Who is Moo?

Voi aveti amintiri?

Eu, de exemplu, imi amintesc ca acum cativa ani am vazut "Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii" ( http://www.sfarsitullumii.ro/) , un film despre revolutie, fara revolutie. Spre deosebire de celelalte zeci de filme despre revolutie care s-au facut si care probabil se vor mai face (sper ca nu foarte multe), acest film aduce o noua abordare asupra revolutiei din '89; o abordare din punct de vedere sociologic, o abordare cu mult umor si dramatism, dar fara violenta si cruzime, elemente des intalnite in alte filme despre revolutie. Acest film prezinta ceea ce era cu adevarat important pentru niste copii, pentru o adolescenta, pentru o familie. Ce era cu adevarat important pentru ei? Bucuria de a trai si dragostea care unea oamenii, in mod paradoxal pentru o societate care traia mereu cu frica abuzurilor si a insecuritatii asigurata de securitate. Cristian Tudor Popescu afirma dupa ce a vizionat acest film ca "Sub rafalele de nostalgie ale acestui film emotionant mi-am amintit ce mult l-am urat si ce mult ne-am iubit."

Si pentru ca acum fix 21 de ani incepea revolutia, tin sa aduc un omagiu celor care au murit in timp ce eu ma nasteam, pentru ca eu sa ma nasc liber. Sper ca melodia aceasta sa va aminteasca cine suntem, ce suntem si cat de mult conteaza sa ne iubim tara si sa ne iubim intre noi.



Dar nu despre film as vrea sa discutam ci despre amintiri.
V-am amintit despre film dintr-un motiv foarte simplu. Au pe site o rubrica foarte draguta "O calatorie printre amintiri", pe care mi-am permis sa o folosesc si eu drept titlu pentru acest articol (sper sa nu le fie cu suparare). In aceasta rubrica au publicat o serie de fotografii cu "amintiri" din perioada comunista, selectate de pe site-ul http://www.latrecut.ro.
Si m-au intrigat aceste poze.

M-a intrigat si mai mult faptul ca mergand zilele trecute la Carturesti si rasfoind cateva albume de genul "Istoria......a ceva romanesc", am constatat ca, in raport cu perioada comunista, perioadei de dupa '89 i-au fost alocate doar cateva pagini. Si a trecut aproape un sfert de secol de atunci. Chiar poti sa pui toate lucrurile importante care s-au intamplat in 21 de ani, in 2-3 pagini?

Dar ceea ce m-a determinat sa scriu un articol despre amintiri este mentalitatea unor oameni mai in varsta care sunt de parere ca generatia 89' nu are amintiri, ca viata inainte de revolutie era extrem de activa, iar acum a devenit monotona, formalizata si plina de rutina. Le dau dreptate intr-o oarecare masura. Dar nu numai datorita faptului ca am constientizat si eu schimbarea clara a societatii si toate aspectele negative de acum cu care ei ne dau peste nas. Cred fiecare om isi aminteste cu nostalgie de tinerete, de copilarie si fiecare ar gandi la fel despre generatiile urmatoare.
Recunosc ca si eu sunt un pic rautacios cand ma gandesc ca generatiile nascute dupa anul 2000 nu au foarte multe amintiri pentru ca intreaga lor copilarie se invarte in jurul computerului personal si a mariei sale internetul. Nu cred ca am cititori nascuti dupa anul 2000, dar poate peste cativa ani cand vor face sapaturi arheologice in internet, copiii de azi ma vor contrazice cu amintirile lor din mileniul 3.
Pana atunci, eu revin la "rafuiala" mea cu generatia comunista. Spre deosebire de generatia 2000, eu cred ca noi, cei nascuti in 89 si la inceputul anilor 90 avem o multime de amintiri extraordinare. Am trait o perioada unica. O perioada de tranzitie care nu seamana cu nicio alta perioada din istoria Romaniei. O perioada despre care se pot scrie mai mult de 2 pagini.

De aceea va lansez o intrebare. Voi ce amintiri aveti?
 
Dupa 21 de ani de existenta + cateva ore, eu imi amintesc urmatoarele:

• Cand stateam de dimineata pana seara afara, in fata blocului, in curtea scolii, pe scara blocului cu cilalti copii si jucam tot felul de jocuri. Cel mai drag tuturor era de-a v-ati ascuns (sau "ascunselea") pe care l-as mai juca si acum cu placere. Mai erau jocuri ca Flori, Fete sau Baieti...si nu mai stiu cum mai era, sau Tara tara vrem ostasi, Sotron, "Prinselea" pe tot felul de criterii, De-a...(scoala, doctorul, mama si tata) etc.

• Nu existau decat foarte putine telefoane mobile in Romania si in special in business. Nici nu putea fi vorba ca un copil sa aiba telefon mobil. De aceea fiecare aveam telefoane mobile de jucarie, cu o voce enervanta de operatoare, cu care ne stresam parintii.

• La inceput existau doar jocurile electronice acelea de mari dimensiuni, care mergeau cu fise.
• Primul joc electronic "personal" pe care l-am avut a fost Tetris.
• Apoi au aparut jocurile "pe televizor" Nitendo si Terminator...si implicit memorabilul Mario si ratele enervante pe care trebuia sa le impusti. Acea versiune de Nitendo mi se pare ca era mult mai draguta decat noul Wii.

• Tot cam prin aceeasi perioada mi-am cumparat primul Walkman cu caseta. Era pentru prima data cand oamenii puteau sa isi ia muzica preferata oriunde cu ei, fara sa care casetofonul pe umar :) Pana atunci imi placea sa ascult povesti la pick-up, povesti imprimate pe discuri de vinil.

• Tin minte ca toti baietii ne cumparam de la Bubico (brand care a devenit sinonim cu notiunea de librarie) jocuri Lego si masinute mici de tabla.

• Imi mai amintesc ca aveam un proiector cu diapozitive si ca imi proiectam pe peretele din sufragerie povesti cu Scufita rosie, Capra cu 3 iezi, Cuore inima de copil etc.

• Imi amintesc primul Happy Meal la Mc Donald's, cand abia aparuse in Romania.

• Tot atunci erau diferite albume cu imagini autocolante cu fotbalisti, personaje din desene animate sau din filmele Disney pe care ori le cumparam de la librarie, ori faceau parte din promovarea unor produse pentru copii. Tin minte ca fiecare aveam cateva zeci de dubluri si faceam schimb intre noi.

• La scoala era foarte interesant... Pana in clasa a V-a am am avut uniforma bleumarin si camasa in patratele, iar fetele aveau sarafan si pampoane. La orele de lucru manual, fetele faceau croitorie, iar baietii si croitorie si traforaj. Trebuia sa impletim, sa crosatam, sa facem tot felul de modele... Si...invatatori dadeau cu linia la palma :)

• Pe strazi erau numai Dacii si Aro si razlet cate un Cielo.

• Exista o porcarie de suc concentrat la pliculet care se combina cu sifon si care era preferatul copiilor.

• Balerinele de portelan si pestele de sticla de pe televizor, neaparat cu un mileu crosetat sub el.

• Nu existau retele sociale. In schimb, toate fetele aveau oracole, un fel de Facebook in format fizic, pe care le personalizau intr-un mod cat mai frumos si original, in care isi lasau comentarii una alteia si pe care din cand in cand le mai completau si baietii. Era mare tragedie cand te prindea un profesor cu oracolul la scoala. Sa mai interzica cineva Facebook-ul acum...Ar fi de neconceput.

• Generatia de aur din fotbal si cea din gimnastica: Lavinia Milosovici, Simona Amanar, Maria Olaru se bateau cu Svetlana Khorkina pentru aur la olimpiade. Eram indragostit de Lavinia.

• Iernile erau mai friguroase, mai lungi, ningea mai mult, se formau troiene de peste 2 metrii si ne dedeam cu sania

• Povestile din diminetile de weekend de la Radio Romania Actualitati.

• Desene animate:
1. Sailor Moon
2. Testoasele ninja
3. Dragon Ball
4. Viata cu Louie
5. 101 dalmatieni
6. Desenele de la Walt Disney care se dadeau duminica dimineata pe TVR 1

• Emisiuni:
1. Tip Top Minitop
2. Abracadabra, cand era Dana Rogoz Abramburica
3. Pretul corect
4. Stii si castigi cu Mihai Calin
5. Tele euro bingo cu Brenciu
6. Kiki Riki Miki, cand era Jojo mica
7. Scoala vedetelor, cu Calin Goia, Geambasu, Nadine si ceilalti...
8. Teleenciclopedia prezentata de Florian Pitis

• Trupe care au fost in topuri atunci si nu mai exista deloc:
1. Vama
2. Gaz pe foc
3. Genius
4. Non Stop
5. AXXA
6. Body & Soul
7. Andre
8. Angels
9. Valahia
10. Blondy
11. N&D
12. 3 Sud Est
13. Animal X

VOI CE AMINTIRI AVETI?

Un om a venit de la munca tarziu, obosit si nervos, gasindu-si baiatul de 5 ani asteptand la usa.

--Tati, pot sa te intreb ceva?

--Da sigur, despre ce e vorba? a raspuns omul

--Tati, cati bani castigi pe ora?

--Asta nu e treaba ta. De ce ma intrebi astfel de lucruri. Spuse omul nervos.

--Doar vreau sa stiu...Te rog spune-mi, cat castigi pe ora?

--Daca trebuie sa stii, castig 50$ pe ora.

--Ah, a raspuns micutul, cu capul plecat.

--Tati, imi imprumuti te rog 25$?

Tatal s-a infuriat:

--Daca singurul motiv pentru care m-ai intrebat asta este ca sa imi ceri niste bani sa iti cumperi o jucarie prosteasca sau alte porcarii, atunci du-te direct in camera ta la culcare. Gandeste-te de ce esti asa egoist. Nu lucrez din greu in fiecare zi pentru asa copilarii!

Micutul a mers in liniste in camera si a inchis usa.

Omul s-a enervat si mai tare pe intrebarile baiatului. Cum a putut sa puna asa intrebari doar pentru a cere niste bani.

Dupa o ora, omul s-a calmat si a inceput sa gandeasca:

^^ Poate chiar era ceva de care chiar avea nevoie sa cumpere cu 25$ si chiar nu mi-a cerut bani des. ^^

Omul a mers la usa baiatului si a deschis-o

--Dormi? a intrebat...

--Nu tati, sunt treaz, a raspuns baiatul.

--M-am gandit, poate am fost prea dur mai devreme, spuse tatal. A fost o zi lunga si m-am descarcat pe tine. Uite aici ai 25$

--Micutul a sarit, zambind. Multumesc tati, a zbierat. Dupa aceea a scos un pumn de bani.

Omul a vazut ca baiatul avea deja bani si s-a enervat din nou.

Micutul si-a numarat incet banii si s-a uitat catre tatal sau.

--De ce vrei mai multi bani daca deja ai? a spus tatal.

--Pentru ca nu am avut destul, dar acum am, a replicat baiatul

--Tati, am 50$. Pot sa cumpar o ora cu tine???? Te rog sa vii mai repede acasa maine. Vreau sa mananc cu tine.

Adu-ti aminte cine-ai fost

Ca sa-ti aduci aminte cine esti

Si sa-ti dai seama in sfarsit

Daca traiesti sau ai murit,

Daca-ai scazut sau daca cresti

Si daca-n lume ai vreun rost.



