comunicare, ma gandesc de doua ori mai mult la resurse umane si am avantajul de a privi totul si dintr-o perspectiva de business.
Spuneam mai sus ca e si putin ciudata conjunctura prin care am revenit la vechea mea dragoste pentru Resursele Umane, pentru ca toamna trecuta eram pasionat de Project Management si lasasem Resursele Umane undeva intr-un coltisor mai indepartat din mintea mea. Tocmai coordonasem impreuna cu Adina, proiectul Akademics, in ASER si imi placea sentimentul de implinire pe care il ai atunci cand finalizezi ceva la care ai lucrat inca de la inceput si care practic e creatia echipei tale. De aceea, am vrut sa ma perfectionez in domeniu. Am cautat un curs de perfectionare acreditat CNFPA, ca sa fiu Manager Proiect cu diploma. Am gasit o scoala acreditata CNFPA, m-am inscris la cursul de Manager Proiect si intamplarea a facut sa nu se formeze o grupa completa pentru acest curs si au trebuit sa amane inceperea lui cu o luna. Mi-au trimis un mail in care si-au cerut scuze respectuos si mi-au prezentat si oferta de cursuri pentru care deja exista un minim de participanti, dar se mai puteau inscrie si cateva persoane in plus. Mi-a atras atentia cursul de Manager Resurse Umane, acreditat CNFPA. Si asa a inceput totul. Am redescoperit dragostea pentru oameni si pentru lucrul cu oamenii, pentru a perfectiona anumite procese care sa vina in ajutorul lor si dorinta de a-i ajuta sa se dezvolte.
Intre timp am obtinut si un certificatul de Manager Resurse Umane, acreditat TUV Thuringen.
Din luna mai, urmez un curs de Inspector Resurse Umane, acreditat CNFPA. Urmeaza sa dau examenul pentru certificat pe 6 August. M-a ajutat destul de mult acest curs. Cu toate ca maniera in care a fost predat, pe alocuri a fost destul de plictisitoare, informatiile cred ca sunt de real interes pentru orice angajat. Din acest motiv cred ca m-a ajutat nu doar din perspectiva unui viitor job in domeniul resurselor umane ci si ca simplu viitor angajat. Am decis sa fac si acest curs in primul rand pentru ca eu consider ca e esential pentru un om din resurse umane sa cunoasca legislatia muncii, macar la un nivel mediu. Nu doar in ceea ce priveste administrarea personalului si relatiile de munca, dar si in recrutare si selectie, training, compensatii si beneficii, evaluare, sanatate si securitate in munca, peste tot te lovesti de anumite aspecte legale ale activitatilor de resurse umane. Cu toate ca aveam diploma de Manager Resurse Umane, care in lipsa experientei in domeniu nu are o valoare foarte mare, m-am gandit ca inainte de a deveni generalist pe probleme de resurse umane, ar trebui sa devin specialist pe un sub-domeniu. Mi-am dat seama ca partea de administrare personal si relatii de munca este cea mai accesibila pentru mine, pentru ca desi implica un volum de munca foarte mare si cere foarte multe cunostinte teoretice de ordin legal, este foarte bine delimitata de lege ca si activitati si standarde. M-am gandiot si ca in masura in care am anumite competente administrative si multe cunostinte de legislatie, pentru a ocupa un post in administrare de personal si relatii de munca, nu am nevoie de o experienta foarte mare in domeniu si nici de multe competente soft pe care un om si le dezvolta in timp.
Si uite asa am ajuns la HR Club Next Generation. E o scoala de vara organizata anual pentru 20 de studenti pasionati de Resurse Umane, de catre HR Club, asociatia profesionistilor de Resurse Umane din Romania. Mi-am dorit mult sa ajung aici, in primul rand pentru a-mi confirma mie ca HR este ceea ce vreau sa fac o perioada lunga de acum inainte, ca stiu si ca pot sa fac lucrurile care tin de HR la un nivel de profesionalism bun pentru nivelul de cariera la care sunt acum. O sa ii raman recunoscator toata viata Roxanei Simion pentru ca a avut incredere in mine si m-a selectat sa fac parte din cei 20 de participanti la aceasta scoala de vara. Acum doua saptamani, la inceputul scolii de vara, cineva scria pe site-ul lor (cred ca tot Roxana), ca isi doreste ca aceasta scoala de vara sa reprezinte pentru noi cea mai frumoasa experienta legata de Resurse Umane pe care am trait-o pana acum. Dorinta indeplinita. Pentru mine, a fost una dintre cele mai frumoase experiente pe care le-am trait pana acum, nu doar legate de Resurse Umane ci din totalitatea lor.