As vrea sa zbor,

Dar nu am inca aripi.

As vrea sa numar zambete la infinit.

As vrea sa-nvat cum sa respir in vid.

De vei privi adanc, de dupa zid

In mine, vei constata ca de fapt nu am

Decat un suflet mare,

Pe care sa il dau celui ce n-are

Sau celui ce are suflet, dar il doare.

Anul trecut scriam tot aici ca esti mai bun atunci cand ai oameni buni langa tine. Exista multi oameni speciali in viata mea. Nu le-am spus niciodata cat de mult tin la ei. Probabil ca stiu. Sau poate nu. Sper sa stie.

Timpul, faptul ca pe masura ce crestem devenim tot mai ocupati si tot felul de alte motive care acum mi se par stupide m-au facut sa ma indepartez de multi dintre ei. Si imi pare rau.

Am facut multe lucruri anul asta, de care sunt mandru. Dar nu sunt mandru ca uitasem sa mai fiu copil. Incepusem sa fiu ca un robot care incerca sa faca totul perfect, care aparent nu avea nevoie de prea mult somn si mancare si care nu gresea niciodata. Ei bine robotul a gresit. Si, din fericire, au fost destui oameni in viata mea care sa ma invete sa fiu copil din nou. Sa zambesc. Sa ma joc. Sa glumesc. Sa-mi dau voie sa gresesc. Sa fiu optimist. Sa iubesc din nou oamenii si lucrurile simple. Sa visez.

De la un timp devenisem atat de ocupat cu tot felul de lucruri, importante ce e drept, in felul lor, incat tot ceea ce postam pe blog erau simple reclame la ceea ce faceam. Uitasem sa mai scriu despre viata, despre mine, despre lucrurile frumoase care mi se intampla. Desi toate aceste lucruri “corporatiste” (cum le placea colegilor mei de camera sa le spuna ca sa ma enerveze) cu care ma ocupam, au fost unele din cele mai frumoase lucruri care mi s-au intamplat vreodata. Dar practic era un lucru mare si frumos caruia ii eram dedicat total si care ma facea sa uit sa iubesc lucrurile simple cum sunt plimbarile prin parc, rasaritul dimineata, filmele, copiii. Singura vina o am eu.

Cu ceva timp in urma scrisesem poezia asta.

Cand o sa fii prea ocupat
Cu nimicurile tale
Sa stii ca nevisarea e pacat,
Sa-ti amintesti cum
Stralucea azi Soarele
Si tot nimicul se va face scrum
Si tu vei fi un nor de fum
Si vei pluti usor spre casa
Acolo unde Soarele straluce si iarba verde-i deasa,
Acolo unde oameni simpli isi pasc oile,
Acolo unde nimeni nu-ti opreste voile,
Sa stai cu muntii in campie,
Sa te sarute Dumnezeu,
Sa uiti de tine si de tot ce-i rau,
Sa scoti un pix si o hartie,
S-asterni pe ea o poezie
Si sa-ti dai seama ca-asta-i raiul tau.


Se pare ca intr-un tarziu mi-am amintit si eu toate astea. A fost nevoie sa vin acasa. Si mi-a prins bine Aici “e un loc in care pot, sa visez oricat ar fi de greu”. In noptile senine, de la balconul meu se vad doua stele, de o parte si de alta a Lunii. De stelele astea se leaga toate amintirile mele. Imi place sa le privesc de fiecare data cand vin acasa. E liniste si locul asta functioneaza ca o masina a timpului. De fiecare data cand le privesc e ca si cum m-as intoarce in timp. Am fost exact in acelasi loc sute de nopti in trecut, iar stelele au fost tot acolo si practic nu e nimic schimbat, decat eu, nu e nimic care sa imi aminteasca de prezent decat gandurile mele. Cand sunt acolo uit cati ani am, cate mailuri necitite ma asteapta si in cate locuri trebuie sa merg maine. Stand asa acolo, as putea sa am la fel de bine 5 ani, 16, 75. Sunt tot eu, pierdut intr-un spatiu atemporal.

Am cam deviat de la scopul acestei postari. Ma gandisem sa fie un fel de multumire pentru toti oamenii speciali din viata mea care ma inspira si un fel de sorry letter pentru cei fata de care m-am indepartat fara sa vreau.

Le multumesc colegilor mei de liceu alaturi de care am petrecut cea mai frumoasa perioada din viata mea. Chiar imi e dor si imi amintesc cu nostalgie de liceu. Ma bucur ca macar pe unii dintre ei i-am pastrat aproape si ca de fiecare data cand ne intalnim imi fac ziua mai frumoasa.

Le multumesc aseristilor mei dragi, alaturi de care am crescut si m-am maturizat intr-un singur an cat altii in 10 si de la care am invatat numai lucruri frumoase.

Multumesc mama si tata pentru ca sunteti cei mai buni parinti din lume! Chiar daca nu petrec prea mult timp cu voi, asta nu inseamna ca nu va iubesc.

Multumesc celei mai dragute fete din lume, pentru faptul ca este cea mai draguta fata din lume : ) .

Multumesc bunicii mele pentru ca ma iubeste neconditionat, chiar mai mult decat pe tata, ca doar asa fac toate bunicile. : )

Le multumesc verisorilor mei care practic au crescut impreuna cu mine. Avem sute de amintiri frumoase de cand eram mici. Imi amintesc cum ma jucam cu Marius de-a Spidermanii. Sau cum alergam prin balti cu Vali pana cand ne faceam numai noroi din cap pana in picioare. Chiar si de Andrei cel mic imi amintesc cu placere cum imi zambea cand se trezea dimineata cand stateam cu el si imi stia numele, desi uneori nu ma mai vedea luni intregi si imi spunea “Tu esti Misuuuu. Eu sunt Adei.” .

Multumesc prietenilor! Chiar daca, poate cu unii dintre voi se intampla sa vorbesc si o singura data la cateva luni. Sunteti acolo. Nu am uitat pe nimeni. : )

Incepe sa sune a discurs de Oscar...asa ca ma opresc aici.

Numai bine!



Voltaj - Etajul 3



Voltaj- Crede



Voltaj - Si ce

Punct.

Acum mai bine de o saptamana am pus punct conferintelor si workshopurilor din cadrul proiectului Akademics (http://www.akademics.ro/ ). Punctul asta anunta inceputul. Sunt sigur ca vor urma lucruri frumoase. Desi lumea are impresia ca toate lucrurile se sfarsesc atunci cand apare punctul, el de fapt anunta inceputul.

"Dar deodat-un punct se mișcă…cel întâi și singur. Iată-l /
Cum din chaos face muma, iară el devine Tatăl... /
Punctu-acela de mișcare, mult mai slab ca boaba spumii, /
E stapânul fară margini peste marginile lumii"
(Scrisoarea I, Mihai Eminescu)

Am invatat multe in acest proiect.

As incepe prin doua citate ale lui Seneca: "Homines dum docent discunt” (Inveti, invatand pe altii) si “Atasaza-te de cei care te pot face mai bun; primeste pe cei pe care la randul tau ii poti face mai buni !”

• In primul rand, in Akademics am invatat sa fiu mai bun, am incercat sa invat de la altii sa fiu mai bun si am incercat sa ii ajut pe altii sa fie mai buni.
• Am invatat sa fiu consecvent. Am invatat sa merg pana la capat, chiar daca uneori am trecut prin momente mai tensionate.
• Am ajuns prin toate imprejurimile Bucurestiului (fara masina); din Pipera in Popesti Leordeni.
• Am mers pe jos prin camp 4 km, ca sa iau un bon pentru sucuri.
• Am strabatut tot Bucurestiul in doua ore.
• Am invatat datorita lui Vladi de la Fabryo (http://vladimartinus.wordpress.com/), toate codurile de culori din nomenclatorul NCS (http://www.ncscolour.com/webbizz/mainPage/main.asp ).
• Am invatat sa vopsesc pe OSB si acum stiu ca inainte sa dai cu lavabila pe OSB trebuie sa folosesti vopsea alchidica mata ca altfel e prea lucios si nu prinde lavabila.
• Am invatat ca vopseaua se poate usca in 5 minute cand aplici metoda "evantai" folosita la gratar.
• Am invatat ca mai exista si taximetristi de treaba. Este un anume Victor la Taxi Pelicanul care din proprie initiativa a venit si ne-a ajutat sa transportam placile de OSB pe porbagaj, deasupra, pentru ca un alt coleg de al lui care venise si constatase ca placile nu incap in masina, l-a anuntat prin statie.
• Am invatat ca poate dura 3 ore sa insurubezi 24 de suruburi si ca e nevoie de forta lui Bogdan Stoian pentru asta.
• Am invatat sa umflu baloanele cu pompa (personal record 40/pauza).
• Am invatat Flash, Photoshop si Corel (notiuni de baza) ca sa pot sa fac logo-ul, bannerele, machetele si sa modific flyerele si afisele.
• Am cunoscut aproape toti angajatii de la Diverta de pe Magheru. Au fost toti foarte foarte de treaba si chiar ne-am simtit ca acasa la Diverta Acasa. Ionut si Andreea au fost deschisi si ne-au ajutat cu tot ce aveam nevoie. Alex si Adriana ne-au tinut companie si ne-au ajutat si ei cu indrumari. Cu Alex inca mai pastrez legatura. Tot la Diverta am conoscut o tipa draguta la cafenea, care mi-a facut un sandvis si care din pacate tocmai isi daduse demisia inainte sa o cunosc eu (Asta da noroc...sa fiu ultimul ei client).
• Am invatat sa joc tenis pe Wii.
• Am invatat cum se pot monta si demonta 10 roll-up bannere in 3 minute.
• Am invatat cum se deschide un microfon mobil si cum functioneaza mixerul de sunet din Orange Concept Store. Nu am reusit sa invat cum se seteaza frecventa la o lavaliera mobila, dar pana anul viitor promit ca invat :D.
• Am invatat ca in spatele imaginii unor oameni foarte cunoscuti se ascunde o alta imagine (uneori mai buna, alteori mult mai rea).
• Am invatat ca nu e bine sa intri intr-o camera din camin de baieti, dar mai ales de fete, chiar daca dupa ce bati la usa cineva striga "Intra". E posibil sa dai peste oameni dezbracati sau "in mijlocul actiunii".
• Am invatat cum e treaba cu teflonu' si ca peretele respira.
• Am aflat ca statia Berceni e construita suprateran.
• Mi-am imbunatatit recordul la lipit afise.
• Am ajuns si eu prin campus pe la Politehnica si a fost o ocazie buna sa o revad pe Geanina cu care nu mai vorbisem de foarte mult timp.

.....

Cu ce am ramas?

• 
  Cu bucuria enorma de a lucra cu alti 17 oameni plini de entuziasm +ceilalti oameni din afara echipei care ne-au sustinut si ne-au ajutat de nenumarate ori.
• Cu satisfactia incredibila pe care am avut-o atunci cand am intrat de unul singur in Aula Magna, cu cererea semnata de Domnul Rosca in mana si in linistea aia solemna, am ridicat banner-ul cu ASER. In momentul ala m-am simtit ca Neil Amstrong pe Luna.
• Cu bucuria de influenta vietile a aproape 1000 de oameni in mod pozitiv, oricat de putin am fi facut-o.
  
  Akademics in cifre:
  
• 5 zile
• 30 de ore de activitate
• 5 domenii diferite
• 11 conferinte
• 33 de invitati de renume
• 38 de parteneri
• peste 30 de aparitii in media
• 4 locuri de desfasurare
• peste 900 de participanti la conferinte
• 5 workshopuri
• peste 400 de aplicatii pentru workshopuri
• 75 participanti selectati pentru workshopuri
• 5 comunitati create in urma workshopurilor
• 1 sesiune de campanii publicitare
• peste 200 de participanti la sesiunea de campanii publicitare
• UN NOU CONCEPT: "BUSINESS IN COLOURS"

Puteti gasi poze de la eveniment pe Facebook (daca derulati aceasta pagina, veti gasi mai jos, in dreapta un Fanbox Facebook unde apar si pozele)

As vrea sa le multumesc si sa ii felicit pe toti fei care au reprezentat lumea mea in ultimele luni.

• Adina Dumitru pentru ca m-a suportat. Numai ea stie de cate ori spunea ea da si eu nu sau eu da si ea nu.
• Andrei Anghel pentru ca am invatat impreuna cum e sa cari in fiecare zi bannerele din ASE in Diverta.
• Raluca Caraiman pentru zambet.
• Ioana Cepoi pentru ca are frane bune.
• Georgiana Chicheanu devotament fata de proiect.
• Andreea Cristache pentru spiritul artistic si pentru ca a contribuit la realizarea unui site apreciat de toata lumea (http://www.akademics.ro/ )
• Corina Delea pentru ca a incercat sa faca o multime de lucruri si pentru Akademics si pentru Cupa si chiar a reusit. Si pentru ca a intrat in locul meu in camerele de fete unde nu venea nimeni sa deschida usa :D .
• Adriana Gheara pentru faptul ca ne motiva de fiecare data cand avea ocazia.
• Corina Gheonea pentru toate ideile ei ce tin de HR si joculetele care au contribuit mult la inchegarea echipei.
• Simona Iagar pentru disponibilitate, pentru perii albi (vopsiti la propriu cu vopsea alchidica) si pentru voia buna pe care o aducea in cadrul echipei.
• Teodora Lungoci pentru implicare.
• Cristina Mitroi pentru ca a avut grija sa avem cei mai tari parteneri media.
• Laura Neferu pentru perseverenta.
• Emilia Raduca pentru veselia pe care o aducea mereu in cadrul echipei.
• Bogdan Sirbu pentru ca ne-a lasat sa lipim afisul cu Akademics pe usa.
• Vlad Troncea pentru ca venea mereu cu idei noi.
• Anca Tudor pentru ca am reusit sa impartim impreuna 200 de flyere intr-o Politehnica aproape pustie.

Si mai sunt cateva persoane din afara echipei carora trebuie sa le multumesc si pe care trebuie sa le felicit.

• Bogdan Rapan pentru ca a realizat cel mai tare site http://www.akademics.ro/ .
• Roxana Aron pentru vorbele bune si puterea de a motiva oamenii in momente dificile si pentru toate lucrurile bune pe care le-a facut atat pentru Changemakers cat si pentru Akademics.
• Bogdan Stoian pentru tot ajutorul acordat si pentru cele 24 de suruburi care pun pariu ca lui i s-au parut 100.
• Ruxandra Dumitru pentru ca atunci cand simteam nevoia sa vorbesc cu cineva, o sunam, stateam un sfert de ora si incercam sa ne "optimizam" reciproc (a "optimiza" = actiunea de a-l face pe celalalt mai optimist).
• Octavian Bolocan pentru toata sustinerea si energia pozitiva pe care mi-o transmitea de fiecare data cand ne intalneam.
• Larisa Draganescu pentru ca s-a obisnuit cu ideea ca nu o intreb "Ce faci?" doar atunci cand am ceva de decontat.
• Silvia Radu pentru toata sustinerea, increderea si ajutorul acordat; pentru toate eforturile depuse pentru a obtine Aula Magna si pentru faptul ca ne-a suportat de fiecare data cand o bateam la cap cu salile sau cu alte probleme.
• Clara Nuta pentru ca m-a impins mereu de la spate sa fac vanzari si datorita perseverentei (si a mea si a ei) am avut si rezultate; si pentru ca a mers de doua ori cu mine pana in Popesti Leordeni.
• Victoria Dinu (Tori) pentru ca a avut grija ca mereu sa existe o buna comunicare intre toti aseristii.

Ar mai fi cativa oameni din afara ASER care ne-au ajutat mult si carora as vrea sa le multumesc:

• Vladimir Martinus, Junior Brand Manager Fabryo
• Stefan Teodorescu, Marketing Manager Fabryo
• Elena Paslaru, Marketing Coordinator Diverta + tot personalul de la magazinul Diverta de pe Magheru
• Corina Cilianu, Prodecan Facultatea de Relatii Economice Internationale
• Radu Petrariu, Presedinte Senatul Studentesc
• Ion Gheorghe Rosca, Rectorul Academiei de Studii Economice
• Victor, baiatul cu taxiul
• inginerul de sunet din ASE

Si lista poate continua la nesfarsit...

O sa sune foarte cliseic (a premiile Oscar), dar nu in ultimul rand le multumesc si parintilor mei pentru sustinere si tot sprijinul acordat. (Tu domnu' Project Manager Stefan Gherghe, cu diagrama cu 2 colturi pe margine, stiu ca acum citesti ce am scris. Inchide internetul si treci la treaba! Pana la anul sa atingi marginea cu toate cele 12 colturi. Si tu Doamna Formator, Lector si etc. Luminita Gherghe, stiu ca imediat cum a vazut postarea, Domnul PM ti-a trimis-o si tie in FW pe mail. Ai grija de elevii tai!) Va multumesc si voua!

In final as vrea sa le multumesc tuturor participantilor, tuturor invitatilor, tuturor partenerilor si tuturor celor care au contribuit la realizarea proiectului si au adus un plus de valoare.

Multumesc!

Punct. Si un nou inceput.

Viitorul suna bine!

De cand eram eu mic, Romania tot sare! Si sare, sare, sare. Peste tot Romania sare. Cel putin asa se pare.

Asa ca m-am decis sa scriu un articol despre oamenii care sar. Cine sare si cine nu sare in Romania?

Poate credeti ca acesta este un articul despre sarituri, dar va inselati.

Acesta este un articul despre cat de saritori sunt romanii cand vine vorba de problemele celorlalti.

De cateva luni bune, am ocazia sa sar alaturi de ASER pentru studenti si sa cunosc conceptul de CSR in profunzime, de la proiecte de responsabilitate sociala, pana la persoanele din companii care se ocupa de ele.

Ce inseamna CSR pana la urma? In termeni generali este vorba despre Responsabilitatea Sociala a Corporatiilor (Corporate Social Responsibility). Este o modalitate prin care companiile responsabile incearca sa ajute comunitatile in care isi desfasoara activitatea, asa cum pot si cum considera ele ca este mai bine. Unele construiesc parcuri, altele case, altele planteaza copaci, o mare parte din ele ajuta persoanele defavorizate, dar cele mai multe investesc in educatie, domeniu pe care se axeaza in cea mai mare parte a sa activitatea ASER. Am folosit termenul de investitie pentru ca intradevar, chiar daca sunt niste actiuni pro-bono, care nu aduc beneficii decat companiei, sub forma capitalului de imagine castigat si oamenilor care beneficiaza in mod direct de ele, aceste actiuni isi vor face simtite efectele la nivel macro in viitor, cand, sa speram, oamenii vor fi mai responsabili, tinerii mai bine informati si mai educati, aerul mai curat, saracia mai putina si lumea in general mai buna. Gasiti mai multe informatii despre ce inseamna CSR, care sunt companiile care au facut proiecte de CSR in romania si ce proiecte au facut ele pe site-ul http://www.responsabilitatesociala.ro/.

Dar dincolo de toate speculatiile legate de interesele companiilor de a-si imbunatati imaginea prin astfel de actiuni, stau oamenii. Oamenii din companii care au inteles ce inseamna responsabilitatea si care incearca sa ajute alti oameni. In spatele tuturor lucrurilor frumoase care se intampla cu sprijinul companiilor si in spatele tuturor afiselor pe care sta la loc de cinste, la rubrica "parteneri", sigla companiilor, se afla oamenii din acele companii care merita tot respectul, pentru interesul acordat acestor proiecte si pentru responsabilitatea si implicarea de care dau dovada.

Pentru ca tot am inceput cu sariturile, o sa sar si eu un pic la alta idee. Multa lume ma intreaba ce rank am la acest blog, cate accesari am pe zi, cati cititori am; ar mai lipsi sa ma intrebe daca am un fan club. O sa sune putin egoist, dar scopul pentru care scriu pe acest blog este ca in viitor sa imi amintesc cu placere de toate experientele si lucrurile frumoase sau mai putin frumoase pe care le traiesc in prezent si din care am ceva de invatat. Daca de lucrurile frumoase despre care scriu eu se mai bucura si alti oameni, acest fapt nu face decat sa ma bucure si mai mult pe mine.

O sa va povestesc si voua cateva lucruri pe care le-am trait zilele trecute ca sa va bucurati sau sa va ingriorati si voi alaturi de mine. Bucurestiul este un loc mirific, pe care il iubesc la nebunie, cu toate partile lui rele si bune. De ce? Pentru ca mereu se intampla cate ceva si pentru ca intalnesti tot felul de oameni.

Piata Romana este un fel de Triunghi al Bermudelor din Bucuresti. De ce? Pentru ca Piata Romana este zona in care foarte multi oameni cad din picioare. Cred ca nu este saptamana in care sa nu vad un om cazut la pamant in aceasta zona. Scriam intr-o postare anterioara despre un om care murise sub un panou electoral cu un nene "zambaret" si foarte "saritor" sau mai degraba "saltaret" si el. Ei bine, atunci foarte multi oameni care treceau pe langa el nu s-au deranjat sa sune la salvare sau sa incerce sa afle ce s-a intamplat cu el. Asa suntem noi romanii, punem etichete si ne temem de responsabilitate ca de bau bau. Voua va este frica sa vedeti daca un om cazut la pamant mai traieste, chiar si daca are o sticla de alcool langa el? Oricat de iresponsabil ar fi un om in legatura cu viata lui, noi, ceilalti ar trebui sa fim responsabili, sa nu punem etichete si sa ne preocupam si de soarta celorlalti, pentru ca astfel putem salva o viata, lucru care mi se pare cel mai frumos pe lumea asta. Un singur om a sunat la salvare si a ramas langa el pana cand a venit salvarea. Nu il cunosc, dar ii ofer toata aprecierea mea. Zilele trecute in statia de autobuz din rond, de la Romana, a mai cazut un om si la fel o singura persoana s-a gandit sa sune la salvare. La o zi dupa aceasta intamplare, tot in Piata Romana, a mai cazut un om, la coloane, fix in fata farmaciei a carui nume nu o sa il mentionez, pentru ca nu merita, din moment ce farmacie fiind nu s-a deranjat nimeni sa vada ce a patit acel om si nici nu a sunat nimeni la salvare. Stiti si voi ce trafic intens este pe la coloane. Ei bine toti oamenii il ocoleau si treceau indiferenti mai departe, evitand mai degraba sa il atinga, altfel, foarte posibil, l-ar fi calcat in picioare. Am scos telefonul si am format 112, l-am pus la ureche si asteptam sa imi raspunda operatoarea. Fac cativa pasi si aud cum un batranel care se tinea de brat cu a lui sotie, ii spunea foarte impacientat cuiva la telefon ca este un om cazut la piata romana, la coloane si ca nu stie ce este cu el si ca sa vina mai repede un echipaj. Mi s-a umplut inima de bucurie cand am vazut ca cineva s-a gandit totusi sa sune, dar m-am intristat in acelasi timp pentru ca era un batranel, care peste cativa ani nu o sa mai fie si odata cu el vor disparea multi oameni responsabili din aceeaasi generatie. De aceea generatia tanara este datoare sa invete sa fie responsabila si cum poate invata mai bine decat de la ceilalti.