Am avut ocazia sa cunosc oameni minunati, de la care am avut o multime de lucruri de invatat, oameni care te inspira prin ceea ce fac, prin felul in care gandesc si prin valorile pe care le au. Acesti oameni au fost in primul rand cei 19 colegi, care au fost extraordinari. Ne-am atasat mult unii de ceilalti si chiar am fost un grup unit. Sper sa ne vedem destul de des si de acum inainte. Deja imi lipseste atmosfera din timpul acestor doua saptamani. Deja imi lipsesc oamenii si entuziasmul lor.
Ceilalti oameni de la care am avut de invatat la aceasta scoala de vara au fost tutorii, oameni din companii, cu diferite functii de conducere in departamentul de Resurse Umane si traineri de la firme de consultanta, care si-au rupt din timpul lor si si-au indreptat atentia catre noi, noua generatie, pentru a ne ajuta sa ne dezvoltam in acest domeniu. Acestor oameni li se alatura si profesionistii de la HR Club care au facut posibila desfarurarea acestei scoli de vara si care merita toate felicitarile din lume pentru organizarea impecabila.
Le multumesc tuturor din suflet pentru tot ce mi-au oferit!
A trebuit sa facem si un mic studiu de caz. Si faptul ca strategiile si metodologiile elaborate de mine impreuna cu echipa din care am facut parte, au fost apreciate de juriul format din oamenii din companii care ne-au fost tutori, mi-a dat si mai multa incredere in mine si mi-a confirmat ca toti suntem destul de bine pregatiti pentru a face fata cu profesionalism pe un post de executie intr-un departament de Resurse Umane.
Ce am realizat in urma acestei scoli de vara? Mi-am intarit si mai mult convingerea ca HR-ul e undeva la mijloc intre business si oameni si ca trebuie sa le acorde atentie in aceeasi masura ambelor aspecte. Mi-am dat seama ca pentru a fi un HR-ist bun trebuie sa fii orientat in egala masura si spre rezultat dar si spre oameni, pentru ca daca insisti mai mult pe un aspect si mai putin pe celalalt, pe termen scurt poate este totul ok, dar pe termen lung se va duce totul de rapa.
Am aflat tot felul de concepte noi in materie de Resurse Umane, care cresc extrem de mult nivelul de profesionalism al activitatilor din acest departament. Insa mi-am dat seama ca in unele locuri se preteaza mai mult si in altele mai putin. Exista anumite concepte inovatoare care sunt asimilate mai bine de o companie din sectorul serviciilor si mai greu de catre o companie de productie. Eu am ajuns la parerea ca atat timp cat lucrurile functioneaza foarte bine in ambele segmente, nu trebuie sa fortezi mai mult intr-o parte cu aceleasi solutii ca in partea cealalta pentru a le aduce la acelasi nivel, doar pentru ca procedurile si standardele de resurse umane sunt mai complexe intr-o parte si mai rudimentare in cealalta parte, ci trebuie sa gasesti solutii separate, adaptate pentru fiecare in parte. Difera in primul rand tipul muncii, tipul si nivelul studiilor majoritatii angajatilor, personalitatile lor, conditiile de munca. Noi, studentii, am fost obisnuiti cu activitatea de resurse umane din multinationalele din sectorul serviciilor, pentru ca la conferintele si workshopurile la care participam vin oameni din aceste companii si descriu ceea ce se intampla in companiile lor, intr-un mod cat de cat apropiat de ceea ce invatam noi teoretic. Desi totul este mult mai complicat in practica decat in teorie, baza este aceeasi. Ei bine, am observat ca in productie, activitatea de resurse umane, pune mai mult acccent pe cunoasterea procesului de productie, pe cumpetentele hard ale angajatilor si mai putin pe complexitatea proceselor de Resurse Umane. E adevarat ca din punctul acesta de vedere au un minus si ca productia trebuie sa recupereze putin pe anumite planuri, dar trebuie sa o faca in felul lor. Am vazut companii de productie care au profit si care au si angajati fericiti, asa la nivelul de acum, mai slabut, al proceselor de resurselor umane. Si practic ma face sa cred ca HR-ul si-a indeplinit bine rolurile de bun business partner si de suport pentru angajati. De ce ar avea nevoie sa faca mai mult? Pentru o crestere si o imbunatatire continua. Pentru ca oamenii cu cat sunt mai bine pregatiti cu cu cat le oferi mai multa atentie, cu atat vor avea un randament mai mare si profitul va creste.
Asa cum sunt toate povestile de dragoste din viata mea, fara sfarsit, cu final deschis, asa ramane si povestea cu HR-ul. Sper sa dureze toata viata. Iubesc oamenii si imi place sa ii ajut sa se dezvolte. De aceea ma ghidez in tot ceea ce fac dupa un citat din Seneca. El spune urmatorul lucru: “Atașează-te de cei care te pot face mai bun; primește pe cei pe care la rândul tău îi poți face mai buni !”. Cam despre asta este vorba si in Resurse Umane: sa ii poti face pe altii sa fie mai buni.
Multumesc!