Puterea exemplului personal poate schimba atitudini. De aceea cred cu tarie ca responsabilitatea sociala poate fi invatata si companiile, prin proiectele lor de CSR, alaturi de voluntarii organizatiilor nonguvernamentale care au inteles deja ce inseamna responsabilitatea, ii invata si pe ceilalti oameni sa fie responsabili. Facand bine primesti bine si determini oamenii sa faca si mai mult bine. Binele este transmisibil si multiplicativ. Este parerea mea sincera. Uneori printr-un gest minor, printr-o atitudine, prin simpla ta prezenta undeva poti schimba viata cuiva sau poti produce chiar o schimbare la nivel macro. Pentru ca daca un om sare si toti oamenii sar impreuna cu el, pot misca Pamantul din loc. Cel mai bun exemplu este reclama care mie mi-a placut cel mai mult din cate am vazut pana acum, ca si concept si care la momentul respectiv chiar m-a determinat sa ma gandesc serios la o cariera in publicitate. Este vorba despre urmatorul spot publicitar (aceasta afisare a spotului nu are scop publicitar ci este strict o apreciere la adresa realizatorilor pentru idea transmisa si pentru concept).

Am invatat ca pentru a schimba lumea nu ai nevoie decat de vointa. Nu toata lumea poate sa sara, dar oricine poate avea voninta de a fi saritor. Cel mai bun exemplu de vointa este Nick Vujicic pe care il veti vedea in filmuletul urmator pe care l-am primit si eu pe mail acum cateva saptamani de la Valentina Toi. Ce m-a impresionat cel mai tare este ca am vazut un tip exact la fel ca el (cu ambele picioarele amputate mai sus de solduri), tot in Piata Romana (cum altfel?) care a coborat de unul singur din autobuz (133) si care fara niciun ajutor se deplasa pe un skateboard si o facea chiar foarte bine. Am avut un moment de slabiciune atunci. Mi-as fi dorit tare mult sa il cunosc, dar nu as fi stiut ce sa ii spun daca as fi intrat in vorba cu el pentru ca nu voiam sa isi faca o impresie gresita despre mine si trebuie sa recunosc, spre rusinea mea, ca m-am gandit si la ce vor spune oamenii despre mine daca intru in vorba cu el ("ma iau de viata lui"), din postura unui necunoscut. Daca voi avea ocazia sa il mai reintalnesc, cu siguranta voi vorbi cu el, pentru ca la fel ca Nick este un simbol de vointa. Si acum iata si filmuletul cu Nick:

Ca o concluzie a acestui articol as vrea sa va reamintesc ca sta in puterea noastra, a fiecaruia dintre noi sa schimbam cate putin lumea, ca voluntarii si companiile responsabile deja o fac si ca este timpul ca toata lumea sa invete sa fie mai responsabila. Marile corporatii au deja departamente si programe de CSR. Haideti ca fiecare, "pe persoana fizica" (registered quote, se stie de catre cine) sa ne facem, intr-un coltisor al inimii noastre, cate un departament de CSR care in loc de Corporate Social Responsability sa se numeasca Community Social Responsability si care sa ne faca sa fim mai buni si mai responsabili unii fata de ceilalti!

C.ine.S.a.R.e acum cu mine?

Am facut ieri un test de personalitate online. Rezultatul este destul de aproape de adevar din moment ce am raspuns forte sincer la toate intrebarile. Doar 60.000.000 de oameni, adica 1% din populatia globului, mai sunt la fel ca mine. Care va sa zica, nu sunt eu singurul visator.

Report for: Mihai Gherghe
According to the Personality Type Questionnaire you completed, the 'Type' that best describes your preferred style is:
Introvert
Intuitive
Feeler
Judicious

INFJ http://www.spectrumx.co.uk/newlife/type/Reports/INFJ.asp

The nickname for this Type is "Developer" or "Author" and it is shared by approximately 1% of the population. Thus, 99% of those you meet perceive the world around them differently from the way you do.

Your Personality Type
If someone were to describe you well, they could easily use the following adjectives: imaginative, motivated, persistent, purposeful and creative.
You are a person who’s energy is drawn inward into a rich inner life of thoughts and feelings. You are also periodically stubborn, is easily bored by routine work and pays little attention to obstacles. If this sounds like you, you must be an INFJ. As a Judicious type, you make decisions easily and your friends and associates tend to perceive you as a self-confident and individualistic thinker. You draw your thoughts and inspiration about from within, from your "inner eye" - in other words, from your Intuition.
More than any other Type, you live in a world of ideas, an array of concepts and associations so unique to you that most people around you will not fully comprehend your vision. But remember, a number of the greatest inventors and thinkers in history have had the same kind of trust in their own ideas as you do and have persevered against all odds.
If your Introversion is strong, communicating with others may not be easy and you may also struggle occasionally with how to explain that vision to others, becoming frustrated at difficulties you may have articulating the significance of your thoughts. Your tendency is to continually seek the privacy, solitude and peace you need to form your thoughts and work out solutions to knotty problems. But even the best ideas are become lost in the fray unless they are promoted, advocated and marketed. Continually improving your verbal communication skills will be important if you are going to make your mark on the world. On the other hand, persuasive writing could come quite naturally to you and be an important asset for reaching people and clearly communicating your vision. You, better than any other personality style, can eloquently express emotion and thoughts with a pen, moving people with your words.
You focus on what is possible and the opportunities that lie ahead. But you also have the knack of being able to develop the plans that will bring your ideas into reality. Once the plan is in place, you then pour all of your energies into achieving your vision, remaining undaunted about the obstacles. In other words, obstacles and other’s expectations mean less to you than the intense personal standards you set for yourself. As others who have written about your Type have said, your motto is: "The difficult I do immediately; the impossible takes me a little longer." The challenge you and other INFJs have is to keep those visions coming while remaining grounded and dedicated to your goals. As mundane as it is, an occasional reality check into the solid facts of the present day is a good idea.
Your well-developed sense of Judiciousness helps you to eye your own work objectively, see problems before they arise and decide in advance what to do in case of difficulties. Governing your creative inner world of thoughts, ideas and insights is Intuition - your strongest preference. Taken together, Intuition and Feeling mould the idealist and truth-seeker, one whose main quest in life lies within and is directed toward achieving acceptance, personal peace and integration. Living a life without pretence or facade and being accepted for who you really are is important to you. Genuineness and sincerity are what matter to you.
For Intuiting-Feeling types such as yourself, having solid, dependable and meaningful relationships are vital. To have a deep and abiding connection with another person, combined with a profound mutual understanding of each other’s true self, is what you seek in relationships. You choose your relationships carefully and do not take a cavalier attitude toward them. Once you open up, however, it is easy for your to pour yourself into relationships, practising patience, understanding, devotion and sensitivity. If these sentiments are not returned, however, you may feel vulnerable and less trusting.
Since the depth and longevity of relationships is more important to you than having a vast number of friends and acquaintances, you will tend to invest your time and energy into only a small number of people. Contact over the years may ebb and flow, but when a friend is in need, you are a friend indeed and will be there to help no matter what the day or year. Your friendships tend to be quiet, yet intense, which your Extraverting friends may find incomprehensible. This pattern is typical among Introverts, and particularly those Introverts like yourself who value Feeling over cold objective logical Thinking.
If there is one word that captures your view of life it is meaningful: having meaningful relationships, meaningful work, a meaningful you, and having a meaningful impact on the rest of the world. With this emphasis on deeply understanding yourself and others, you can easily ascertain the unconscious motivations of people. This talent can be quite valuable if you select a career in counselling, mentoring or any occupation that involves developing people's potential.
Everything you undertake is done with an all-embracing perception of time and history. You respect the past and tradition, experience the moment and look toward the future - at times, all three at once. Yours is the personality of the visionary.
You trust your Intuition and are not afraid to act on gut level instincts. Somehow, you are able to perceive the good and evil in life, and your ability to make value judgements on the basis of intangible data baffles other Personality Types. Tracing your inspirations and thoughts about people and situations through a well-define sequence of events is nearly impossible for you. But you have learned through experience to trust your insights and judgements. Others without your talent would be wise to give credence to your observations and conclusions.
In addition to your other abilities, being creative is also a talent you possess. But sometimes your creativity can turn into perfectionism instead of excellence. You tend to see yourself as an extension of what you do. As a result, you are driven to do your best in all situations. But your satisfaction with outcomes can be elusive at times when you do not want to release results until they are flawless and perfect. While perhaps attainable in your mind, this level of perfectionism could be hindering you more than helping you.
Although you cherish the companionship of people, they can sometimes be exhausting and draining when you are engrossed in a task at hand. When focused and deeply concentrating, the ringing of the phone is startling and disruptive while people interruptions mean you could completely lose your train of thought. For you to work at your highest levels of productivity, a quite working environment is preferred and you may find that working alone is optimal.
To perform at your peak, you require a harmonious working environment. You endeavour to promote peace and co-operation around you. Despite being rather independent yourself, you value being appreciated and believe acknowledgement and appreciation of others can go a long way. As a result, you are liberal, and always sincere, in your compliments and recognition of others. Any environment that lacks this attention to appreciation eventually takes its toll on you. When continual criticism and hostility are present, you become truly miserable. If the environment does not change, you may find yourself depressed, lacking confidence and enthusiasm, and physically suffering from stress.
During those times when a project requires long working hours without a break, you can often outlast even your most tenacious co-workers, mustering the patience and tenacity needed to finish the job. To keep you going, you are able to provide an intense level of self-satisfaction and respect for your work because you never lose sight of the ideas and big picture behind the tasks.
No matter which type of career you choose, it is vital to remember to stop for a moment and pay close attention to your personal needs. More than other Personality Types, it is easy for you to get so caught up in your thoughts and your work that you forget to take care of yourself. So nurture and nourish yourself. Protect yourself from avoidable stress so that the source of your creativity can flourish.

Contributions to an Organisation
Each of the sixteen personality types has their own styles, strengths and blind spots. The following items are the more obvious skills and talents you bring to an organisation, group or relationship. These are your strengths. Strengths often can turn into weaknesses if over-used and over-relied upon. But used well, these strengths and talents can contribute to your success in career and relationships.
Is quietly forceful, personable and genuinely concerned for others.
Likes tackling complex issues involving people and material.
Enjoys working, talking and sharing with individuals and small groups.
Maintains very precise internal organisation, where every thought, idea and project fits into place before acting.
Focuses on building harmony and works toward the common good of all.
Can easily make decisions with logic and impersonal analysis.
Sees possibilities and relationships missed by most.
Generates innovative solutions to complex problems.
Brings quiet resolve, creativity and a future orientation to an organisation.
Is soft spoken yet persistent in the manifestation of his/her insights.
Works diligently and easily becomes totally absorbed in projects.
Trusts and pursues his/her own unique and creative inner visions, even if it means taking risks.
Has single-minded concentration and, once committed, follows through.
May have external organisation that is haphazard and some areas of his/her life may look jumbled.
Is highly intuitive, delivering accurate insights about future opportunities.
Operates with and seeks integrity and harmony.
Creates time for reflection and introspection.
Finds change to be disturbing without a lot of advance warning.
Can be fiercely loyal to individuals and an organisation.

Your Leadership Style
Each personality type has its own leadership style, strengths and blind spots. The following highlights your approach to leadership, provides clues as to how you will act in a leader role, and pinpoints some of your leadership qualities.
Becomes an advocate for others and their talents when leading.
Inspires others to follow through his/her enthusiasm and faith.
Can become a champion for ideas and causes.
Is quietly persistent and resolute on a long-range course of action.
Focuses on being caring and ethical.
Places intense attention on bringing his/her inspirations into reality.
Prefers planning in advance and covering all contingencies to avoid crises.
Is willing to be a pioneer, venturing forth into uncharted territories.
Expects and counts on people to carry out their part of the plan.
Courageously challenges confirmed experts or popularly accepted beliefs.
Values participation, co-operation and determination.
Facilitates actions and activities between people even if not directly leading.
Respects authority that is granted through time and dedication, not title.
Expects loyalty and support.

Your Communication Style
Effective communication is composed of two elements: how well you listen, and how you express yourself. Good communication skills are at the heart of success. Being aware of how we communicate, how others communicate and how we prefer others to communicate with us, is a significant step in achieving this objective. Your personality style has its own communication strategies that are more effective for you than other’s communication styles.
Contains energy and excitement inside self.
Prefers to think before replying and needs to be drawn out.
Prefers written reports over talking in person.
Prefers language that is global and metaphoric, instead of precise and plain.
Contributes a wealth of knowledge.
Likes insights and unusual approaches.
Begins communicating by stating areas of accord.
Offers presentations that progress in a roundabout fashion.
Likes addressing schedules and deadlines.
Is persuaded by emotionally presented, personal material.
Communicates personal experiences to make points.
Sees the big picture and presents that first.
Speaks of missions and objectives, focusing on results and accomplishments.
Likes to discuss future challenges.

Problem Solving Style
Different people solve problems in different ways. Based on your personality type, you will probably use the following methods and skills in problem solving:
Is comfortable with complicated situations.
Perceives the abstract relationships between subjects first, then fits all the pieces together.
Maps out the solution and its implementation step-by-step.
Asks if the current problem is similar to a previous event.
Looks to achieve significant and provocative results.
Determines what the current and future implications of the problem are.
Wants to know what all the possibilities and alternative solutions are to a problem.
Wants to know if a solution is good for people and how they will react.
Gathers the people who are committed to the follow-through.
Looks first at the big picture, then contemplates people. Next applies logic and finally turns to the facts.

Stress Profile
Stress plays a significant factor in our abilities to be effective at work and have healthy sustainable relationships. The greater the stress, the harder it becomes to maintain quality work and quality relationships. Each personality type has strengths and blind spots. Under stress, blind spots emerge and people rely on their least favourite functions to operate. Below are a few clues as to how stress affects your particular personality type (Note: you and one other type have matching patterns in manifesting and managing stress, so you may find someone with an almost identical profile).
Triggers
Having to work with many unfamiliar details where they may feel incompetent.
Feeling overcome by volumes of new data and being unable to understand or process it all.
The sudden and unanticipated interruption of planned activities.
Excessive interactions with others over an extended period without enough time to recharge.
Characteristics
Starts to lose their global perspective and ability to see the big picture, becoming short-sighted and locked in tunnel vision.
Becomes obsessed and overwhelmed by facts, data, details and minutia, making factual errors and mistakes.
May experience mental fatigue and an inability to think clearly.
Tries to control everything in the immediate environment, becoming intense and driven.
Grows restless, frustrated and self-critical.
Desires to be left alone, becoming intolerant of other’s intrusions.
Finds it difficult to communicate with people, having little energy to do so.
Turns worried and alarmed about the present.
Constantly expects obstacles and problems to plague them.
Overindulges in sensual pleasures, often overeating, exercising or sleeping, binge shopping, and marathon sessions with the TV or pulp fiction.
May also obsessively clean the house, rearrange furniture, or organise records, cabinets or closets.

Gaining Equilibrium
Being listened to without advice, insights or judgement being offered.
Realising they are hurting or distressing others.
Exercising, reading, walking in nature, seeing a movie, or low-pressure gardening, hobby or craft.
Being in peaceful, quiet natural surroundings, and getting a good night’s sleep.
Cancelling activities and paring down their schedule, carving out time for solitude.
Lightening up and appreciating their less serious side.
Gentle humour.
Lessons
Adapting better to change.
Retooling ambitious visions into manageable and do-able chunks.
Creating more satisfying sensual experiences.

Motivators
People are usually most effective when their environment matches their preferences and work style. When a good match is not present, it will be more difficult to achieve results. Below are some of your work preferences and key characteristics that you look for in work, or that you try to avoid. These key characteristics also indicate how you would typically like to be managed or related to. If you find these comments of value, it might be very worthwhile to share and discuss this section with your manager.
Prefers one-to-one or small group relationships; wants to like who he/she works with and be liked.
Prefers the freedom to express and carry out his/her ideas, preferably one at a time.
Requires lots of opportunities to be creative and innovative.
Functions best with predictable work and quiet environments where he/she can complete tasks.
Appreciates positive feedback, praise and approval for his/her unique contributions.
Prefers meaningful work and significant goals; rejects mundane tasks and artificial interpersonal relationships.
Is comfortable with change.
Seeks opportunities to learn and grow.
Looks for opportunities to solve people or organisational problems.
Wants caring and harmonious surroundings.

On a Team
Some people work well on teams, others work best on their own. Understanding the personality types of team members provides information about how individuals are likely to carry out their work and interact with each other. Given your personality preferences, the following are the strengths and possible blind spots you will most likely bring to a team:
Encourages harmony and gets everyone to contribute.
Brings enthusiasm and forward thinking to a project.
Provides big picture overviews and in-depth synopsis.
Inspires others by being positive and maintaining a "can-do" attitude.
Masterfully synthesises people, resources, goals and visions.
Brings creative and clear-sighted perceptions and visions to the table.
Brings a global perspective to the team.
Is irritated by team members who show little caring for others.
Irritates others by stubbornly clinging to an idea.
Is irritated by those who fail to contribute.
Is annoyed by pessimistic members.
Frustrates team members by hesitating to give uncomfortable feedback.
Is frustrated by team members who give irrelevant information, advice or who cannot stick to the issues.

Learning Style
For many years it has been known that different personality types have different ways of learning. Knowing how a person learns is a big advantage for structuring on-the-job training or classroom instruction. Once again, you may find this section valuable to share with your manager. Your learning style is as follows:
Values life-long learning.
Likes learning by interacting with others or through reading and writing.
Prefers tools and materials that are organised.
Enjoys future-oriented concepts, theories, abstractions and ideas.
Likes broad challenges and problem solving, but not the finer details.
Does best learning from instructors he/she admires and who take a personal interest in him/her.
Avoids dictatorial educational settings, as well as black and white thinking.

Opportunities for Growth
As we have said before, each person has his or her strengths and blind spots. Sometimes strengths are over-used and become blind spots. We tend to simply ignore other modes of being as we rely on our favourite preferences. When our strengths are over used, they can become our only tools, possibly becoming irritants to others, or blocking out other possibilities and choices that we may have when responding to situations. As we grow and mature, it is important to pull back from our favourite ways of doing things and build skills in the areas of our least favourite preferences. We thereby become a more balanced and versatile individual. The following suggestions address some of your more obvious blind spots and are areas to pay attention to if they have been ignored up to this point:
Practice being more objective, realistic and open to current facts - you get so caught up in your ideas and visions that you have a tendency to get lost.
Learn when to cut your losses if your visions do not pan out.
Practice speaking up about your ideas; be more assertive.
Try not to take criticism or conflict too personally.
Learn to become more politically savvy and to handle conflict more openly.
Focus on communicating more and giving constructive feedback.
Practice not becoming obsessive with details or tasks that are not relevant to the situation - learn which details are important and which are not.
Remember to pay attention to your own needs; try not to focus so much on others' needs or devote your total being to a cause or you may eventually resent it.
Practice oral communication and public speaking skills so that you can express your ideas more clearly in meetings and during presentations.

Ce mi-a adus Mos Craciun? Raspunsul e simplu! MULTI PRIETENI si un glob argintiu pe care scrie ASER.

Acum fix 20 de ani incepea revolutia. Nu, nu! Nu va ganditi la Ceausescu, mortii de la Timisoara si multimea din Piata Revolutiei. Acum fix 20 de ani incepea revolutia mea. Eu sunt Mihai si incerc sa fac lucruri frumoase. M-am nascut pe 17 Decembrie 1989 si de atunci tot ceea ce fac eu se numeste revolutie. De 20 de ani ma lupt cu mine pentru a fi mai bun. De 20 de ani ma lupt cu raul pentru a face bine. De 20 de ani amenint rutina cu schimbarea. De 20 de ani incerc sa vand cat mai bine conceptul de bine. In 20 de ani am facut multe...Stop! In 20 de ani nu am facut nimic. In 20 de ani nu am facut nimic de care oamenii sa isi aduca aminte. Am primit ieri pe mail niste poze cu gestul frumos facut de galeria Politehnicii Timisoara in memoria eroilor omorati
la revolutie. Scria mare pe un banner: "Eroii nu mor niciodata!". Chestia asta m-a pus pe ganduri Sunt un luptator si am propria mea revolutie. Foarte tare! Da? Nu chiar... Intr-o revolutie fara sfarsit orice luptator isi va gasi sfarsitul. Si totusi "Eroii nu mor niciodata!" Intrebarea care ma chinuie cel mai tare este: "Voi fi eu un erou in aceasta revolutie?" Habar nu am! Ce este un erou? Eroii nu sunt victime. Conform DEX "ERÓU = 1.Denumire dată de greci unor oameni deosebit de viteji, autori ai unor fapte mărețe. 2. Persoană vestită prin forța, vitejia și biruințele sale în războaie, în lupte; personalitate distinsă prin faptele sale mărețe. 3. Persoană deosebită prin calitățile sale morale și prin acțiunile sale mărețe; om care se distinge în mod special într-un anumit domeniu." Erou este cineva care a facut ceva pentru tine si de care iti amintesti cu admiratie. Voi fi eu asa ceva? Daca da, pentru cine? Cert este ca voi incerca sa fiu un erou in felul meu. Voi incerca sa fiu EnergicResponsabilOptimUmanist. Voi continua sa fac ce am facut si pana acum: sa fiu bun si sa fac bine. Voi continua sa fiu Mihai, tipul care face lucruri frumoase. Voi incerca sa fiu Mihai, cel care face oamenii sa planga de fericire. Nu stiu daca asta ma va face erou, dar cu siguranta va face erou in povestea mea pe oricine imi va zambi. Vrei sa fii eroul meu? Zambeste!

Presimt ca v-am ametit de tot cu povestea asta despre revolutie. Imi place sa vorbesc mult. Asa este. Asta sunt eu: Mihai, Mihaita, Moo, Misu, "hei tu!", "fratica"...adaptabil si totusi acelasi pentru toti. Desi am 20 de ani, "am schimbat prefixul", "ar trebui sa fiu mai serios si mai calculat", eu am ramas acelasi copil entuziast, visator si increzator ca la 18 ani. Astazi inainte de un curs stateam cu castile in urechi si cu telefonul in mana si ma uitam in playlist. Nu stiam ce sa aleg. Aveam in minte 2 melodii si nu stiam la care sa ma opresc. Prima este aceasta:


Voltaj - 20

A doua este aceasta:


Trupa Veche - Deci 20

Voi ce ati alege?

Eu pana la urma am ales-o urmatoarea:

Vama Veche - 18 ani

Sunt 2 intrebari pe care ti le adreseaza toata lumea cand este ziua ta. Prima este: "Cum te simti la x ani?". M-au intrebat si pe mine multi cum ma simt la 20 de ani? Contrar melodiei celor de la trupa veche, eu ma simt foarte bine. Dar nu pentru ca am 20 de ani ci pentru ca am cei mai de treaba oameni in jurul meu si imi fac din fiecare zi cea mai frumoasa zi. Acestia sunt prietenii si rudele mele. Sunt oamenii pe care ii vad in fiecare zi si in aceeasi masura cei pe care ii vad o data la cateva luni. O mare parte dintre acesti oameni am descoperit-o in ASER. Anul acesta mi-am petrecut si ziua de nume si ziua de nastere impreuna cu acesti oameni si am simtit ca sunt cel mai fericit om din lume. Si acum vine si a doua intrebare: "Ce iti doresti de ziua ta?". Mi-as dori sa am o masina mare, mare in care sa incapa toti oamenii buni din viata mea si sa ii iau pe toti cu mine intr-o calatorie fara sfarsit. Dar stai, masina asta chiar exista...Este sufletul meu.

Multumesc!

ASER organizeaza un concert umanitar pentru a le face o bucurie de Craciun unor copii bolnavi de cancer si leucemie. Toti banii stransi din vanzarea biletelor si din donatii vor fi donati copiilor din sectia de oncologie Marie Curie, Bucuresti.

Concertul ASER Umanitar are loc pe 15 decembrie, incepand cu ora 19:00, in club Fabrica (str. 11 Iunie, nr. 50)! In deschidere atmosfera vesela va fi intretinuta de Tibi Neuronu` de la Showtime, care ne-a pregatit un super spectacol de Stand up Comedy!! Apoi vor canta PISTOL CU CAPSE si VITA DE VIE !!! Biletele costa 22 RON se pot procura de la standul nostru din ASE, Facultatea de Comert, etajul 1, de la echipele mobile ce vor veni prin mai multe facultati din Bucuresti (Poli, Arhitectura, Medicina s.a.) si bineinteles se vor gasi si la intrare in club Fabrica in ziua evenimentului.

Pentru mai multe detalii intrati pe http://www.aser.ro/aserumanitar/ si vizitati-ne la standul de la etajul 1 din Comert unde va asteptam cu mult entuziasm si cu o provocare pentru voi! Avem doua butoiase sigilate pline ochi cu bomboane al caror numar asteapta sa fie ghicit de voi. Cel care va ghici numarul exact al bomboanelor sau va fi cel mai aproape de adevar va castiga toate bomboanele si in plus va avea parte de un premiu surpriza din partea ASER. Curajosii care vor sa isi testeze intuitia vor trebui sa doneze cate un leu pentru fiecare incercare, bani care vor fi donati copiilor. Aveti dreptul la un numar nelimitat de incercari. Solutia se afla in cele doua butoiase care vor fi desigilate in mod public pe 14 decembrie. Castigatorul va fi anuntat telefonic sau prin e-mail!

Te asteptam la stand pana pe 14!
Pe 15 hai cu ASER in Fabrica sa ne distram si sa ii ajutam pe copii!

22.11.2009 e o zi memorabila pentru mine. Nu pentru ca nu am reusit sa votez, am stat in frig si mi-am facut 1000 de nervi...

22.11.2009 e ziua in care am intrat oficial in ASER. Aseara, dupa ce am ajuns inghetat si dezamagit la camin am verificat un mail, alt mail...si nimic nou. Apoi m-am gandit sa verific si pe http://www.aser.ro/ si surprizaaaaa, erau afisate rezultatele finale. Cand am vazut ca eram si eu pe lista am uitat de toate supararile, frustrarile si dezamagirile legate de alegeri si seara mea a fost mult mai frumoasa.

Poate o sa para cea mai ipocrita chestie pe care am spus-o vreodata, dar este extrem de adevarata. Lucrul pe care mi l-am dorit cel mai mult, in toata viata mea, a fost sa intru in ASER. Chiar sunt foarte serios cand spun ca este singurul lucru care a reusit sa ma motiveze atat de mult incat as fi facut orice pentru el. Si chiar imi era foarte greu sa gasesc ceva care sa ma motiveze...pana acum cateva saptameni.

Cred ca dorinta de a intra in ASER intrece toate masinutele pe care mi le-am dorit cand eram mic, toate dorintele mele de a lua bacul la matematica macar cu 5 ( la care pana la urma am luat mai mult de 5), toate dorintele mele de a intra la regie de film (la care intr-un final nu am mai dat), iar despre ASE nu se pune problema... Sa fiu sincer nu mi-am dorit atat de mult sa intru la ASE. Mi s-a parut interesant si nu am gasit alta varianta mai buna. :) Dar acum ma bucur ca am intrat la ASE, pentru ca daca nu as fi intrat aici, probabil ca nu as fi avut ocazia sa intru in ASER si as fi avut foarte multe de pierdut.

Cea mai mare reusita a mea de pana acum este ca am intrat in ASER. De ce? Pentru ca dincolo de toate testele standardizate, premiile, diplomele sau aprecierile pe care le-am luat sau as fi putut sa le iau in alte imprejurari, in ASER am reusit in cateva saptamani sa castig ceva extrem de important pentru mine. Mai important decat orice altceva. Am reusit sa castig increderea a cateva zeci de oameni, aratandu-le partea mea umana, cu toate chestiile bune pe care stiu sa le fac si cu toate slabiciunile si partile mele proaste, deopotriva. Increderea si prietenia lor ma motiveaza mult mai mult, imi transmit mult mai mult opimism si imi dau mult mai multa satisfactie decat orice alta reusita pe plan educational sau profesional.

Sa intri la ASE=un fleac. Sa ai un job intr-o multinationala(ceea ce eu nu vreau)=un pic mai dificil, dar daca termini ASE-ul, esti istet si ai relatii se rezolva. Sa castigi increderea a 40 de aseristi = de nepretuit.

In mod sigur unora o sa li se para foarte tras de par ce am spus eu aici. Dar nu-mi pasa...Eu am spus adevarul... Asta simt si asta spun. Pentru prima oara in viata mea sunt si eu fericit si multumit ca s-a intamplat ceva ce pentru mine era mai important decat orice altceva. Si e un sentiment unic....

Ma bucur ca acesti oameni cred in mine si cred ca impreuna putem face lucruri bune si le multumesc pentru asta! O sa urmeze o perioada foarte frumoasa pentru mine si sper sa fiu capabil sa le rasplatesc increderea prin ceea ce voi face alaturi de ei.



Si ca sa fac o legatura cu ceea ce am postat aseara stand la coada la vot si visand la o schimbare, va spun ca eu unul chiar cred ca societatea civila din Romania si in special ONG-urile studentesti au puterea de a schimba ceva, pentru ca dincolo de toate lucrurile murdare din politica, dincolo de toate parerile intelectualilor care raman doar la stadiul de simple comentarii (demne de apreciat, dar tot comentarii raman), dincolo de toate nemultumirile romanilor (demne de luat in seama, dar tot vorbe in vant raman), dincolo de toate acestea, ONGS-urile chiar actioneaza, se implica activ, incearca sa schimbe ceva si sa aduca o imbunatatire si conform rezultatelor, chiar reusesc.

Ma bucur ca pot pune si eu umarul la aceasta schimbare.

Multumesc!

Buna seara dragii mei. Va scriu de pe telefon, stand la o coada de cateva sute de persoane sub reflectoarele celor de la realitatea. Cu totii asteptam de cateva ore sa votam si presimt ca intr-o ora cat mai este pana se inchid sectiile nu vom ajunge nici jumatate din noi la urne. Si ma intreb daca merita sa mai stau si eu. Nici nu sunt convins ca daca votez cu cineva anume si o sa iasa el, o sa se ridice la inaltimea asteptarilor mele.
Iar au dat realistii drumul la camera. E aiurea sa se planga toti ca sunt prezente mici de sub 40% cand lumea vrea sa voteze si din cauza organizarii nu mai ajunge la urne.
Chiar merita baietii astia atat deranj si efort din partea oamenilor care in loc sa faca altceva stau in frig duminica seara la o coada interminabila?
Nu-mi place deloc situatia asta. Imi aduc aminte de un eveniment de zilele trecute care ma face sa fiu si mai convins ca nu merita sa stau aici. Joi dimineata mergand spre facultate,in fata institutului francez vad un om care zacea mort, pe trotuar fix sub un panou din care zambea ironic un nene sub care scria „x” presedinte. Cand a venit SMURD-ul si a constatat ca nu mai rasufla m-a trecut un fior, ma simteam revoltat, imi venea sa plang. Imagine dezolanta. Asta e tara in care traiesc. Nu imi place, dar e a mea si o iubesc. Schimbarea ar trebui sa vina din partea cuiva, dar a cui? Decat sa ne punem sperantele in ei, mai bine incepem cu noi.
Aproape ca a inceput o mica revolta in jurul meu. Oamenii tipa. Si-au pierdut rabdarea. Politistii care sunt in numar de 40 spre deosebire de cei doar 4 membrii ai comisiei si cele doar 2 stampile de vot, tipa si ei si incearca sa ne convinga foarte subtil sa plecam ca nu are rost sa mai asteptam. Un tanar cu alura de intelectual tipa sa plecam acasa ca e imposibil sa ajungem sa votam intr-o ora. Altul striga„ incompetentilor!”. Toata lumea incepe sa huiduie. Politia ne spune sa ne calmam si incearca sa se detaseze de situatie spunand ca nu e vina lor.
Mi-au inghetat degetele. Si ma dor ochii de la reflectoare. Dar nu plec. Nu pleaca nimeni. E mai mult un protest. Chiar sunt curios ce o sa se intample la ora 21. Cineva din spate striga ca vrea o schimbare in Romania. Ok! Hai s-o schimbam!
E interesant sa stai la coada si sa asculti parerile oamenilor. Toata lumea e nemultumita dar toti sunt pasivi. Daca vreti schimbare, fiti activi! Implicati-va!
Cativa tineri incearca sa forteze barierele umane de la usa. Imediat sar jandarmii. Cineva striga „Lasati-i sa intre! E dreptul lor la vot.” Tipa de la realitatea s-a inghesuit si ea pe scari incercand sa ia pulsul nemultumitilor chiar din mijlocul lor. Camerele sunt toate atintite pe noi de parca am fi cine stie ce specimene.
E frig. Cred ca sunt vreo 5 grade. Toata lumea tremura. Cativa tineri se tin in brate? De ce nu vine nenea care ne zambea ironic din panou sa ne tina in brate? De ce nu l-a tinut si pe mort in brate? Ei au nevoie de votul tau, dar cand tu ai nevoie de ei se fac ca ploua. Cel care te ajuta e tot omul simplu, aproapele tau.
O situatie comica este ca 2 tineri in spatele meu joaca friptelea. Cred ca deja ne-am fript cu totii destul.
Incepe sa ma deranjeze din ce in ce mai tare reflectorul celor de la realitatea. Nu e luminita de la capatul tunelului. Nici flacara reinvierii. E lumanarea care arde pentru democratia care se stinge. In fata mea e un grup de tineri format din doua fete si mai multi baieti. Baietii s-au plictisit si incearca sa le convinga pe fete sa plece cu totii. Una din ele este de acord. Cealalta insa este foarte hotarata si le spune ca nu vrea sa plece de aici. Vrea sa voteze, chiar daca nu va schimba foarte mult rezultatele. Spune ca si votul ei conteaza acolo, 0,0000001%, dar conteaza. Schimbarea incepe cu ea, cu mine, cu voi, cu noi...Ma bucur sa vad in jurul meu tineri responsabili care stiu ca scnhimbarea incepe cu ei. Ma bucur sa vad tineri si oameni in varsta deopotriva strigand ca vor sa voteze.
Mai am 10 metrii pana la usa si 0% baterie. Se incing spiritele rau de tot aici.
To be continued...

Rezultat final: NU AM VOTAT! La 9 si 10 a ieist tanti presedinta de comisie si ne-a trimis acasa. Toti au inceput sa strige "Rusine!"; Realitatea a sarit cu camerele pe noi...si asta a fost cronica zileI de azi. Mai multe sperante in turul 2...sau la viitoarele alegeri pentru ca daca nu am fost lasat sa votez din turul 1 si cel pe care voiam sa il votez nu a ajuns in turul 2, nu are rost sa merg sa imi mai pierd timpul ca sa votez un om in care nu cred. Punct.
Si la celelalte sectii de votare speciale Bucuresti si din restul tarii a fost aceeasi situatie. Cred ca au fost cateva sute de mii de studenti (pentru ca in special studentii care invata in alte orase decat cele natale au mers sa voteze la aceste sectii) nu au reusit sa voteze desi au mers la sectiile de votare si au asteptat ore intregi la coada. Acesti studenti cred in schimbare si vor o schimbare. Vocile lor trebuie sa fie auzite. Ascultati-le si voi!

In final nu va urez sa traiti bine ci doar sa nu traiti ce am trait eu!

Hey! Este a doua oara cand scriu aceasta postare de la zero pentru ca prima data a cazut netul fix in momentul in care voiam sa apas pe butonul "Publicati" si nu stiu de ce nu a ramas nimic salvat. Cum eram deja obisnuit sa fac acelasi lucru de doua ori ( am patit la fel cu aproape toate filmele si proiectele la care am lucrat), am inceput sa scriu totul de la inceput si sa fac o reproducere cat mai fidela a ceea e gandisem prima data. Daca am uitat ceva, imi pare rau; daca am mai adaugat ceva nou, cu atat mai bine. Pana la urma a iesit ceea ce va las pe voi sa vedeti de aici in jos.

O sa il plagiez pe Antoine de Saint Exupery, prin intermediul Cristinei la al carei status am vazut de curand aceste cuvinte care mi se potrivesc foarte bine si mie:

"Nu prea stiu de ce-ti scriu. Simt ca am mare nevoie de o prietenie careia sa-i incredintez nimicurile ce mi se intampla. Poate ca-mi scriu chiar mie..."

A trecut doar o saptamana de cand sunt boboken ASER, dar ma simt de parca ASER-ul ar fi facut parte din viata mea dintotdeauna. Am cunoscut aproximativ 120 de oameni interesanti, zambitori, prietenosi si cu multe idei bune. A fost o saptamana plina de evenimente, prezentari, traininguri, intalniri, distractie. Tot ce s-a intamplat in ultima saptamana mi-a adus un plus de optimism si citind blogul lui Vlad m-am bucurat sa aflu ca si noi recrutii am adus un plus de optimism membrilor vechi. Ma bucura faptul ca au incredere in noi si ca mereu ne incurajeaza. O sa o citez pe Renata care mereu ne ureaza sa fim "optimi"; sper sa fim cu totii "optim de optimisti"!

Ca sa nu credeti ca va mint, o sa va fac un scurt rezumat al saptamanii care tocmai a trecut (+weekend-ul trecut)

Vineri, 30.10.2009, a avut loc prezentarea ASER, in Orange Concept Store. La prezentare stateam intr-un coltisor si priveam fascinat oamenii care urcau pe rand pe scena sa ne impartaseasca o parte din experientele traite de ei in ASER. Si cum stateam eu acolo, in coltisorul meu, inconjurat de atat de multi oameni extraordinari, imi puneam in gand o multime de intreabri: "Oare sunt destul de bun sa fac si eu toate astea? Oare o sa cresc si eu asa, ca eroii din povesti, intr-un an cat altii in zece? Oare o sa ma ridic si eu la inaltimea acestor oameni care imi spun ca in urma cu un an erau la fel ca mine, iar acum imi vorbesc cu atata incredere la microfon, de pe o scena, intr-o locatie unde pana acum am mai avut ocazia sa ascult vorbind doar nume mari precum Cristian Mungiu, Nae Caranfil, Corneliu Porumboiu, Dragos Bucurenci s.a.?" Pana la urma am gasit singur raspunsuri la toate aceste intrebari; de fapt este unul singur, pe care il stiam de la inceput: "ASER te sustine!", pentru ca ASER este o mare familie. Acesta este si motivul pentru care mi-am dorit atat de mult sa intru in ASER. Aveam nevoie de sustinere, de incredere, de prieteni, de un loc unde sa fiu eu, de un loc unde sa imi exprim liber si sa imi fie ascultate ideile. Si am gasit acest loc in ASER.

"Prietenii cei mai buni sunt cei care scot tot ce e mai bun din tine!". Aceste cuvinte au fost scrise fix acum un an, nici macar o zi in plus sau in minus (09.11.2008), de Larisa care la acea data trecea si ea exact prin ce trec eu acum. M-am regasit in cuvintele ei si mi-am dat seama ca se refera cu siguranta la prietenii din ASER, care si anul acesta incearca sa scoata tot ce este mai bun din noi.

Sambata, 31.10.2009, a avut loc un training, tot in OCS, la care nu am putut sa ajung. Mi-a parut foarte rau atunci. Parca pierdusem ceva din mine. Stiam ca aceasta perioada este "unica si irepetabila" si as fi vrut sa nu pierd nimic din ceea ce inseamna ASER. Apoi, la gandul ca vor mai fi si alte sute de evenimente cel putin la fel de intresante la care voi participa, m-am mai linistit.

Duminica, 01.11.2009, ASER a organizat cea mai tare petrecere de halloween in club Fuchsia, o locatie foarte faina cu doua acvarii imense. Pentru ca nu am fost destul de harnic incat sa imi gasesc o masca, Raluca a fost draguta si m-a pictat pe fata. Initial trebuia sa seman cu un panda, dar pana la urma aduceam mai mult cu un "schelet umblator". Partea interesanta a fost ca am plecat asa spre camin si de la Piata Romana, unde m-a lasat Bogdan, pana acasa am speriat cativa oameni. Plus ca portarul nu m-a recunoscut din prima si nu voia sa imi mai deschida.

Marti, 03.11.2009, am inceput sa ne distram muncind sau sa muncim distrandu-ne pentru primul task, care suna cam asa:“Socheaza-ne cu... produsul/serviciul..”Alaturi de echipa ta si cu ajutorul mentorilor, veti prezenta un produs sau un serviciu real, dar caruia ii le veti da alta intrebuintare decat cea traditionala, motivand alegerea facuta si necesitatea lui. Prezentarea poate fi facuta sub ce forma doriti. Va trebui sa va incadrati in 10 minute." Ne-am intalnit la o cafea si am reusit sa ne punem chiar foarte repede de acord in privinta ideii de baza a proiectului. Ma bucur ca ideea mea a fost pe placul colegilor de echipa, ca au decis sa o punem in aplicare, ca au venit si ei cu completari, ca fiecare a contribuit cu ce a putut la realizarea proiectului, ca toti am pus foarte mult suflet si ca am lucrat foarte bine in echipa.

Joi,05.11.2009, seara ne-am intalnit in Comert si am realizat partea logistica a proiectului nostru. Mi s-a parut foarte tare faptul ca am ramas in ASE pana aproape de ora 23, ca era peste tot intuneric, iar noi mergeam prin bezna pe pasarela dintre Comert si Cibernetica, tragand un telefon-valiza dupa noi si ca am speriat paznicul din Cibe care a urcat ingrijorat cu lanterna aprinsa pana la etajul 1 sa vada ce se petrece.

Vineri,06.11.2009, la pranz ne-am intalnit la subsol in Cibe ca sa repetam partea "dramatica" a proiectului nostru. La repetitii ne iesea destul de bine, dar era totul un pic monoton, iar noi eram lipsiti de entuziasm. Dupa amiaza a avut loc prezentarea proiectelor. Aici am reusit sa ne mobilizam, ne-am auto-entuziasmat, am improvizat foarte mult si a iesit super bine. Ma bucur ca ideea noastra li s-a parut amuzanta si celorlalti. Toate ideile au fost amuzante, au avut ceva iesit din comun si majoritatea echipelor au ales ca modalitate de prezentare o sceneta comica, motiv pentru care am luat cu totii o portie buna de ras.

Am pus aici o mica parte din prezentarea noastra, ca sa va amuzati si voi.
Dupa prezentarea proiectelor, ASER-ul a ASE(R)diat KFC-ul. Mai mult de jumatate din cati am fost la prezentare (asta insemnand in jur de 40), am mers la KFC unde am ocupat aproape toate locurile. Dupa ce ne-am luat atat portia de ras cat si portia de pui, o parte din noi am fost la teatru, la Odeon. Am vazut "Moartea lui Danton", o piesa despre revolutia franceza care dupa ce ca era destul de psiho-filosofica (deci destul de greu de inteles), a mai fost si in maghiara si a trebuit sa fiu mai atent la subtitrare decat la jocul actorilor. Eram mandru ca intelegeam si eu ceva: "Szeretlek, Danton!" (Te iubesc, Danton). In orice caz mi-a parut bine ca am vazut piesa. Regia si jocul actorilor au fost la inaltime. Dupa teatru, ne-am imputinat si mai tare si am mers in cateva cluburi prin centrul vechi. In seara aia am invatat ceva de la Mara. M-a invatat ca indiferent daca vorbesti cu primul ministru, cu printul nu stiu care, cu Gabi Firea sau cu directorul unei multinationale, nu trebuie sa te simti deloc inferior lor doar pentru ca tu esti student, iar ei au o pozitie mai inalta decat tine. Trebuie sa ii tratezi cu respect, dar in acelasi timp sa iti impui punctul de vedere si sa obtii ceea ce vrei de la ei. Plecat de vineri de la 9 de la camin, am ajuns inapoi abia sambata dimineata pe la 4. Exact ce mi-am dorit: sa fiu activ, sa am mereu ceva de facut, sa nu stau niciodata degeaba. Stilul asta de viata, mereu pe fuga incepe sa devina chiar placut atunci cand iti place ceea ce faci.

Sambata, 07.11.2009, a avut loc un al doilea training in OCS, sustinut de Paul Olteanu, Fundraising and Marketing Manager la Mai Mult Verde. A fost un training pe teme de comunicare si PR, dar pe langa notiunile de comunicare am invatat si alte lucruri extrem de folositoare. Am invatat cum functioneaza un ONG din punct de vedere al organizarii, care este rolul fiecarui departament, care este rolul board-ului, cum decurge o sedinta intr-un departament, o prezentare de proiect in fata board-ului, o sedinta in cadrul board-ului, cum se iau deciziile, cum decurge o intalnire intre board o persoana importanta de la care trebuie sa obtina finantare etc.

Duminica, 08.11.2009, a fost ziua mea de nume si m-am bucurat ca am putut sa o petrec alaturi de oamenii din ASER, la karaoke in Coyote. A fost un fel de veni,vidi,vici: am cantat, am dansat, ne-am distrat.

Pentru saptamana aceasta avem un nou task: o campanie de CSR pentru BRD. Abia astept sa vad ce o sa iasa.

Concluzia dupa o saptamana de ASER intensiv:
ASER ruleaza!

Multumesc!

Hey! Ultima data cand am scris eram in tren. Si nu eram nici student. Eram un pic confuz, poate un pic mai mult decat acum sau poate era o altfel de confuzie. A trecut o luna de atunci si s-au schimbat multe lucruri intre timp. Am descoperit ca viata de student poate sa fie super, dar super aiurea daca plutesti in deriva fara curaj, fara initiativa, fara perspective si mai ales fara prieteni. Viata de student e a naibii de urata daca tot programul tau se transforma intr-o rutina dezorganizata iar tu te transformi intr-un robotel. Asta am patit eu in primele saptamani de studentie in Bucuresti. Nu conosteam pe nimeni, nu stiam de ce oameni ma pot apropia si fata de cine imi pot deschide sufletul. Existau multe tentatii. Imi pierdeam noptile aiurea, fara un scop anume citind bloguri, incercand sa termin cateva scenarii incepute in liceu, visand la stelele mele pe care le vedeam in fiecare noapte de pe balconul din Galati si care aici nu se mai vad, privind diabeticii din saloanele spitalului de vis a vis de camin si lasandu-ma privit de ei, petrecand cu ceilalti oameni din camin ... Apoi a doua zi plecam dimineata devreme la cursuri, alergam de colo colo, prin toate colturile Bucurestiului si ma intorceam abia seara cand trebuia sa incep sa scriu proiectul pentru seminarul de a 2-a zi care imi ocupa si a doua noapte de nesomn, apoi dimineata iar eram prezent la cursuri cu ochii impaienjeniti de somn, iar nu intelegeam nimic si dupa iar trebuia sa alerg intre secretariat - Belvedere - Moxa - banca - OCS . Cand ajungeam in sfarsit la camin, dormeam o noapte si-o zi si o luam de la capat. Chiar ca am devenit un robotel. Si toate astea doar din dorinta de a face totul sa fie perfect, de a le face bine celorlalti, de a primi macar o urma de multumire sau de apreciere. Rau am mai ajuns. Am cedat de multe ori, dar am tinut-o numai pentru mine. Simteam nevoia sa vorbesc cu cineva, sa plang pe umarul cuiva si nu aveam pe umarul cui. Am vrut de nenumarate ori sa scriu chestii triste despre ce simteam in momentele in care eram suparat, dar ramasita de otimism de pe fundul sufletului meu ma facea mereu sa ma razgandesc. Parca era o voce interioara care imi spunea " Haide ma' omule, chestiile astea vor ramane aici poate pe vecie. Chiar vrei sa ti le amintesti de fiecare data cand le revezi? Chiar vrei sa citeasca si altii cat de trist esti tu? Aici ar trebui sa vorbesti doar despre lucrurile frumoase care ti se intampla si de care vrei sa iti amintesti." Asa ca m-am gandit sa spun stop. Trebuie sa fac un pic de ordine in viata mea. Si lucrurie au inceput sa se schimbe; in bine. Pentru inceput o sa scriu lucrurile frumoase care mi s-au intamplat in ultimul timp.

Din fericire incep sa invat ca viata de student poate fi si altfel. Poate fi extrem de frumoasa, de palpitanta, de emotionanta, de educativa, de activa , de prietenoasa ... de ASERista. Asa cum imi propusesem cu muuuult timp inainte de a incepe studentia, m-am inscris in ASER, asociatia mea de suflet care m-a cucerit de la primele cuvinte ale membrilor pe care le-am citit pe site. Toti povesteau atat de frumos ce inseamna pentru ei ASER si ce experiente au trait in ASER.
Ce este ASER? Asociatia Studentilor Economisti din Romania (http://www.aser.ro/). Ce face ASER? Lucruri bune (vedeti pe site). Ce reprezinta pentru mine ASER? Un grup maaare de prieteni care fac lucruri bune impreuna.
Am trecut de 2 selectii (interviul de grup si interviul individual) si acum sunt in perioada de proba. Ma bucur ca au avut incredere in mine si ca m-au sprijinit. Cred ca m-au ajutat sa imi demonstrez mie ca asa robotel ametit si adormit cum eram, era ceva de capul meu, totusi. Eram tentat sa spun ca imi doresc pe cat posibil sa nu gresesc, dar m-am razgandit. Imi doresc sa nu ii dezamagesc. Greselile cu siguranta ca vor exista, dar sigur imi vor fi iertate pentru ca nu sunt decat un boboken mic si nestiutor care abia invata mersul pe ASERicleta, mai cade, dar cu ajutorul celorlalti reuseste sa se ridice.
Ceilalti bobokeni sunt cel putin la fel de entuziasti ca mine. Am incercat sa ii cunosc pe cativa dintre ei si abia astept ca in urmatoarele saptamani sa ne cunoastem cu totii, din ce in ce mai bine, sa ne imprietenim si sa devenim acel grup maaare de prieteni care fac lucruri bune impreuna.
Multumesc ASER!

Chiar daca mai e o luna si o sa imi inceapa varsta cu 2 in loc de 1, chiar daca nu mai am 18 ani, imi amintesc de versurile celor de la Vama:
"Visele mele se implinesc cat bat din palme sau cat clipesc..."
Unde?
In ASER, desigur!

Cu toate ca scopul acestui cantec este cu totul altul, cred ca mesajul se potriveste cel mai bine cu spiritul ASER, mai ales cand vine vorba de Changemakers.

Sunt in tren. In ce fel ciudat ma simt. Sunt doar eu, trenul si 1000 de ganduri. Azi e ziua cea mare. Ziua in care prepelitul cel mic paraseste cuibul. Asa i-a fost dat sa rataceasca de colo colo in cautarea binelui pentru el si pentru ceillalti. Viata l-a luat putin prin surprindere; tot felul de evenimente neasteptate. Parca ieri era copilul care visa la ce va face cand va fi mare. Si iata ca acum e mare. Cum se poate una ca asta? Cand a trecut tot timpul acesta? Eu unde am fost? Viata mea e un film care se trage cu 10 000 de fps. Este oare o viteza mult prea mare pentru mine? O pot duce? Se va rupe oare banda de celuloid sau va rezista? Imi va fi dor de el. De copilul din mine. Imi voi intoarce mereu gahdul catre el atunci cand voi simti ca viata ma depaseste, iar el imi va reda zambetul, speranta, curajul. Asa era pustiul pe care il stiam. Murim in fiecare zi cate putin. Azi nu numai ca va fi ultima zi inaintea studentiei mele, dar va fi ultima a 30-a zi din a 9-a luna din 2009, zi pe care nu voi mai avea ocazia sa o traiesc niciodata. Voi incerca sa fac in asa fel ca inainte sa mor si sa renasc in acelasi timp la fiecare miez de noapte, sa traiesc. Nici in trecut si nici in viitor. In punctul zero.
Acum o saptamana am fost la un workshop unde au vorbit mai multi oameni care si-au implinit visul. Am cunoscut muli oameni buni acolo. Am cunoscut oameni care ma inspira. Si mi-am facut prieteni. Am invatat multe de la George Ivascu. Mi-a dat curaj. Sa traiesc fiecare clipa, sa tratez totul cu umor, sa merg mai departe. Mi-am dat seama de un lucru. Ca esti mai bun atunci cand ai oameni buni langa tine si ca te transformi involuntar intr-un om mai rau atunci cand esti inconjurat de oameni rai. Daca vrei sa ramai un om bun trebuie sa aduni prin ceea ce faci cat mai multi oameni buni in jurul tau. Si cum nu vei putea niciodata sa scapi de cei rai, va trebui ca prin atitudinea ta sa ii schimbi, sa ii faci si pe ei sa fie buni. Ma numar printyre oamenii care cred in puterea exemplului personal. Am invatat sa imi respect deciziile, sa imi asum responsabilitatea pentru ele si sa am curajul sa merg pana la capat. Am invatat ca daca ai inceput sa traversezi strada in fuga printr-un loc nemarcat, sub nicio forma sa nu te mai intorci inapoi pentru ca te va calca cel putin o masina.
De curand m-a intrebat cineva ce-mi doresc de la viata. Am o lista lunga de vise si dorinte. Multe din ele sunt legate de oameni si de fericirea lor. Si mai multe sunt legate de film. Cred ca as putea sa rezum totul intr-o singura idee pentru care probabil ma vor critica multi cineasti. Imi doresc ca la un moment dat sa gasesc pe un site de torente si un film semnat de mine: „Filmul meu—by Moo – DVD RIP”, un film pe care sa doreasca sa il vada toata lumea, un film care sa fie la indemana tuturor, un film care sa le aduca celor care il vizioneaza o emotie, o bucurie, un zambet, o lacrima de fericire. De ce imi doresc ca filmul meu sa fie piratat? De ce nu? Este cea mai buna dovada ca cineva este interesat de el. Un film prost nu va fi piratat niciodata.
Ce repede a trecut timpul. Mai scurt imi pare drumul, acum la dus de-acasa…De maine incepe un nou capitol in viata mea. Voi fi student. Ma despart de vechii prieteni, de colegii de liceu, de familie, de camera mea, de florile din balcon, de faleza, de Dunare, de cerul violet, de Bubu, de Golf-ul unde chiuleam, de gara unde mancam covrigi, de verdeata de la LMK, de strazile prafuite si slab luminate, de stelutele pe care le priveam de la balcon de fiecare data cand ma prindeau zorile treaz(si ma prindeau destul de des, spre nemultumirea alor mei). Imi va fi dor de tot ce a insemnat si va insemna pentru totdeauna o parte din mine. Nu stiu ce imi va rezerva viitorul, ce colegi voi avea, ce profesori, ce prieteni. Dar stiu ceva sigur. Doamne Doamne are un plan maret cu mine. De asta am avut de atatea ori noroc. De asta am ajuns aici. Altfel m-ar fi lasat in voia sortii. De unde stiu ca exista? Acolo unde exista un decor si personaje, cu siguranta exista si un regizor.(Oana Pelea) Sper sa trec cu bine de primul an, sa obtin o bursa Erasmus la Paris, sa gasesc in sfarsit acea poveste extraordinara care sa merite sa fie pusa in scena de un viitor student la regie, sa fac si sa vad cat mai multe filme, sa fiu inconjurat de cat mai multi oameni buni, sa fiu acceptat in ASER si sa reusesc sa fac cat mai multe lucruri bune impreuna cu cei de acolo. Sper sa fie bine! Cam asta e tot.
O viata frumoasa, implinirea viselor si multa bafta tuturor!